9,812 matches
-
și ale bisericilor pe care li le arătase Velasco. — Însă marele oraș Madrid, capitala Spaniei este de neasemuit, nici chiar cu Sevilia. La Madrid vă veți întâlni cu regele Spaniei. Chiar și Velasco băgă de seamă că Tanaka și samuraiul tremurau străbătuți de un fior. Pentru niște simpli ostași ca ei, fie și cu numele de soli, întâlnirea cu regele unei țări uriașe era un fapt nemaipomenit. Este însă un om în fața căruia îngenunchează cu smerenie chiar și regele Spaniei. Știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că multe vase aveau să plece către tot felul de meleaguri. Apoi zise: — Peste două zile o să plecăm spre capitala Spaniei, Madrid. Ca să ne întâlnim cu regele Spaniei. — În curând o să ajungem să-l vedem pe rege? Glasul lui Tanaka tremura de încântare. În inimile solilor care nu se întâlniseră niciodată cu Stăpânul, bucuria unei binecuvântări nemaipomenite cum era acest eveniment, se răspândea ca apa într-un pământ însetat. — Trebuie să vă spun fără ocolișuri că... a apărut o piedică neașteptată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
grabă. Tanaka scoase scrisoarea de la Stăpân și o despături cu amândouă mâinile. — Cu smerenie ne înfățișăm Sfinției Sale, Papa Paul al V-lea al Romei, stăpânul tuturor creștinilor. Glasul lui Tanaka era pierit. Chiar și samuraiul își dădea seama că îi tremurau mâinile. — Venind în țara noastră călugărul franciscan Velasco și răspândind el învățătura creștină, a ajuns și pe pământurile noastre și ne-a arătat tainele credinței creștine. Astfel, am priceput pentru întâia oară înțelesurile învățăturilor și ne-am hotărât să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
tot cuprinsul Japoniei. Stăpânul nu mai îngăduie nici el celor care răspândesc învățăturile creștine să intre pe domeniul său. Dintre aceștia face parte și Velasco. Samuraiul simți cum îi apăreau pe frunte broboane de sudoare. Simți, de asemenea, cum îi tremurau genunchii lui Nishi care stătea așezat lângă el. — Printre supușii voștri e vreunul care s-a creștinat? — Nu. Glasul samuraiului era gâtuit. — Așa să fie oare? Cu privirile ațintite în pământ, samuraiul tăcu. — De ajuns! zise seniorul Tsumura zâmbind pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fost înștiințați. Asta e lumea cârmuirii. — Eu sunt doar un ostaș... nu mă pricep la cârmuire. N-am făcut decât să mă supun poruncii de a mă face sol... Nishi își aținti privirea în pământ și umerii prinseră a-i tremura. Matsuki își întoarse fața ca să nu-l vadă: — Ei, Nishi. Și acum te socotești tot sol? Nu ți-ai dat seama că n-ați fost decât niște momeli îmbrăcate în haine de soli? murmură el mai degrabă compătimitor. — Cum adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
împreună, samuraiul a simțit întotdeauna că Velasco era străin, diferit de ei, japonezii, și multă vreme nu s-a putut apropia de el. Simți un foșnet slab. Își ridică fața și o văzu pe Riku stând pe coridor. Umerii ei tremurau în amurg. Se străduia să-și stăpânească simțămintele copleșitoare. — Nu-ți face griji! zise el blând către soția sa. Trebuie să ne socotim binecuvântați că neamul Hasekura n-a fost zdrobit și că Yozō și ceilalți supuși n-au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
moarte. Ca de obicei, Velasco îl strânse pe Sasada de mâna firavă și se rugă fierbinte la Dumnezeu să treacă toată acea suferință pe umerii lui. Părintele Carvalho îngenunche alături de Sasada și se rugă și el pentru tânărul care plângea tremurând din tot trupul. Curând celula începu să se lumineze puțin câte puțin. Sosise dimineața osândei. Zori de zi. Era senin, dar vântul sufla tare. Când fură scoși din temniță, în grădină erau deja aliniați pedestrași cu sulițe și puști, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și cu acest verset se opri din cântat. Că nu știu ce fac. La ieșirea din acea așezare, vântul se înteți dintr-o dată. Valurile clocoteau zbuciumate în golf. Nu se vedea nici o barcă. Niște pini pricăjiți plantați în pâlc ca să ațină vântul tremurau ca niște pitici. În depărtare se vedea un gard din pari de bambus. Alături stăteau și aici aliniați niște pedestrași cu puști. Acest loc se numea Hokonbaru și era locul de osândă al domeniului Ōmura. Cu privirile ațintite asupra mării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
brusc. Se mai auzeau doar șuierul vântului și pocnetul vreascurilor mistuite. La urmă, din fumul alb ce învăluia stâlpul lui Velasco, răsună un glas: — Am... trăit...! Pălălaia se domoli abia după multă vreme. Până atunci temnicerii și slujbașii rămaseră departe tremurând de frig. Chiar și după ce focul se stinse, cei trei stâlpi rămași fără osândiți, continuară să fumege încovoiați ca niște arcuri. Temnicerii adunară oasele și cenușa într-o desagă, apoi o umplură cu pietre și plecară să o arunce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Iustin a comandat special mobilierul pentru chilia mea, așa că am acum toate condițiile. Dacă se rezolvă și cu lumina, va fi excelent. Cât privește căldura, aici totul depinde doar de noi. Facem focul În centrală, avem temperatura dorită. Ne lenevim, tremurăm... gros. Azi m-am spovedit, așa că am primit dezlegare pentru a primi Sfânta Împărtășanie, dar și binecuvântarea de a continua proiectele. 28 noiembrie 2012 Am un canon foarte convenabil față de ce Îmi dăduse Părintele Iustin Pârvu la Mănăstirea Petru Vodă
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
dai așa tot în ziar. Să stai o zi în vamă? Pentru ce? Pentru o bucățică de icoană? Să scrii, să nu ți fie milă, să nu protejezi pe nimeni. Poate își va aduce aminte cineva. Măcar Cel de Sus. Tremur ca varga. Ce m-am supărat eu!... M-am săturat acolo de vămile acelea. Te ține și te ține și te sucește. Așa este și Eugenia, nici ea nu poate răbda granița asta. Să nu mai văd granița asta, să
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
dar suna mereu ocupat. Locuiam nu departe de fabrica de televizoare „Alfa”. La orele 14,30 a sunat telefonul. Era doamna Nina Ilașcu, care din primele cuvinte m-a întrebat: „Ați auzit ce s-a întâmplat?” „Nu”, am zis eu, tremurând de spaimă, nu cumva să se fi întâmplat ceva rău. „Ilie este liber și este chiar acasă”. Este foarte greu să redau bucuria pe care am simțit-o. în mai puțin de 30 de minute am pășit pragul casei. Acolo
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
de cele două surori, Aneta și Eugenia, de preot, rude, oameni ai satului. Erau prezenți ziariștii Carmen și Valentin Țigău. Fața eroului s-a făcut palidă. Spunea în șoaptă o rugăciune iar lacrimile îi curgeau pe florile ce le așeza tremurând pe morminte. A mângâiat țărâna cu palmele udate de lacrimi. Am fost, toți cei prezenți, martorii unui moment de mare durere sufletească. De la cimitir am plecat pe jos. Ochii patriotului erau tot în lacrimi. Părinți nu mai avea, casa era
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
îngăduință. O analizăm ca pe o floare, în procesul înfloririi, dar o evaluăm doar când avem certitudinea unor fructe cu greutate. Din această perspectivă privind, spunem că fiecare matur a fost odată copil, că fiecare serios critic "de azi" a tremurat pentru o rimă, a plâns pentru o frunză care părea să cadă cu tot cu cerul plumbuit de toamnă sau a tremurat pentru vreo iubită inconsistentă care lua chip doar în metaforă. Gheorghe Grigurcu e criticul serios care "nu s-a jenat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
greutate. Din această perspectivă privind, spunem că fiecare matur a fost odată copil, că fiecare serios critic "de azi" a tremurat pentru o rimă, a plâns pentru o frunză care părea să cadă cu tot cu cerul plumbuit de toamnă sau a tremurat pentru vreo iubită inconsistentă care lua chip doar în metaforă. Gheorghe Grigurcu e criticul serios care "nu s-a jenat" niciodată de prezența filonului poetic în miezul ființei, de această perpetuă copilărie a sufletului care e poezia, "tatăl cel aspru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
n-aș mai fi ieșit din casă, dacă n-aș fi fost direct implicat în răsturnarea dictaturii. Nu cred că turnătorii, poliția politică, nomenclatura au astfel de probleme de conștiință. Poate, în zilele din finalul lui decembrie '89 să fi tremurat, dar nu că aveau mustrări de conștiință, ci de frică, plini de spaime că ar putea fi și ei judecați și condamnați pentru războiul de distrugere fizică și morală dus în contra propriei națiuni. Acum ne sfidează și au tupeul să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
președinte de județ într-un sediu al "Casei Albe" din Focșani, fost comitet județean al PCR, cu geamurile sparte de revoluționari, golit de mobilă, covoare, televizoare, furate de țigani pe 22 decembrie, cu bufetul intern devalizat; mâncam un covrig și tremuram de frig, în curent), știind că "mă lucrau pe la spate" (primeau ordine clare de la București, pe care nu mi le spuneau; eu aveam acces la telefoanele TO, securizate, și nu eram căutat de nimeni). Mi-am făcut datoria "ca președinte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
acea scenografie ostentativă a puterii, toată viața am rămas cu această spaimă de autoritate, până la o vârstă matură, când vedeam un milițian sau polițist pe stradă, orice uniformă, militară, de pompieri, inclusiv CFR, roșeam tot la față și începeam să tremur de departe, iar în dreptul lor mă fâstâceam de-a binelea, împleticindu-mi pașii, astfel că întotdeauna mă legitimau, cerându-mi actele și întorcându-le pe toate fețele, simțeau instinctiv că nu e ceva în regulă cu mine și nu-și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pretutindeni, că sunt creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Dumnezeu însă este Lumina neapusă, foc mistuitor, eterna nemurire; este Însuși Adevărul pe Care-L caută toți aceia cari fac voia Lui și către care năzuiesc toți cei iubesc lumina. Tremurați, deci, în noaptea sfântă a Învierii Adevărului divin, toți fariseii amăgitori, cari țineți Lumina ascunsă sub obroc, cinstind pe Dumnezeu cu gura, iar cu inima stând departe de El; tremurați voi, cari puneți pe umerii oamenilor sarcini grele și cu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
voia Lui și către care năzuiesc toți cei iubesc lumina. Tremurați, deci, în noaptea sfântă a Învierii Adevărului divin, toți fariseii amăgitori, cari țineți Lumina ascunsă sub obroc, cinstind pe Dumnezeu cu gura, iar cu inima stând departe de El; tremurați voi, cari puneți pe umerii oamenilor sarcini grele și cu anevoie de purtat, pe care voi nu voiți să le mișcați nici cu degetul. Tremurați voi Cărturari fățarnici și povățuitori orbi, care prin meșteșugul scrisului gâdilați simțurile și urechile oamenilor
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ascunsă sub obroc, cinstind pe Dumnezeu cu gura, iar cu inima stând departe de El; tremurați voi, cari puneți pe umerii oamenilor sarcini grele și cu anevoie de purtat, pe care voi nu voiți să le mișcați nici cu degetul. Tremurați voi Cărturari fățarnici și povățuitori orbi, care prin meșteșugul scrisului gâdilați simțurile și urechile oamenilor, închizându-le prin învățături nesănătoase, împărăția neprihănită a spiritului divin, în care nici voi nu intrați în ea și nici pe cei ce vor să
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
povățuitori orbi, care prin meșteșugul scrisului gâdilați simțurile și urechile oamenilor, închizându-le prin învățături nesănătoase, împărăția neprihănită a spiritului divin, în care nici voi nu intrați în ea și nici pe cei ce vor să intre, nu-i lăsați; tremurați voi, răsturnători de credințe și drepte așezări sociale, cari vânturați marea și pământul, ca // să vă faceți un tovarăș de credință și, după ce l-ați convertit, faceți din el un fiul al pierzării, de două ori mai rău decât sunteți
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de credințe și drepte așezări sociale, cari vânturați marea și pământul, ca // să vă faceți un tovarăș de credință și, după ce l-ați convertit, faceți din el un fiul al pierzării, de două ori mai rău decât sunteți voi înșivă; tremurați voi, jefuitori și mâncători ai casei văduvelor și orfanilor, cari sub ochii lumii faceți rugăciuni lungi și aduceți prinoase la biserică, uitând cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila și credincioșenia; zguduiți-vă mormintele văruite, frumoase pe dinafară, dar
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
într-un element mult mai subtil chiar decât electricitatea? "Să știți dar spune Scriptura în Deuter. Cap. 32 vers. 30 că eu sunt Dumnezeu... Eu dau viață și Eu omor". "Toate viețuitoarele Te așteaptă Domne!... Îți ascunzi Tu fața, ele tremură; le dai Tu suflarea, ele mor; Îți trimiți Tu suflarea; ele sunt zidite" (Psalm 104 V. 29-30). "El (Dumnezeu) mi-a zis: Prorocește și vorbește duhului! Prorocește, fiul omului și zi duhului: Așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Duhule, vino din cele
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
școală a scrisului românesc din Bucovina vremii. Din textele publicate, reținem aici câteva, ilustrative din multe puncte de vedere: „Mult mister ascunde apa în adâncul ei de unde, / Când cu farmece de aur luna-ntr-însele pătrunde... // [...] // S[g]omotoase unde repezi saltă tremurând pe prund / Și în fundul plin de taină mândru farmec ele-ascund, / Codrii vechi de veacuri multe, fața lor pururea verde / Oglindesc în undă lină; și-a lor freamăt li se pierde, / Tremurând pe-aripi de vânturi, și ducând o doină sfântă
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]