KorAP: Find »[drukola/base=tunel & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...281 282 283 ...310 >

7,731 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599

lui și în cele din urmă peste el. Au construit strat peste strat de case, temelii și structuri de rezistență. Până când nu s-a mai văzut nimic din zidul propriu-zis. Dar vestea bună este că am reușit să săpăm un tunel pe toată lungimea zidului. Acum putem vedea toate acele straturi de istorie - și putem admira frumusețea zidului însuși, o comoară care le-a fost ascunsă evreilor timp de cel puțin două milenii. În timp ce bărbații în pantaloni scurți și femeile cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Zuckermanii care făcuseră posibile aceste săpături. Cercetă lista de nume, căutând un Guttman sau un Ehud Ramon sau un Vladimir sau un Jabotinski, orice i-ar fi putut oferi un indiciu. Locul ăsta era atât de mare, un labirint de tuneluri: cum Dumnezeu ar putea găsi ceva aici? Înțelesese de ce era supărat Uri pe tatăl său: de ce nu putuse fi mai explicit? Ghidul îi chema în față pentru a le arăta ceea ce le prezentase drept Arca lui Wilson. Arătă spre o mică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
lui Warren 1. Îi mulțumea lui Dumnezeu pentru asta. Până la urmă, Guttman nu se jucase cu ei. Nu vorbea indiciul lui despre „calea labirinturilor antice“? Atât ea, cât și Uri l-au interpretat ca o trimitere la acest labirint de tuneluri antice, însă Guttman fusese mult mai inteligent de-atât. Se referise la acest loc: nu era vorba de labirinturi, ci de Warren. Și ea era aici. Se uită în sus, în jos și în jur, încrezătoare acum că o să găsească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
sunt lacrimile Domnului. Maggie le dădu la o parte. Se uită peste umăr și văzu că urmăritorului i se alăturase un alt bărbat, cu o cameră video la gât. Se apropiau. Alergă mai repede. Acum culoarul se transformase într-un tunel lung, îngust. Continua să fugă, aplecată în față. Când se uită în urmă îi văzu apropiindu-se, chiar dacă alergau ciudat de ghemuiți. Cuprinsă de panică, se întoarse și se năpusti înainte, izbindu-se cu fruntea de o grindă metalică încorporată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
cu mâinile încleștate pe o carte de rugăciuni. Maggie amețise. Pământul de sub picioarele ei își schimba înfățișarea: un pătrat de sticlă prin care se vedea dedesubt un bazin sau o cameră. Bărbații erau doar la zece metri în spatele ei. Deodată tunelul se sfârși, deschizându-se spre alt bazin. În sfârșit, putea să ridice capul. Voia cu disperare să găsească o cale de ieșire din parcursul oficial, ca să scape de bărbații aceia. Dar nu părea să existe decât o singură deschidere de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
făcute din oțel, nu din carne și oase. Gâfâi, dar nu scoase nici un sunet; alte mâini îi puseseră deja la gură o fâșie de material, ca un batic făcut sul. Nimeni nu spunea nimic. O traseră din stradă înapoi în tunele - departe de ochii lumii. Ce se întâmplă? Cine sunteți? încercă ea să spună prin căluș. Știind că vorbele erau inutile, adăugă: și ce ați făcut cu Uri? Doi dintre bărbații din fața ei înaintară un pas, ca și cum ar fi anticipat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
aerului se ridica, simțindu-se din ce în ce mai puțin. Oare se amăgea sau percepea într-adevăr, chiar și prin legătura de la ochi, o schimbare a luminii? Se opriră. Se auzeau alte voci, ceva mai departe. Maggie se gândi la lumea de dincolo de tunele și se întrebă dacă avea să o mai vadă vreodată. Se auzeau șoapte; se strădui să ghicească limba, dar erau prea departe. Apoi fu din nou înghiontită, picioarele împleticindu-i-se pe suprafața denivelată. Acum era sigură că ceva se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
era aceeași, de parcă cineva ar fi lansat artificii pe cerul nopții. Și ceea ce dădu în vileag totul, simțea căldură pe piele. Căldura soarelui. Nu avea nici un sens, dar se simți ușurată. Deci nu avuseseră de gând să o omoare în tunelele acelea; nu avea să putrezească într-un bazin abandonat, unde aerul vibrează de nesfârșiții psalmi murmurați de femei. Dar nu rămase decât câteva secunde afară. Simți aceeași mână metalică ce o apucase de încheieturi prinzând-o de gât și împingând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
din spate a unei mașini. Cedă, bucuroasă că reușise să opună puțină rezistență. Nu era cine știe ce, dar simți că realizase ceva. Îi forțase pe acești oameni să spargă tăcerea pe care o păstraseră de când o încolțiseră, chiar la ieșirea din tunele. Nu voiau să vorbească, dar tocmai o făcuseră. Un cuvânt, e adevărat, dar e și ăsta un început. Fusese o negociere la scară mică. Fuseseră nevoiți să cedeze ca să obțină cooperarea ei. Poate că fusese legată și redusă la tăcere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
în cele câteva secunde care i-au trebuit ca să intre în mașină, auzise un zvon de conversație. Era posibil să fi fost doar niște oameni de pe stradă, trecători. Sau ceilalți membri ai trupei de bărbați mascați care o vânaseră prin tunele. Oricum, știa cu siguranță ce limbă auzise. Era arabă. Merseră cam zece minute cu mașina. Dar era posibil să fi fost și jumătate sau de trei ori mai mult de-atât. Nu era doar faptul că nu putea să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-i calmeze durerea. Se auzi vorbind pe tonul calm pe care îl putea găsi în stare de criză. — Nu știu mai multe decât știi și tu. Ai văzut ce am văzut și eu. Mesajul lui Shimon Guttman ne trimitea la tunelurile Zidului de Vest. —Mesajul din jocul pe calculator? — Da. Nu ne-a dat indicii mai precise. Dacă ne-ar fi dat, ai fi aflat. Miller dădu ușor din cap, mai puțin decât ca pentru a încuviința ceva, dar fu suficient

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Când se forță să vorbească în cele din urmă, nu reuși să scoată decât un croncănit. — Știi că nu am văzut. M-ai percheziționat. Miller se aplecă înainte. Nu doar atât, în plus am pus oamenii să scotocească toată zona tunelurilor de când ne-ai condus tu acolo. La lumina proiectoarelor. Și tot nimic. Ceea ce înseamnă... Că bătrânul a trișat. A spus că e acolo, dar nu era. —Sau că Uri te-a mințit. Te-a trimis după cai verzi pe pereți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
care le-a lăsat Guttman - cel de pe DVD, cel din Second Life -, a făcut toate astea sâmbătă. Atunci l-a sunat și pe Kishon. Gâfâia. — Dar dacă nu a terminat ce avea de făcut? A plănuit să ascundă tăblița în tuneluri - și ar fi făcut-o. Dar a intervenit ceva: a fost omorât. Probabil a plănuit să facă ce avea de făcut după mitingul de pace. Dar pur și simplu n-a mai apucat. Miller asculta cu atenție. — Deci unde e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
său, căci în mintea lui, Uri auzea numele acesta arab strigat cu un accent evident american. Gândurile îi erau mai limpezi acum. Uri se întrebă ce făcuse Maggie. Își închipui că reușise cumva să găsească drumul înapoi către Ierusalim, către tunele. Dar de unde ar fi putut să înceapă? Indiciul tatălui său - oare chiar fusese lăsat înăuntrul unui joc pe calculator sau și asta era rezultatul imaginației sale febrile? - îi trimitea la catacombele subterane din Zidul de Vest, care acopereau o distanță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
fi fost imposibil. Cu siguranță. Uite, după cum știi, tații noștri se cunoșteau. Uri continuă povestindu-i descoperirea anagramei și a e-mailurilor cifrate. Apoi, după ce inspiră adânc, parcă pentru a se pregăti, îi explică restul: tăblița, mesajul video de la tatăl său, tunelele. Uri era convins că erau aproape, dar nu îndeajuns de aproape. Și crezi că tatăl meu știa unde era ascunsă tăblița asta? —Poate că da. După tatăl meu, a fost prima persoană ucisă. Cineva și-a închipuit că știa ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
știe toate astea din cărți. Îmi dau seama că, probabil, a petrecut mai mult timp aici decât a spus vreodată. Și că, probabil, a avut pe cineva care să-l îndrume. —OK. A menționat vreodată... — Știu că a fost în tunele, sub Haram al-Sharif. Nu mulți palestinieni au făcut asta. Dar știu că el a făcut-o, deși nu a declarat-o niciodată public. A fost un oponent fervent al lor. „Sunt o tentativă sionistă de a submina Cartierul Musulman, spunea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
totuși. Era curios. —Era arheolog, spuse Maggie cu un zâmbet înțelegător. —Întotdeauna. Așa că a vrut să vadă. Maggie și-i imagină pe acești doi bătrâni, de pe poli ideologici diferiți, unul ultrasionist, celălalt naționalist palestinian, urmând un grup de turiști prin tunelele vechi pe care le văzuse și ea de dimineață. Oare era posibil ca Shimon Guttman să fi fost ghidul lui Ahmed Nour, arătându-i cele mai îndepărtate colțuri ale Zidului de Vest? Oare Nour făcuse același lucru pentru Guttman, conducându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
calea labirinturilor antice.“ Mustafa o rugă pe Maggie să repete totul încet. Închise ochii în timp ce o asculta. În cele din urmă spuse: Cred că trebuie să se refere la Haram al-Sharif, exact locul în care ați fost. Labirinturile sunt ca tunelele, nu? Și orașul model. Așa vorbim toți despre Ierusalim, evrei și musulmani. Sigur, dar unde? întrebă Uri, trădându-și frustrarea. — Când spune „Mergi spre vest“, e posibil să-ți indice drumul prin tunele? —E un singur drum pe care deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
în care ați fost. Labirinturile sunt ca tunelele, nu? Și orașul model. Așa vorbim toți despre Ierusalim, evrei și musulmani. Sigur, dar unde? întrebă Uri, trădându-și frustrarea. — Când spune „Mergi spre vest“, e posibil să-ți indice drumul prin tunele? —E un singur drum pe care deja l-am urmat. De data aceasta vorbi Maggie, nemaiputându-și reține exasperarea. — Îmi pare rău. Nu-i nimic, spuse Maggie, venindu-și în fire. Nu e vina ta. Credeam doar că poate e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209

timpul În gol. Noroc cu balustrada care te ajuta să-ți menții echilibrul. Când am terminat coborârea, Eveline s-a oprit și a rotit lanterna Împrejur cu o mișcare largă. Eram Într-un soi de galerie de mină părăsită, un tunel cu diametrul de cel mult trei metri, cenușiu și lugubru. Ce dracului căutam eu acolo, la ora, aia, n-aș fi putut să spun În ruptul capului. N-aș fi putut să spun la nici un fel de oră, la drept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
lanternei În ochi. Nu m-am ferit, așa cum probabil se așteptase, drept pentru care, după câteva clipe În care mi-a cercetat fizionomia, de parcă atunci mă vedea Întâia oară, a lăsat spotul gălbui-roșiatic să alunece iar de-a lungul pereților tunelului. - Ziua ai ceva mai mult haz. Și cu eforturi mai mici, pe deasupra. O să te pun imediat la curent cu tot ce trebuie să știi, deși aș fi preferat să aleg eu momentul. Și poți să fii convins că l-aș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
nu? Să nu ratăm șansa... Era vădit Îmbufnată că operasem, cu solicitarea mea imperativă, modificarea parțială a scenariului cu care venise pregătită de-acasă. O Înțelegeam, dar asta era tot ce puteam să fac pentru ea. Am mai Înaintat prin tunelul cu multe deschideri laterale preț de câteva sute de metri - nu multe, două-trei -, apoi ne-am oprit din nou. Eveline, care ținea tot timpul lumina lanternei fixată la câțiva pași Înaintea noastră ca să vedem pe unde călcăm, a ridicat-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
ținea tot timpul lumina lanternei fixată la câțiva pași Înaintea noastră ca să vedem pe unde călcăm, a ridicat-o cu o mișcare bruscă, menită evident să mă surprindă, după care a plimbat Încet modestul proiector pe pereții incintei. Ieșiserăm din tunel, ne aflam acum Într-un uriaș spațiu circular. Mi-am dat seama de dimensiunile sale observând că raza lanternei, Îndreptată drept Înainte, se pierdea treptat, dar iremediabil, Înghițită de Întuneric. În schimb, dezvelea cât de cât inteligibil geografia rotondei pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
am dat seama de dimensiunile sale observând că raza lanternei, Îndreptată drept Înainte, se pierdea treptat, dar iremediabil, Înghițită de Întuneric. În schimb, dezvelea cât de cât inteligibil geografia rotondei pe lateralele noastre imediate. În dreapta și-n stânga ieșirii din tunelul de acces se aliniau zeci de Încăperi identice, despărțite de firide subțiri. Camerele erau foarte mari, judecând după distanța dintre uși. Sau dintre porți, nu știu care e termenul cel mai potrivit. Ca să-ți faci o idee, gândește-te la intrarea Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
rapidă și imediat am simțit cum Îmi apasă buzele cu palma. A stins lanterna și a șoptit: - Sst! Vine cineva... Mi-am Încordat auzul, strivind, În același timp, cu talpa țigara neterminată și Încercând să percep vreun zgomot din direcția tunelului - locul pe care Eva Îl țintea cu o privire intensă. N-am reușit. - Ți s-a părut, i-am șoptit cât puteam de Încet. Nu e nimeni... - Ba da, aud pași. Hai, repede! Să ne ascundem undeva! Am ascultat-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]