705,845 matches
-
observații astronomice mult mai precise, în comparație cu omologul său european mai tânăr, calendarul gregorian. Acesta începe în noaptea cea mai apropiată de echinocțiul vernal determinat de calculele astronomice pentru meridianul - Iran Standard Time (52.5°E sau ). Chiar dacă există o percepție generală că Iranul utilizează calendarul islamic (Hijri), în fapt cele două calendare au foarte puține lucruri în comun. Calendarele iraniene ( "Gâhshomâriye Irâni") s-au succedat de peste două milenii în Iran (Persia). Fiind și unul dintre cele mai vechi calendare, calendarul iranian
Calendare iraniene () [Corola-website/Science/337422_a_338751]
-
amiralului Alexandr Kolceak. Această chestiune însă - conform lui Winston Churchill, trebuie interpretată prin prisma tuturor dificultăților poziției deținute de Janin, ofițer care în realitate nu ar fi avut nici o posibilitate de a alege ce să facă în respectivul context. Viitorul general a provenit dintr-o familie catolică și conservatoare, copilăria petrecându-și-o la Grenoble. Sub influența mediului familial a rămas regalist. A fost destinat unei cariere militare încă din copilărie. Istoricul slovac Dušan Kováč l-a descris ca fiind un
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
unei evaluări discrete a capacității operaționale a noului aliat, cu care Franța semnase o convenție militară la 17 august 1892. Promovat după întoarcerea sa din 1893 căpitan, a servit în Regimentul 150 Infanterie și a fost apoi repartizat Statului Major General al armatei până în noiembrie 1898, mai întâi ca redactor și, apoi din 1896 ca ofițer de ordonanță a șefului Statului Major, generalul-maior Boisdeffre (acesta în 1892 negociase și semnase acordul militar cu rușii, în numele Franței). A servit de asemenea ca
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
Franța a fost promovat colonel. La începutul Primului Război Mondial a comandat o brigadă pe Marna și Yser. În data de 20 aprilie a anului 1915 a fost promovat ca general de brigadă, iar la începutul lunii august 1915 a fost numit general maior adjutant la Marele Stat Major Francez. Cunoscător la perfecție al limbii ruse, în iarna dintre anii 1915-1916 a revenit în Rusia ca și membru component al Misiunii Militare Franceze, a cărei conducere a preluat-o în august 1916 (editorul
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
a început să se relaxeze, generalul Janin jucând însă de această dată, un rol important în aplanarea conflictului. Anul 1917 a început în Rusia sub auspicii nefavorabile, monarhia țaristă fiind în plină dezagregare. Decisă cu acordul reprezentantului rus de la Cartierul General francez în timpul Conferinței de la Chantilly de la sfârșitul anului 1916, chestiunea ofensivei ruse va trena până în vara anului 1917. Deși Janin a solicitat superiorilor săi răbdare pentru ruși și a transmis acestora cererile superiorilor săi de a fi respectate cele stabilite
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
a declanșat în iulie Ofensiva Kerensky, terminată însă printr-un dezastru. Cu toate acestea însă misiunea lui Thomas a constituit și un punct de cotitură în relațiile militare franco-ruse. Armata rusă fiind scoasă din joc, legăturile strategice cu Marele Cartier General francez s-au diminuat, prioritatea relațiilor mergând spre asistența tehnică, ce dăduse rezultate extraordinare în România. Vastul program de refacere a armatei ruse inițiat de Franța, Janin l-a dezaprobat însă cu desăvârșire și, ca atare a transmis prerogativele funcției
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
în cotidianul România Liberă, sub semnătura jurnalistului Silviu Alupei, că împreună cu avocatul-deputat Ion Neagu „patronează mafia din justiție”, întrucât în anul 2001 a decis eliberarea cetățeanului turc Husayn Saral, arestat pentru jaf armat în țara natală. Cercetările efectuate de Inspecția Generală a Ministerului Justiției nu au confirmat acuzațiile. Un alt scandal mediatic a provocat și decizia pronunțată de Curtea de Apel București în soluționarea contestației în anulare formulată de către Dan Voiculescu. În calitate de președinte al completului de judecată, Dan Lupașcu a făcut
Dan Lupașcu () [Corola-website/Science/335829_a_337158]
-
al completului de judecată, Dan Lupașcu a făcut opinie separată, considerând că trebuia admisă calea de atac, motivând că judecătorii care au soluționat apelul se aflau în stare de incompatibilitate. Dan Lupașcu a fost ales de trei ori în adunările generale ale judecătorilor ca membru în CSM, conducând această instituție atât în calitate de secretar general (2003-2004), cât și ca președinte. În calitate de secretar general, în septembrie 2004 a semnat, împreună cu ceilalți membri ai CSM, protocolul de preluare - de la Ministerul Justiției și Parchetul General
Dan Lupașcu () [Corola-website/Science/335829_a_337158]
-
admisă calea de atac, motivând că judecătorii care au soluționat apelul se aflau în stare de incompatibilitate. Dan Lupașcu a fost ales de trei ori în adunările generale ale judecătorilor ca membru în CSM, conducând această instituție atât în calitate de secretar general (2003-2004), cât și ca președinte. În calitate de secretar general, în septembrie 2004 a semnat, împreună cu ceilalți membri ai CSM, protocolul de preluare - de la Ministerul Justiției și Parchetul General - a atribuțiilor privitoare la cariera magistraților, declarând cu acea ocazie că „este un
Dan Lupașcu () [Corola-website/Science/335829_a_337158]
-
au soluționat apelul se aflau în stare de incompatibilitate. Dan Lupașcu a fost ales de trei ori în adunările generale ale judecătorilor ca membru în CSM, conducând această instituție atât în calitate de secretar general (2003-2004), cât și ca președinte. În calitate de secretar general, în septembrie 2004 a semnat, împreună cu ceilalți membri ai CSM, protocolul de preluare - de la Ministerul Justiției și Parchetul General - a atribuțiilor privitoare la cariera magistraților, declarând cu acea ocazie că „este un moment unic în istoria noastră juridică”. În prima
Dan Lupașcu () [Corola-website/Science/335829_a_337158]
-
generale ale judecătorilor ca membru în CSM, conducând această instituție atât în calitate de secretar general (2003-2004), cât și ca președinte. În calitate de secretar general, în septembrie 2004 a semnat, împreună cu ceilalți membri ai CSM, protocolul de preluare - de la Ministerul Justiției și Parchetul General - a atribuțiilor privitoare la cariera magistraților, declarând cu acea ocazie că „este un moment unic în istoria noastră juridică”. În prima zi de exercitare a noilor atribuții -1 octombrie 2004- Consilul Superior al Magistraturii a fost confruntat cu un imens
Dan Lupașcu () [Corola-website/Science/335829_a_337158]
-
În prima zi de exercitare a noilor atribuții -1 octombrie 2004- Consilul Superior al Magistraturii a fost confruntat cu un imens scandal mediatic privind conduita unei judecătoare de la Tribunalul București, acuzată că a jucat într-un film porno. În calitate de secretar general al CSM, Lupașcu a declarat: „sunt mâhnit că tocmai astăzi, când CSM și-a intrat în atribuții, primim acest cadou”, fiind revoltat de faptul că, deși știa de câteva luni, Parchetul nu a adus la cunoștința CSM-ului cazul respectiv
Dan Lupașcu () [Corola-website/Science/335829_a_337158]
-
a căror elaborare a participat Dan Lupașcu au fost premiate de Uniunea Juriștilor din România. Dan Lupașcu a primit diploma de „cetățean de onoare” al comunei natale, precum și alte diplome din partea Consiliului Superior al Magistraturii, Uniunii Juriștilor din România, Inspectoratului General al Poliției Române, Uniunii Internaționale a Executorilor Judecătorești, Uniunii Executorilor Judecătorești din România, Curții de Arbitraj Comercial Internațional și Primăriei municipiului Călărași etc. În anul 2005, Centrul European de Comandă al Statelor Unite ale Americii i-a acordat o Diplomă de apreciere pentru
Dan Lupașcu () [Corola-website/Science/335829_a_337158]
-
acceptat, dar rebelii nu, ceea ce i-a determinat pe austro-ungari să înceapă negocierile cu principele Nikola. Acesta dorea expansiunea teritorială a Muntenegrului și recunoașterea ca stat independent în schimbul opririi susținerii pentru rebeli. La următoarele negocieri, turcii au oferit rebelilor amnistie generală, scutirea de zeciuială pe un an, și de alte taxe pe 2 ani și ajutor la reconstrucția locuințelor distruse de război. Rebelii ai cerut ca o treime din teritoriu să fie atribuită creștinilor, iar garnizoane turcești să rămână numai la
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
pe Zabrzeziński în februarie 1508, și s-a proclamat apărător al ortodoxiei (deși el era catolic de origine mongolă). Adepții săi au atacat într-o încercare de a-l elibera pe prizonierul Ahmad, han al . Glinski și-a stabilit cartierul general la Turaŭ și l-a contactat pe Vasile al III-lea. Glinski a început să se retragă spre Moscova și a încercat să captureze Minsk, , , . A reușit doar să ia când ruda sa i-a deschis porțile. Lângă , el și-
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
când ruda sa i-a deschis porțile. Lângă , el și-a unit forțele cu oastea moscovită, dar a fost învins de , . Acest șir de înfrângeri a demonstrat că, în ciuda faptului că susținea că apără drepturile ortodocșilor, răscoala nu avea susținerea generală a populației și nu s-a răspândit. Războiul a luat în cele din urmă sfârșit cu un nou „veșnic tratat de pace” semnat la 8 octombrie 1508, prin care se mențineau acordurile teritoriale din 1503. În pofida tratatului de pace, relațiile
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
de la poli până la paralelele de 60°. Astfel, se produce o nouă arie de maximă temperatură, la limita zonei reci. Concomitent, se formează un ciclon. Așadar, pe suprafața terestră se află șapte zone principale de presiune extremă (maximă sau minimă): Legile generale ale aerului spun că, în condițiile existenței a două mase de aer cu temperaturi și, evident, presiuni diferite, gazul atmosferic va avea tendința de a-și omogeniza caracteristicile. Astfel, aerul se va deplasa dinspre locul de maximă presiune (anticiclon) înspre
Circulație atmosferică () [Corola-website/Science/335854_a_337183]
-
Cavalerilor Teutoni, din , , precum și din Curlanda, și orașul Riga. Împreună cu Riga, orașele Dorpat și Reval (Tallinn), împreună cu domeniile regale, se bucurau de privilegii ce le permiteau să acționeze aproape independent. Singurele instituții comune la nivelul întregii Livonii erau adunările stărilor generale, ținute regulat și denumite "landtaguri". Ca și o administrație politică divizată, existau și rivalități persistente pentru hegemonie între arhiepiscopul Rigăi și "landmeister" Ordinului Teuton. În sânul Ordinului existase o schismă încă de când Reforma se răspândise în Livonia în anii 1520
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
Lituania, dar von Brandenburg și Christoph von Mecklenburg au fost capturați și închiși la Adsel și Treiden. Urmarea a fost o misiune diplomatică pentru eliberarea lor trimisă de ducii pomeranieni, de regele danez, de împăratul Ferdinand I și de stările generale ale Sfântului Imperiu Roman. S-a planificat pentru 1 aprilie 1557 o întâlnire multipartită ținută la Lübeck pentru a rezolva conflictul, dar ea a fost anulată din cauza conflictelor dintre Sigismund și solii danezi. Sigismund s-a folosit de uciderea solului
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
ocupație i-au prăjit de vii pe liderii garnizoanei suedeze, inclusiv pe comandant. Aceasta a declanșat o campanie de represalii din partea lui Ioan, concentrată asupra Wesenbergului, către care armata a plecat în noiembrie 1573 cu Klas Åkesson Tott la comanda generală și cu comandant de campanie. Au existat și raiduri rusești în Finlanda, inclusiv unul care a ajuns până la Helsingfors (Helsinki) în 1572. Pe acest front s-a semnat un armistițiu pe doi ani în 1575. Controfensiva lui Ioan s-a
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
și-a susținut ideile și convingerile, a intrat în câteva ocazii în conflict cu superiorii săi. În toamna anului 1917 a fost în conflict cu șefii săi ierarhici - generalul Arthur Văitoianu (comandantul Corpului IV Armată) și generalul Nicolae Sinescu (inspectorul general al cavaleriei) - pe problematica înzestrării și misiunilor trupelor de cavalerie. În mai 1919 este acuzat de incompetență și insubordonare, fiind înlocuit de la comanda Diviziei 1 Cavalerie și anchetat de o comisie special numită în acest sens, fiind absolvit de acuzații
Mihail Schina () [Corola-website/Science/335866_a_337195]
-
1 Cavalerie și anchetat de o comisie special numită în acest sens, fiind absolvit de acuzații. Afectat de aceste lucruri, își dă demisia din armată la 1 octombrie 1921. Rezoluția de pe raportul său de pensionare menționează: "Un prea bun ofițer general. Este de regretat plecarea sa din serviciul activ al armatei". În 1934 este trecut în poziția de retragere.
Mihail Schina () [Corola-website/Science/335866_a_337195]
-
comandant al Armatei 3 era generalul de divizie Mihail Aslan, având în subordine Corpurile VI și VII Armată comandate de generalii Gheorghe Văleanu și Ioan Rașcu. Comanda marilor unități era asigurată de: general de brigadă Constantin Teodorescu - Divizia 17 (Turtucaia), general de brigadă Ioan Basarabescu - Divizia 9 (Silistra), general de brigadă Nicolae Arghirescu - Divizia 19 (Cernavodă) și contraamiral Nicolae Negrescu - Flotila de Dunăre. Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea Planul deoperații român prevedea ca pe frontul de sud Armata României
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
Mihail Aslan, având în subordine Corpurile VI și VII Armată comandate de generalii Gheorghe Văleanu și Ioan Rașcu. Comanda marilor unități era asigurată de: general de brigadă Constantin Teodorescu - Divizia 17 (Turtucaia), general de brigadă Ioan Basarabescu - Divizia 9 (Silistra), general de brigadă Nicolae Arghirescu - Divizia 19 (Cernavodă) și contraamiral Nicolae Negrescu - Flotila de Dunăre. Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea Planul deoperații român prevedea ca pe frontul de sud Armata României să ducă o operație defensivă strategică. Inițial forțele
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
Obiectivul acestor două operații era acela de a asigura libertatea de acțiune a forțelor principale ale Armatei României care operau în Transilvania. Modul de organizarea acțiunilor de apărare a Turtucaiei a reprezentat o eroare majoră de planificare a Marelui Cartier General. Această eroare a făcut ca o înfrângere tactică minoră să aibă implicații strategice majore asupra armatei și a întregii populații a țării. Generalul Averescu se întreba retoric: La rândul său I. G. Duca ajungea la aceeși concluzie, arătând că în
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]