7,855 matches
-
recunoscut, ca urmare a intensei sale activități, pe plan național. În 1989, am înmânat editurii Junimea manuscrisul dactilografiat al acestor însemnări, însoțit de un text de introducere și de ilustrații. Evenimentele din decembrie 1989 au zguduit toată societatea românească, condamnând uitării acest proiect de publicare. Destinul m-a împins către alte meleaguri și către alte subiecte de interes, din fericire tot în domeniul artei, pentru a mă dedica studiului sculpturii primei jumătăți a secolului XX, cu predilecție a artei lui Constantin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
Pe masura ce grecii nu mai credeau în zi, ei se întorceau spre artă că forma de exprimare. Toate aceste considerații i-au întărit convingerea Laurei că ea trebuie să înalte un monument, întocmai precum anticii,”Exegi monumentum” în calea uitării, să supună timpul și să-l dilate eventual print-o opera viabilă, de pildă un lest- seller, pentru că în opinia ei scriitorii erau singurii faraoni ai zilelor noastre. Zilele treceau repede și ea continuă să se “bălăcărească” într-un oraș
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
pamfletului alunga lirismul, Îl izgonește Încă odată În camera obscură unde a fost silit de altii să zacă mai bine de două decenii”. „Textele din OMUL INTERZIS nu sunt poeme În Înțelesul curent al cuvântului”, ele sunt „rechizitorii scrise Împotriva uitării” și pentru <puterea de a ne fi rușine> de ceea ce am făcut rău, mănați În comunism”... dintre prostia oarbă/ Și haosul puterii din golul bicefal/ Pe negrul fulgerării grotescului mortal”..., cuvinte pe care Tăcu le-a scris și le-a
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Înaintea furtunii”. Și, urmărindu-i totuși ,,Drumul”, fără a-l Întreba unde va merge, să notam și poezia ,,Stație facultativa”: ,,Să te poți aruncă de la etajul zece Al unei cărți Să auzi În tăcerea pământului Tot ceea ce a coborât În uitare Să tragi de guler de la geamul spart Ochiul indiscret al filosofului Iată o clipă de moarte necesară.” O ,,moarte necesară”, dar cu aruncarea ,,de la etajul zece al unei cărți” nu că cea sosita ,, În noaptea de 22.12.1986, ora
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Pe buzele negre ale clopotului din Delphi/ Se auzeau cioburi melodioase/ Prin ceață târgului de sentimente/ Bocitoarele din umbră Pământului/ Ieșeau din izvoare să Întunece lumea/ Caii fugeau speriați pe acoperișul cerului/ Că tunetul fără sfârșit/ Pe marea Întindere a uitării/ Trecea umbră fără trup a căpcăunului fosforic/ Cavalerul trac Împărțea fete pătrate/ Cămășilor În frac solemn”. Faximil dintr-o corespondență a redactorului de carte Liviu Antonesei cu Alex Tăcu, tatăl lui Malin ,,Alexandru Malin Tăcu este probabil ,,Călătorul profund” al
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
și de aer Vine ușor, crește și dă În floare Magnolia Miraculoasă și albă. Asemenea chipului mireselor tinere Magnolia e stăpâna de o noapte a ochilor mei Cu trupul ei rotund de bizar alizeu. Versantul alb La o lecție de uitare Am păstrat un singur blestem: Poezia Umbră mea curge că ploaia Pe umerii vântului, La marginea lumii trece Înfricoșata mașină a tăcerii Cerul sălbatic și larg cât Însumi În ochi. Blestemul de duminică Duminică am trecut prin talcioc Salutari din
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
inventat Asemenea pozna plină de farmec Mă simțeam etern prin nimicuri Și iertam toată ipocrizia Acestor simpatici poeți potlogari. XXX Să te poți aruncă de la etajul zece Al unei cărți; Să auzi În tăcerea pământului Tot ceea ce a coborât În uitare Să tragi de guler de la geamul Întredeschis Ochiul indiscret al filozofiei - Iată o clipă de frumusețe omenească. Șarpele strălucitor Elicoptere de mătrăguna Peste pălăria păioasa a visului evadat Număr cătușele la mâinile șarpelui strălucitor În gură apelor Înjur Numai pe
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
că, s-ar putea observa, șabloanele contestate (ale propagandei comuniste), nasc, În poezie (și nu numai!), alte șabloane (ale anticomunismului). Numai că textele din ,,Omul interzis” nu sunt poeme, În Înțelesul curent al cuvântului și nu ,,cântă” nimic; scrise Împotriva uitării și pentru puterea de a ne fi rușine, ele strigă, se luptă cu acest Golem al secolului XX: ,, Încrucișarea sumbră dintre prostia oarbă/ Și haosul puterii din golul bicefal./ Pe negrul fulgerării grotescului mortal,/ Pornită-i printr-o gură de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
În gură/ Peste apă supărată de liniște/ Noapte, bărzăunul flașnetar/ A oprit manivela În barbă de patriarh/ Prea multe nimicuri/ În jocul de-a frumusețea nimănui/ Copacii visau săruturi delirante/ Prin cerul tăcerii se auzea trecând/ Colecția de sfinți ai uitării” (Salamandra). Poezia noastră a pierdut, probabil, În Alexandru Malin Tăcu pe unul dintre liderii potențiali ai promoției ‘90”. Cand a primit Constantin Hușanu volumul cu poeziile În așteptare, după ce le-a lecturat cu atenția necesară, a și răspuns, entuziasmându-se
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pe jumătate arse, pe care familia sau prietenii, veniți Într-o scurtă plimbare prin parc, i le aprind la căpătai. O liniște profundă, punctata din timp În timp de țipatul nostalgic al unei păsări, străjuiește colțul acesta de lume, unde uitarea se Înfrățește cu dureroasă aducere aminte. Mormântul și epitaful pe care l-am citat aparțin unui foarte tânăr poet, Alexandru Malin Tăcu, decedat În condiții suspecte pe 22 decembrie 1986, la vârsta de 17 ani. Alexandru Malin Tăcu s-a
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Ce Înseamna a iubi poezia Ploaia recita cu lacrimi albastre Cocorii geometrici caută biciclete În vânt Cărțile urca sub pălării romantice Hanul Ancuței cu șatra de stele Bea vin curat cu Limba română Purtată la subțiori de poeți Îndurerați de uitare În gură cea mare a focului viu 276 Ard dinții pădurii cu diavoli singuri pe cer Cozile nopții scot munți din fântâni Pentru setea oamenilor Înfloriți de poezie Sau cum străbate dintr-o scrisoare-portret a unchiului său George Emil Palade
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
zborul tău înalt/ Aspiri să iei, pigmee, Olimpul cu asalt), talentul i-a fost însă recompensat prin surghiun (Și care e răsplata mărețului tău dar ?/ Amara nepăsare ! Exilul mult amar !). Departe de casă, omul este amenințat de moarte, opera - de uitare : Paingănul urzi-va pe voi învălitori./ Și eu, căzând în haos ca grindina în marea,/ Avea-voi două giulgiuri, și moartea și uitarea (V 5). Sosirea Iuliei la Tomis cu mesajul că Ovidiu poate reveni la Roma se dovedește tardivă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
tău dar ?/ Amara nepăsare ! Exilul mult amar !). Departe de casă, omul este amenințat de moarte, opera - de uitare : Paingănul urzi-va pe voi învălitori./ Și eu, căzând în haos ca grindina în marea,/ Avea-voi două giulgiuri, și moartea și uitarea (V 5). Sosirea Iuliei la Tomis cu mesajul că Ovidiu poate reveni la Roma se dovedește tardivă, căci poetul e un cadavru, un spectru în ghearele peirei, și îl strânge-n brațe moartea. Iubirea nu e în stare să învingă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
indicat de oracol e unul înșelător și pervers, noua crimă neavând cum să le șteargă, ci doar să le sporească pe cele vechi : Aș fi uitat toate păcatele, plătind prețul. Dar m-aș fi legat printr-unul nou de această uitare (III 1). Odată ce a găsit calea de a ajunge la locul izbăvirii fără a mai ucide, cum i-au cerut cei de sus, el se socotește definitiv dezlegat de orice obligație de a-i cinsti pe aceștia : Nicio jertfă nu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
care oferă mai multe variante de interpretare a personalității protagonistului. Pentru început, autorul schițează tabloul Atenei, cetate strălucitoare și placidă, obosită de războaie și plăceri, incapabilă să-și repare trecutul și vigoarea orgolioasă, unde toată lumea petrece în neștiință și în uitare, blazată, încercând să alunge gândul de la ceea ce va veni sau ar putea veni (p. 104). Cufundați într-un chinuit somn al rațiunii, locuitorii duc parcă la îndeplinire profeția lui Socrate că după moartea lui cei care l-au condamnat vor
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
că dragostea nu poate trăi în altă parte decât în cărți.” William Faulkner 187. „Un prost învățat este cel care a citit totul și apoi pur și simplu și-a amintit.” Josh Billings 188. „Dacă nu vrei să fii dat uitării de cum ai murit, scrie lucruri care să merite să fie citite, fă lucruri care să merite să fie scrise.” Benjamin Franklin 189. „Ca să dai o carte mare trebuie să alegi un subiect mare. Nici un volum mare și care să dăinuiască
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
a unui sfătuitor înțelept, a unui tovarăș bine dispus, a unui mângâietor eficace.” Isaac Barrow 243. „N-a fost supărare pe care un ceas de lectură să nu mi-o fi risipit. De câte ori te simți nefericit și ai nevoie de uitarea necazurilor, când, rănit de viață, dorești un suprem balsam, când, sătul de banalitatea și inegalitatea mediului, aspiri la o societate mai aleasă, când vrei să te înduioșezi și să râzi de nimicurile de aici, de pe pământ, în tovărășia unui spirit
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
permanentă împotriva constrângerii reale, care era boala, și sub presiunea unei amenințări insesizabile, dar mereu prezentă. La foc mic boala lucrează diferit. Ea încearcă să aducă în lumina conștiinței un scenariu existent, pe care îl credea cunoscut, dar căruia lacunele, uitările, viziunile obligatoriu parțiale, chiar travestiurile îi dau aparența unui vis. Rareori sfârșitul se regăsește în început. Deși nu e vis, viața cere să fie revizitată ca un vis, și nu ca un vis oarecare, ci ca Visul însuși (El sueño
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pe loc, pentru prima oară și doar pentru el, gesturile iubirii, dominate de tulburare. Poate că practicau arta simulării (în genere, erau actrițe), tot ce se poate, mereu se întâmplase ca acest elev, deosebit de dotat, să ajungă să vadă în uitarea de sine taina voluptății. Doar beția trupurilor pierdute în același vis era menită să justifice, să perfecționeze, chiar să sporească tehnica. Beția, doar ea. Pentru cei interesați de tehnică, există anumite locuri deocheate. Încercase și el o dată și nu mai
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
coada ierarhiei, ca traducătoare de rusă, iar el a trecut prin toate dificultățile de pe lume până să ajungă conferențiar, în vreme ce colegii lui de generație sunt profesori de mult. Poate că acționează din umbră vreo ranchiună personală? Sau, pur și simplu, uitarea? Ba mai rău, întâmplarea? Asta ar fi culmea... Sau i se contestă tocmai lui, care s-a adaptat, printre primii, la progresul filosofic, dreptul de a aduce omagiu, în vreme ce alții, care nu-i ajung nici la glezna heideggero-marxistă, se pot
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
care de altfel le legitimează nu numai prin introducerea la această lucrare, ci mai ales prin faptele întregii sale vieți, dedicate atât de consecvent literei scrise. Scrisul, ne spune el, este mai cu seamă o armă împotriva timpului și a uitării, căci „orice lucru nepredat scrisului trece cu totul desăvârșit în uitare, (...). ” <footnote Vezi Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui stareț”, tr. de Elena Lința, Ed.Deisis, Sibiu, 2002, p.87. footnote> Scrisul este mărturie a clipei, căci nu ar dori
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
lucrare, ci mai ales prin faptele întregii sale vieți, dedicate atât de consecvent literei scrise. Scrisul, ne spune el, este mai cu seamă o armă împotriva timpului și a uitării, căci „orice lucru nepredat scrisului trece cu totul desăvârșit în uitare, (...). ” <footnote Vezi Paisie Velicikovski, „Autobiografia și Viețile unui stareț”, tr. de Elena Lința, Ed.Deisis, Sibiu, 2002, p.87. footnote> Scrisul este mărturie a clipei, căci nu ar dori, ca venetici sosiți mai ales din țări neortodoxe să spună neadevăruri
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
care își proclamă atașamentul față de principiile liberale, dar care în realitate aplică un sistem de economie dirijată și o dictatură militară. Aceasta înseamnă recunoașterea incapacității democrațiilor parlamentare de a depăși perioadele de criză, iar acest exemplu nu va fi dat uitării. Preocuparea pentru eficacitate va face ca în Europa să înflorească regimurile dictatoriale, în timp ce dificultățile momentului vor duce la eșuarea structurilor care ar fi trebuit să fie consolidate în 1919-1920. Mai gravă este însă criticarea liberalismului de către doctrinele socialiste, în măsura în care aceasta
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
ca și în literatură. Capodoperele trecutului nu trebuie să ne lase să uităm că ele reprezintă în memoria noastră colectivă o parte dintr-un tot imens al unui continent afectat de producții mediocre și care nu pot fi date niciodată uitării. Cinematograful francez al anilor 30, cel italian de după război, chiar cinematograful american din epoca de aur a Hollywoodului nu se pot sustrage acestei reguli. Cinematografia pe care europenii o consumă de cincisprezece ani încoace nu este din punct de vedere
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
molcomele coline, și în care timpul ar fi oprit în loc, privirile contemplative ar surprinde neașteptate imagini și viziuni. Fascinați, atenți, lipiți de ceea ce se profilează, nu vom putea învălui inefabilul, nici vizibilitatea oferită ca din balonul lui Jules Verne, doar uitarea, eroarea, iluzia care au început să intre în evanescență. Ni se arată cadrul de poveste cu reversul de oglinzi al amintirilor, chiar dacă nu s-a întâmplat mai nimic imediat și în afară, chiar dacă fantoma orașului bântuie, neținând seama de inimaginabilul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]