KorAP: Find »[drukola/base=verb & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...281 282 283 ...639 >

15,959 matches

Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799

morfosintactice, de tip CONCORD, ale numelui, iar trăsăturile verbului-predicat, ale adjectivului predicativ și ale participiului din structura pasivului pot fi verificate de trăsăturile CONCORD (ca în română) sau de trăsăturile de tip INDEX (astfel, în engleză sau în sârbo-croată, unde verbul se acordă "semantic", trăsăturile verbale sunt verificate de trăsăturile INDEX ale numelui); (ii) pentru diferențele de acord din interiorul aceleiași limbi (cf. guvern vs. mulțime) sau dintre limbi (cf. substantivele colective de tip guvern în engleză vs. română), sunt necesare

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
ridică mai multe întrebări: (a) cum interacționează între ele cele două seturi de trăsături? (b) care sunt criteriile după care se selectează ce set intră în relații sintactice de verificare sau valorizare cu trăsăturile non-interpretabile sau fără o valoare ale verbului și ale adjectivului? (c) ce alte elemente care pot avea două seturi de trăsături? Existența celor două seturi de trăsături poate fi constatată la pronumele posesiv de persoana I și a II-a. Acesta are trăsături referențiale de număr și

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
El ar ține de componenta care interpretează structura sintactică, adică de morfologie, și nu de componenta care generează structura sintactică (narrow syntax), unul dintre argumente fiind acela că există construcții în care nominalul acordat nu are nicio relație sintactică cu verbul care se acordă cu el. Potrivit lui Bobaljik, componenta sintactică ar genera o reprezentare abstractă, care stă la baza a două componente interpretative: (45) Sintaxă (Narrow Syntax) | | /\ Morfologia - / \ / \ Forma Fonologică Forma Logică Această reprezentare adaugă componenta Morfologie ca parte a Formei

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
componenta Sintaxă și ar modifica-o pentru a produce o formă fonologică. Un rol important pentru susținerea teoriei lui Bobaljik îl joacă felul cum este definit elementul care controlează (determină) acordul: (46) Elementul care controlează acordul unui complex verbal finit (verb + Flexiune) este cel mai înalt nominal accesibil din domeniul verb + Flexiune (Bobaljik 2008). Accesibilitatea este definită în termeni de caz morfologic, nu caz abstract. Astfel, în islandeză, unde verbul se acordă cu obiectul direct în nominativ, nu cu subiectul, care

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
formă fonologică. Un rol important pentru susținerea teoriei lui Bobaljik îl joacă felul cum este definit elementul care controlează (determină) acordul: (46) Elementul care controlează acordul unui complex verbal finit (verb + Flexiune) este cel mai înalt nominal accesibil din domeniul verb + Flexiune (Bobaljik 2008). Accesibilitatea este definită în termeni de caz morfologic, nu caz abstract. Astfel, în islandeză, unde verbul se acordă cu obiectul direct în nominativ, nu cu subiectul, care este în dativ, acordul se explică prin faptul că obiectul

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
determină) acordul: (46) Elementul care controlează acordul unui complex verbal finit (verb + Flexiune) este cel mai înalt nominal accesibil din domeniul verb + Flexiune (Bobaljik 2008). Accesibilitatea este definită în termeni de caz morfologic, nu caz abstract. Astfel, în islandeză, unde verbul se acordă cu obiectul direct în nominativ, nu cu subiectul, care este în dativ, acordul se explică prin faptul că obiectul direct în nominativ este cel mai înalt accesibil nominal pentru verbul finit, deoarece nominalul în dativ nu îi este

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
morfologic, nu caz abstract. Astfel, în islandeză, unde verbul se acordă cu obiectul direct în nominativ, nu cu subiectul, care este în dativ, acordul se explică prin faptul că obiectul direct în nominativ este cel mai înalt accesibil nominal pentru verbul finit, deoarece nominalul în dativ nu îi este accesibil (fiind un caz lexical, nu morfologic). Potrivit acestei viziuni, verbul finit va căuta cel mai înalt nominal accesibil din structură și se va acorda cu el (o definiție utilă pentru acordul

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
care este în dativ, acordul se explică prin faptul că obiectul direct în nominativ este cel mai înalt accesibil nominal pentru verbul finit, deoarece nominalul în dativ nu îi este accesibil (fiind un caz lexical, nu morfologic). Potrivit acestei viziuni, verbul finit va căuta cel mai înalt nominal accesibil din structură și se va acorda cu el (o definiție utilă pentru acordul la distanță, când verbul se acordă cu un complement din subordonată). 6. Acordul sau concordanța pronumelor cu antecedent nominal

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
în dativ nu îi este accesibil (fiind un caz lexical, nu morfologic). Potrivit acestei viziuni, verbul finit va căuta cel mai înalt nominal accesibil din structură și se va acorda cu el (o definiție utilă pentru acordul la distanță, când verbul se acordă cu un complement din subordonată). 6. Acordul sau concordanța pronumelor cu antecedent nominal Încadrarea la acord a concordanței pronumelor anaforice poate pune probleme pentru definirea acordului. Dacă definim acordul ca "manifestare formală a relațiilor sintactice de dependență, constând

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
fără antecedent nominal au trăsături de persoană, număr și gen referențiale. În schimb, pronumele care au un antecendent nominal au trăsături care variază în funcție de trăsăturile antecedentului, deci trăsături valuate prin acord. Acordul pronumelor cu antecedent nominal se diferențiază de acordul verbului sau al adjectivului prin configurațiile sintactice diferite: verbul și adjectivul se află într-o anumită relație sintactică cu nominalul-sursă, iar domeniul acordului îl reprezină o proiecția mximală - grupul nominal, grupul flexionar. Domeniul în care are loc acordul pronumelor anaforice nu

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
și gen referențiale. În schimb, pronumele care au un antecendent nominal au trăsături care variază în funcție de trăsăturile antecedentului, deci trăsături valuate prin acord. Acordul pronumelor cu antecedent nominal se diferențiază de acordul verbului sau al adjectivului prin configurațiile sintactice diferite: verbul și adjectivul se află într-o anumită relație sintactică cu nominalul-sursă, iar domeniul acordului îl reprezină o proiecția mximală - grupul nominal, grupul flexionar. Domeniul în care are loc acordul pronumelor anaforice nu este delimitat sintactic. Prin aceasta, acordul pronumelor anaforice

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
română, trăsăturile implicate în acord sunt genul, numărul, persoana (trăsături phi) și, discutabil, cazul (care poate fi doar atras în acord datorită sincretismului mărcilor flexionare). Din punct de vedere categorial, clasele de cuvinte implicate în acord sunt substantive, pronume, articole, verbe și adjective. Direcția acordului este de la nominal la verb sau la adjectiv. Relația de acord este una de dependență: trăsăturile verbului și ale adjectivului depind de cele ale numelui. Morfologia GV depinde întotdeauna de GD subiect (forma sau/și semantica

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
trăsături phi) și, discutabil, cazul (care poate fi doar atras în acord datorită sincretismului mărcilor flexionare). Din punct de vedere categorial, clasele de cuvinte implicate în acord sunt substantive, pronume, articole, verbe și adjective. Direcția acordului este de la nominal la verb sau la adjectiv. Relația de acord este una de dependență: trăsăturile verbului și ale adjectivului depind de cele ale numelui. Morfologia GV depinde întotdeauna de GD subiect (forma sau/și semantica acestuia), indiferent ce semantică adoptăm pentru evenimentul denotat de

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
datorită sincretismului mărcilor flexionare). Din punct de vedere categorial, clasele de cuvinte implicate în acord sunt substantive, pronume, articole, verbe și adjective. Direcția acordului este de la nominal la verb sau la adjectiv. Relația de acord este una de dependență: trăsăturile verbului și ale adjectivului depind de cele ale numelui. Morfologia GV depinde întotdeauna de GD subiect (forma sau/și semantica acestuia), indiferent ce semantică adoptăm pentru evenimentul denotat de GV. Și trăsăturile adjectivului depind de trăsăturile unui nume, întrucât adjectivul, prin

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
acord "deictic". Acest acord nu este direct, prin raportare la obiectul descris, ci mediat de substantivul vază, care este de genul feminin. Acordul nu este niciodată pur semantic, ci mediat de sintaxă. Dată fiind natura relațională a adjectivului și a verbului, care, prototipic, "exprimă ceva despre o entitate desemnată de un nume", valorile trăsăturilor lor sunt întotdeauna dependente de valorile trăsăturilor unui nume. Acordul se face în primul rând pe baza trăsăturilor morfosintactice ale numelui. În absența acestora sau în anumite

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
persoana (= trăsături phi) și cazul. Este general acceptată astăzi în cadrul teoretic generativ ipoteza propusă de Abney (1987) că grupul nominal (substantival) este guvernat de un grup funcțional determinant (GD), care are drept centru determinantul. Se stabilește astfel un paralelism între verb și substantiv: ambele sunt guvernate de o proiecție funcțională și, posibil, de mai multe proiecții funcționale intermediare. Ulterior lui Abney, s-a avansat ipoteza că acordul are propria sa proiecție în GD sau că fiecare dintre trăsăturile implicate în acord

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
articolul definit (din perspectivă istorică), se folosește de fiecare dată când substantivul în genitiv sau posesivul nu sunt adiacente articolului definit al substantivului centru: (a) între substantivul-centru și cel în genitiv sau posesivul intervin alți termeni din GD sau un verb copulativ; (b) substantivul în cazul genitiv sau posesivul sunt antepuse substantivului-centru; (c) substantivul-centru nu este articulat definit: (82) a. prietenul bun al fratelui meu a'. cartea este a mea b. ai mei colegi c. un prieten al meu În general

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
deoarece morfemul ă este foarte rar în flexiunea neutrului (doar la pl. ouă) și a masculinului (sunt doar câteva substantive masculine care la singular se termină în -ă). Capitolul 3. ACORDUL PREDICATULUI CU SUBIECTUL 1. Introducere 1.1. Subiectul nominal Verbul la o formă verbală personală se acordă cu subiectul în număr și persoană. Există mai multe ipoteze privind felul în care verbul primește anumite valori de număr și persoană (vezi și cap. 1. Aspecte teoretice): (i) Verbul are trăsături neinterpretabile

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
la singular se termină în -ă). Capitolul 3. ACORDUL PREDICATULUI CU SUBIECTUL 1. Introducere 1.1. Subiectul nominal Verbul la o formă verbală personală se acordă cu subiectul în număr și persoană. Există mai multe ipoteze privind felul în care verbul primește anumite valori de număr și persoană (vezi și cap. 1. Aspecte teoretice): (i) Verbul are trăsături neinterpretabile de număr și persoană și trebuie să intre într-o relație de verificare a acestor trăsături cu nominalul subiect. (ii) Verbul are

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
1. Subiectul nominal Verbul la o formă verbală personală se acordă cu subiectul în număr și persoană. Există mai multe ipoteze privind felul în care verbul primește anumite valori de număr și persoană (vezi și cap. 1. Aspecte teoretice): (i) Verbul are trăsături neinterpretabile de număr și persoană și trebuie să intre într-o relație de verificare a acestor trăsături cu nominalul subiect. (ii) Verbul are trăsături interpretabile de număr și persoană, dar trebuie să intre într-o relație de verificare

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
care verbul primește anumite valori de număr și persoană (vezi și cap. 1. Aspecte teoretice): (i) Verbul are trăsături neinterpretabile de număr și persoană și trebuie să intre într-o relație de verificare a acestor trăsături cu nominalul subiect. (ii) Verbul are trăsături interpretabile de număr și persoană, dar trebuie să intre într-o relație de verificare a acestor trăsături cu nominalul subiect. (iii) Verbul are trăsături de număr și persoană nevaluate (fără o valoare precizată) și, prin acord cu nominalul

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
și trebuie să intre într-o relație de verificare a acestor trăsături cu nominalul subiect. (ii) Verbul are trăsături interpretabile de număr și persoană, dar trebuie să intre într-o relație de verificare a acestor trăsături cu nominalul subiect. (iii) Verbul are trăsături de număr și persoană nevaluate (fără o valoare precizată) și, prin acord cu nominalul subiect (prin operația de valuare), primește o valoare pentru aceste trăsături. Ipoteza a doua este mai potrivită pentru propozițiile în care nominalul subiect nu

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
3) a. Manechinul a fost fotografiat pe plajă. b. ??Manechinul a fost fotografiată pe plajă 41. [în afara unui context mai larg] Exemplele de mai sus arată acordul semantic în gen al adjectivului sau al participiului acordat. În anumite condiții, și verbul se poate acorda semantic, referențial: (4) %O parte din guvern au votat împotriva planului de rederesare. (vezi cap. 4. Acordul sintagmelor binominale) [acord în număr] (5) Subsemnații vă aducem la cunoștință... [acord în persoană] Acordul semantic poate fi explicat mai

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
guvern au votat împotriva planului de rederesare. (vezi cap. 4. Acordul sintagmelor binominale) [acord în număr] (5) Subsemnații vă aducem la cunoștință... [acord în persoană] Acordul semantic poate fi explicat mai ușor dacă adoptăm ipoteza a doua de mai sus: verbul are trăsături interpretabile de număr și persoană, pe care trebuie să le verifice într-o relație de acord cu subiectul. 1.2. Relația dintre acordul predicatului și cazul nominalului subiect 1.2.1. Subiectul în nominativ S-a arătat că

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
poziția [Spec, GFlex]. Cazul nominativ este atribuit prin acordul dintre centru și Spec, spre deosebire de acuzativ, atribuit prin guvernare (complementul direct este guvernat de centrul verbal) (L. Avram, 2003). În engleză, doar Flexiunea personală (engl. finite Inflection) poate atribui cazul nominativ. Verbele la forme nepersonale (infinitiv, gerunziu) nu pot să atribuie cazul nominativ: (7) a. He tried [*he to attend lectures twice a week]. (cf. L. Avram, 2003: 75) b. I can't imagine [*he attending lectures twice a week]. (cf. L.

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]