705,845 matches
-
22 mai 1848 în Wolkenburg, Saxonia, într-o familie de funcționari publici din pătura mijlocie. Tatăl său a fost o persoană care era pasionat de artă și care se îndeletnicea în timpul liber cu pictura. Bunicul a îndeplinit funcția de director general al Muzeelor Regale din Dresda. Uhde a urmat cursurile gimnaziului din Wolkenburg și în anul 1866 a fost admis la Academia de Arte Frumoase din Dresda. În contradicție cu uzanțele acelor vremuri, în același an a renunțat la studiile de la
Fritz von Uhde () [Corola-website/Science/336699_a_338028]
-
să lanseze Brigada I de parașutiști (comandată de generalul Gerald Lathbury) și Brigada I aeropurtată (comandată de generalul Philip Hugh Hicks) în prima zi a operațiunii. Brigada aeropurtată, Regimentul I de infanterie ușoară aeropurtată, artileria, geniștii, unitățile medicale și cartierul general aveau să aterizeze în zonele de aterizare „S” și „Z” și să se deplaseze pentru asigurarea siguranței zonelor de parașutare și aterizare pentru zilele următoare, dat fiind faptul că cel puțin trei batalioane de parașutiști aveau să ajungă în zona
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
cu privire la prezența tancurilor după executarea unor zboruri de recunoaștere pe care le-a ordonat. Browning nu a apreciat la adevărata valoare aceste informații și a ordonat medicului șef să îl trimită pe Urquhart în concediu medical. De fapt, SHAEF (Cartierul general al Forțelor Expediționare Aliate) știa că la Arnhem se aflau aproape în mod sigur două divizii Panzer, dar a preferat să ignore acest fapt. Eliberarea orașului Antwerp de pe 4 septembrie a provocat panică în rândul trupelor de rezervă din Olanda
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
întinse, s-au oprit pentru reorganizare, ceea ce le-a acordat germanilor un răgaz pentru regrupare. Încercările făcute pentru clarificarea efectivelor exacte ale germanilor au fost dificil de realizat. Feldmareșalul Walter Model—comandantul Grupului de Armată B—și-a mutat cartierul general la Arnhem, de unde a coordonat restabilirea pozițiilor defensive și reorganizarea unităților cu efective dispersate. În momentul în care aliații au lansat Market Garden, mai multe mari unități germane erau gata de luptă. La vest de Arnhem era plasat „Kampfgruppe Von
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
de luptă. La vest de Arnhem era plasat „Kampfgruppe Von Tettau”, cu efective echivalente a șapte batalioane, cu militari din cadrul amestecate din cadrul „Wehrmacht”, „Luftwaffe”, „Kriegsmarine”, „Waffen-SS” și ale serviciilor aprovizionare, care era comandat de generalul Hans von Tettau cu cartierul general la Grebbeberg. Printre militarii SS se numărau elevii școlii de subofițeri „SS Unteroffizierschule Arnheim” și Batalionul de instrucție al 16-lea SS de sub comanda „Sturmbannführerului” SS Sepp Krafft. Acesta din urmă și unitatea sa au jucat un rol crucial în
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
și în ordine, fiind gata în jurul orei 14:45 să înceapă luptele. În timp ce Brigada I aeropurtată ocupa poziții defensive în jurul zonelor de aterizare, Brigada I parașutiști se pregătea să se deplaseze spre est, pentru ocuparea podurilor. Lathbury și cartierul său general se deplasa în spatele soldaților lui Frost pe ruta „Lion”. Deși în timpul aterizării planoarelor, unele dintre mașinile de teren Willys MB ale companiei de recunoaștere au fost distruse, militarii acesteia au reușit să își concentreze forțele și au început deplasarea pe
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
au început deplasarea pe ruta „Leopard”. Germanii nu erau pregătiți pentru respingerea planoarelor și au fost luați prin surprindere la început. Model, care a considerat în mod greșit că parașutiștii au venit să îl ia prizonier, și-a părăsit cartierul general din hotelul Hartenstein din Oosterbeek și s-a refugiat la cartierul general al lui Bittrich de la Doetinchem, la est de Arnhem. De aici el avea să conducă luptele în continuare. Divizia a 10-a SS a fost trimisă spre sud
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
planoarelor și au fost luați prin surprindere la început. Model, care a considerat în mod greșit că parașutiștii au venit să îl ia prizonier, și-a părăsit cartierul general din hotelul Hartenstein din Oosterbeek și s-a refugiat la cartierul general al lui Bittrich de la Doetinchem, la est de Arnhem. De aici el avea să conducă luptele în continuare. Divizia a 10-a SS a fost trimisă spre sud, pentru ca să respingă aterizările aliate de la Nijmegen și să apere polderul de la confluența
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Hauptsturmführer” Viktor Gräbner s-a deplasat la Nijmegen și a traversat podul de la Arnhem seara târziu. La început, nicio unitate nu primise sarcina apărării podului. Comandantul garnizoanei Arnhem, generalul maior Friedrich Kussin fusese ucis în timp ce se îndrepta spre cartierul său general de parașutiștii din Batalionul al 3-lea. Moartea generalului lăsase un vid la vârful comenzii. Batalionul SS a primit ordinul să apere podul de-abia seara târziu. În acel moment, doar o singură unitate germană (Batalionul al 16-lea SS
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
martorii traversării podului de către soldații germani comandați de Gräbner. Cea mai mare parte a batalionului aliat și unele dintre unitățile de sprijin, printre care două mașini de teren din grupul lui Gough, tunurile antitanc cu proiectile de 6 livre, cartierul general al brigăzii și geniștii, în total cam 740 de militari, au înaintat la căderea nopții până în centrul orașului Arnhem. Aici, ei au reușit să ocupe capătul de nord, neapărat de germani, al podului rutier. Cartierul general era condus de maiorul
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
de 6 livre, cartierul general al brigăzii și geniștii, în total cam 740 de militari, au înaintat la căderea nopții până în centrul orașului Arnhem. Aici, ei au reușit să ocupe capătul de nord, neapărat de germani, al podului rutier. Cartierul general era condus de maiorul Tony Hibbert. Locotenentul John Hollington Grayburn a condus o tentativă de preluare a controlului asupra capătului sudic al podului, dar a fost respin. O a doua încercare de preluare a controlului cu folosirea aruncătoarelor de flăcări
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
X”, iar Batalionul 7 al Regimentului regal de grăniceri regali au preluat apărarea zonei de parașutare „Y”. Aici, grănicerii britanici au prins în ambuscadă Batalionul SS olandez, care se deplasa de la Ede spre Arnhem. Unitățile de artilerie aeropurtată și cartierului general al diviziei s-au deplasat în Wolfheze și Oosterbeek. În această ultimă localitate, în casa lui Kate ter Horst, a fost organizat un post de prim ajutor. Acțiunile aliaților au fost puternic limitate în aceste faze de început de calitatea
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
aceste faze de început de calitatea proastă a comunicațiilor dintre subunități. Raza de acțiune a stațiilor de radio-emisie ale parașutiștilor a fost puternic redusă de existența zonelor împădurite iar, în timpul înaintării spre pozițiile ordonate, batalioanele au pierdut legătura cu cartierul general și zonele de aterizare. În cursul celor nouă zile care au urmat, comunicațiile radio dintre unitățile diviziei, cu cartierul general al lui Browning de la Nijmegen, cu Corpul XXX și cu planificatorii din Anglia au fost intermitente și de slabă calitate
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
a fost puternic redusă de existența zonelor împădurite iar, în timpul înaintării spre pozițiile ordonate, batalioanele au pierdut legătura cu cartierul general și zonele de aterizare. În cursul celor nouă zile care au urmat, comunicațiile radio dintre unitățile diviziei, cu cartierul general al lui Browning de la Nijmegen, cu Corpul XXX și cu planificatorii din Anglia au fost intermitente și de slabă calitate. În această perioadă, pentru asigurarea comunicațiilor cu Anglia, au fost folosiți inclusiv porumbei călători. Și datorită acestor limitări, Urquhart a
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
puternică pentru a fi străpunsă, iar până la ora 10:00 înaintarea britanicilor a fost oprită. Un atac mai bine coordonat a fost declanșat după amiază, dar și acesta a fost respins. Urquhart a încercat să se reîntoarcă la cartierul său general de la Oosterbeek, dar s-a trezit izolat și a fost obligat să se adăpostească împreună cu încă doi ofirțeri în mansarda unei case olandeze. Lathbury a fost rănit și a fost forțat la rândul lui să caute să se ascundă. În
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
de artilerie aeropurtată, locotenent-colonelul Sheriff Thompson. Aceste poziții defensive erau la cam 5 km în fața bateriilor de artilerie. Acesta a fost momentul în care Urquhart a reușit să părăsească poziția în care fusese blocat și să se reîntoarcă la cartierul general al diviziei de la Hotelul Hartenstein din Oosterbeek. Odată ajuns aici, Urquhart a fost pus la curent cu situația din teren și a aflat care sunt cu adevărat forțele germane din regiune. Întăririle care trebuiau decoleze din Anglia au fost din
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
iar Hackett partea de este. Frontul britanic nu era o linie defensivă continuă, ci era formată din mai multe puncte de rezistență întărite, organizate în case și gropi individuale de tragere, care erau plasate în jurul centrului orașului Oosterbeek, cu Cartierul general de divizie în centru, la hotelul Hartenstein. Perimetrul defensiv măsura cam 5 km și era apărat de arpoximativ 3.600 de oameni. În ciuda atacurilor neîntrerupte ale germanilor, linia defensivă britanică a rămas aproape neschimbată pentru următoarele cinci zile. Elevii școlii
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
ale Corpului XXX, în principal cu Regimentul al 64-lea de artilerie regală, care a executat bombardamente precise asupra pozițiilor germane. Legătura radio cu acest regiment de artilerie a fost utilizat în continuare ca principală cale de comunicație cu Cartierul general al Corpului XXX. Bombardamentul executat de Regimentul 64 a avut o așa de mare importanță pentru parașutiștii asediați încât, după revenirea în țară, Urquhart a propus ca artileriștilor acestei unități să li se permită să poarte insigna trupelor aeropurtate - calul
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
de pe drumul principal fuseseră aproape anihilate de atacurile germanilor, care nu au reușit însă să avanseze în mod semnificativ. Doi dintre ofițerii de stat major al lui Urquhart au traversat înot Rinul în timpul zilei și au luat legătura cu cartierul general al lui Sosabowskis. S-a hotărât ca să se transporte șase bărci din cauciuc pe maul de nord ca să permită polonezilor să traverseze Rinul și să vină în sprijinul celor din zona Oosterbeek. În acea noapte s-a pus în aplicare
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
fonduri în vederea ridicării unui monument dedicat parașutiștilor polonezi și generalului Sosabowski. Memorilaul a fost dezvelit în septembrie 2006 în cadrul unei ceremonii care a încercat să repare nedreptatea făcută polonezilor în 1944. Hotelul Hartenstein, utilizat de Urquhart pentru găzduirea cartierului său general, este acum sediul Muzeului trupelor aeropurtate. Au mai fost dezvelite câteva memoriale în Arnhem și Oosterbeek, iar în zonă este organizată anual o paradă militară. Pe unul dintre monumente se poate citi: „Oamenilor din Gelderland; acum 50 de ani, soldații
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
limba rusă sau filme în original cu subtitrare în limba română, iar majoritatea respondenților s-au expus pro dublării filmelor în limba rusă. Din 12 iunie 2014, în rețeaua Patria pot fi vizionate și filme dublate în limba română. Direcor general al rețelei de cinematografe „Patria” este Alexei Lisnic. Conform conducerii „Patria”, distribuția de film în Republica Moldova este o afacere cu profit neînsemnat și din acest motiv și-au încetat activitatea cinematografele «Flacăra» și «Gaudeamus».
Patria () [Corola-website/Science/336726_a_338055]
-
și Kazantzakis nu s-a întrerupt, iar fostul miner i-a mai adresat câteva scrisori „pline de pitoresc” fostului său asociat de afaceri. Primul ministru Eleftherios Venizelos l-a numit pe scriitor la 8 mai 1919 în funcția de director general în Ministerul Asistenței Publice. Kazantzakis a condus, în această calitate, o misiune de repatriere a grecilor din Caucaz, fiind însoțit în această călătorie printre alții de Yannis Stavridakis și de Gheorghios Zorbas, pe care l-a numit atașat militar. Cei
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
al Germaniei în Italia de nord, confruntat înaintarea Aliaților dinspre sud și cu un conflict intern din ce în ce mai violent cu partizanii. În aprilie 1945, când Aliații au rupt ultima linie de apărare germană din nordul Italiei și a izbucnit o insurecție generală a partizanilor în orașe, situația lui Mussolini a ajuns imposibilă. Pe 25 aprilie, el a fugit din Milano, unde își avea cartierul general, și a încercat să ajungă la granița cu Elveția. El și amanta sa, , au fost capturați pe
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
când Aliații au rupt ultima linie de apărare germană din nordul Italiei și a izbucnit o insurecție generală a partizanilor în orașe, situația lui Mussolini a ajuns imposibilă. Pe 25 aprilie, el a fugit din Milano, unde își avea cartierul general, și a încercat să ajungă la granița cu Elveția. El și amanta sa, , au fost capturați pe 27 aprilie de către partizanii locali din apropierea satului Dongo de pe Lacul Como. Mussolini și Petacci au fost împușcați în după-amiaza următoare, cu două zile
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
în același an, au început înaintarea în nordul Italiei. După împotriva a armatei germane în aprilie 1945, înfrângerea totală a Republicii de la Salò și a protectorilor ei germani a devenit iminentă. De la mijlocul lunii aprilie, Mussolini și-a mutat cartierul general la Milano, el și guvernul său avându-și sediul la Prefectura orașului. La sfârșitul lunii, conducerea partizanilor, "" (CLNAI), a declarat insurecția generală în principalele orașe din nord după retragerea forțelor germane. După ce CLNAI a preluat controlul în Milano și cum
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]