71,024 matches
-
de Iorga, el, sărmanul, care se întorsese în 1939 de la Berlin și-și exprimase entuziasmul față de nazism! Iorga "îl batjocorise și asmuțise asupra lui cenzura brutală!"23. Celălalt jurnalist cuzist, I. P. Prundeni, a făcut și mai mult. Iorga a ripostat, amintindu-le acestor oameni de articolele pe care le scriseseră mai înainte. "Dl. I. P. Prundeni este un om al convingerilor", scria el. Îi amintea lui Prundeni cum salutase acesta "gestul patriotic" al studenților care i s-au alăturat lui Carol în
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
lui cenzura brutală!"23. Celălalt jurnalist cuzist, I. P. Prundeni, a făcut și mai mult. Iorga a ripostat, amintindu-le acestor oameni de articolele pe care le scriseseră mai înainte. "Dl. I. P. Prundeni este un om al convingerilor", scria el. Îi amintea lui Prundeni cum salutase acesta "gestul patriotic" al studenților care i s-au alăturat lui Carol în 1940, citînd textul: "Nu este nevoie să vorbim despre Legiune... regele îi va primi pe fiii săi risipitori". Apoi îl cita pe Prundeni
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
schimb de cuvinte cu Călinescu. Martorii au descris starea deprimată a lui Călinescu la ieșirea din casa lui Iorga 25. Era o încercare inutilă, întrucît editorialele lui Iorga din perioada respectivă relatau o altă versiune. Doamna Liliana și alții își amintesc cît de mult ura Iorga toate acestea; le considera "stupide! Mai mult decît stupide, inutile!" Totul s-a făcut fără știrea lui Iorga. El nu voia să cedeze sub presiune. Mircea îi asigura mereu pe membrii familiei sale că "nici un
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
dispariția Căpitanului. Ceilalți erau Ion Tucan, Nicolae Iorga (această stranie coincidență între numele victimei și cel al asasinului va deveni foarte importantă) și un oarecare Schweninger, de origine etnică germană, al cărui nume de botez Boeru nu și-l mai amintea. Nici unul dintre acești oameni nu avea o educație care să merite acest nume, nici măcar Boeru nu era intelectual. Șoferul mașinii în care a făcut echipa morții călătoria era Ștefan Iacobuță, un șofer profesionist de la cooperativa agricolă. Toți erau legionari angajați
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
de la cooperativa agricolă. Toți erau legionari angajați ai cooperativei, așa că puteau pune la cale complotul în condiții convenabile. Mașina era un vehicul oficial înregistrat pe numele acestei cooperative, un Buick negru purtînd plăcuțe de înregistrare 6211 BR. Domnul Boeru își amintea că articolul publicat de Mircea în "Neamul românesc" a acționat asupra Legiunii ca o încercare de a hrăni un tigru flămînd cu conopidă. "Erau niște rînduri de domeniul ridicolului și al sfidării". A doua zi, cotidianul legionar "Buna vestire" a
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
există nici o revoluție fără un Robespierre", explicînd că Iorga nu putea oscila între A. C. Cuza și casieria băncii lui Aristide Blank, de unde-și primea banii, fără să fie pedepsit și afirmînd că acesta era "vinovat de asasinat civil". Articolul îi amintea lui Iorga de soarta lui Fouché și a lui Danton, care au fost ghilotinați o dată cu Maria-Antoaneta și cu Lodovic al XVI-lea. (Ignoranța acestui pseudointelectual este remarcabilă, el punîndu-i alături pe șeful Poliției lui Napoleon, Fouché, care nu a fost
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
s-a răspîndit în rîndul legionarilor. Legionarii, datorită "cultului morții" atît de drag lor așa cum îi explica Boeru autorului acestei cărți considerau cutremurul drept "un avertisment", o pedeapsă de la Dumnezeu, deoarece Legiunea nu reușise să-și răzbune martirii". Boeru își amintea că "circula tot timpul în cercurile legionare un zvon potrivit căruia Iorga era vinovat de moartea lui Codreanu". După cutremur, pe măsură ce se apropia ziua înmormîntării din nou a lui Codreanu, zvonul acesta a căpătat o amploare tot mai mare. Cea
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
din nou a lui Codreanu, zvonul acesta a căpătat o amploare tot mai mare. Cea de a doua înmormîntare a avut loc pe 30 noiembrie. "Echipa Morții" (sub conducerea dlui Boeru) și-a accelerat pregătirile. La urma urmei, așa cum își amintea Boeru, Codreanu ordonase două zile de răzbunare pentru lungile suferințe îndurate după ajungerea la putere a Legiunii. Iar "Căpitanul" nu putea să rămînă nerăzbunat. Psihologia și naivitatea infantilă a lui Iorga îl dominau. Exact ca un copil, nu-și dădea
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
și naivitatea infantilă a lui Iorga îl dominau. Exact ca un copil, nu-și dădea seama de existența pericolului. Această ignorare a primejdiei nu era mai puțin copilărească decît inocența și capacitatea lui de a se înfuria. Uneori, după cum își amintea doamna Liliana, atunci cînd afla de nelegiuirile și crimele legionarilor, izbucnea: "Mă voi omorî!" Dar era vorba doar de un moment trecător. Doamna Catinca era fatalistă, dar nu și sora ei, doamna Lucia! Aceasta era cea mai conștientă de pericol
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
decît cei care încercau să mențină deschise contactele cu prietenii occidentali ai României (Tilea, Davila și alții). Răspunsul primit a fost scurt: "Nici măcar nu s-a pus vreodată problema!" Mai mulți prieteni ai lui Iorga au sesizat pericolul. După cum își amintea dl. Frasin Munteanu-Râmnic, tatăl lui Dimitrie Munteanu-Râmnic, nu a luat în seamă asigurările nonșalante ale fiului lui Iorga, Mircea, a solicitat și a fost primit în audiență, la mijlocul lui octombrie, de Mareșalul Antonescu. El a apelat la Conducător, amintindu-i
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
își amintea dl. Frasin Munteanu-Râmnic, tatăl lui Dimitrie Munteanu-Râmnic, nu a luat în seamă asigurările nonșalante ale fiului lui Iorga, Mircea, a solicitat și a fost primit în audiență, la mijlocul lui octombrie, de Mareșalul Antonescu. El a apelat la Conducător, amintindu-i de marile servicii aduse țării de Iorga și a cerut protejarea lui de către jandarmerie în regim de 24 de ore din 24. Se spune că Antonescu a răspuns în maniera sa soldățească monosilabică: Îmi pare rău, nu pot face
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
pe care îi putea considera ca fiind prietenii lui? Societatea aceea care îl lingușea cu cîteva zile mai devreme? Au încercat să-l ajute? Așa cum stă scris în Scriptură: "Era un nou rege în Egipt și nimeni nu-și mai amintea de Iosif...". A încercat Cuza să-l ajute? Nu, l-a lăsat în voia soartei, așa cum făcuse și la Iași în timpul războiului. În timpul numeroaselor discuții cu membrii familiei, aceștia erau plini de amărăciune amintindu-și de aceste ultime săptămîni ale
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Egipt și nimeni nu-și mai amintea de Iosif...". A încercat Cuza să-l ajute? Nu, l-a lăsat în voia soartei, așa cum făcuse și la Iași în timpul războiului. În timpul numeroaselor discuții cu membrii familiei, aceștia erau plini de amărăciune amintindu-și de aceste ultime săptămîni ale vieții lui Iorga. Ei își aminteau că erau aproape singuri în aceste clipe de restriște, erau ținta bătăii de joc, proscriși și părăsiți. Poate cu o singură excepție: dr. Constantin Angelescu. Pentru el, Iorga
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
să-l ajute? Nu, l-a lăsat în voia soartei, așa cum făcuse și la Iași în timpul războiului. În timpul numeroaselor discuții cu membrii familiei, aceștia erau plini de amărăciune amintindu-și de aceste ultime săptămîni ale vieții lui Iorga. Ei își aminteau că erau aproape singuri în aceste clipe de restriște, erau ținta bătăii de joc, proscriși și părăsiți. Poate cu o singură excepție: dr. Constantin Angelescu. Pentru el, Iorga nu devenise o "nonpersoană". Pe la mijlocul lui octombrie (cînd devenise limpede că Iorga
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
bucureștene care îi întorcea acum spatele "Dascălului națiunii". Familia Iorga locuia acum în mica lor vilă de la Sinaia. Dar, pe la sfîrșitul ultimei săptămîni a lui noiembrie, lucrurile au început să se pună în mișcare (în ceea ce privește planurile "Echipei Morții"). Așa cum își amintea doamna Liliana (deși ea stătea la reședința lor de la București, vorbea aproape zilnic la telefon cu doamna Catinca), cu două sau trei zile înainte ca "Echipa Morții" să lovească, cîțiva dintre membrii acesteia (ori, dacă nu erau membri ai Echipei
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
a relatat ulterior doamna Catinca, în vilă se aflau ea, Iorga și Aneta Cazacu, servitoarea. Dra Alina ieșise să se plimbe puțin înainte de sosirea legionarilor. Legionarii au urcat pe scara de serviciu; patru sau cinci dintre ei (după cîte își amintea doamna Catinca) au intrat în camera de zi. Au dat peste doamna Catinca și a început ultimul act al dramei. Șeful lor (Boeru) i s-a adresat: "Sîntem de la Poliția Legionară. Îi cerem lui Iorga să ne însoțească la București
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
de Ploiești. La un kilometru la ieșirea din sat, de-a lungul unei întinderi deschise care mărginea drumul, i-au cerut lui Iorga să coboare. Înainte de a-l împușca, s-a stîrnit o ceartă între membrii Echipei Morții. După cum își amintea Boeru (cu toate că acesta pretindea că știe acest lucru din auzite, insistînd asupra faptului că nu a fost de față), membrul Echipei Morții, care purta numele de Nicolae Iorga, a cerut să i se permită să tragă primul în Iorga și
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
viteză nebună. Știa unde poate găsi Echipa Morții. S-a dus în Aleea Vulpache, casa Magdei Lupescu, transformată într-un bastion al Legiunii 43. Instinctul lui Sima nu-l înșelase: i-a găsit pe cei din Echipa Morții (Sima își amintește că erau opt, sub comanda inginerului Traian Boeru). Boeru l-a informat că l-au ucis pe Iorga și pe Madgearu. Așa cum își amintea Sima, ucigașii păreau să fie într-o stare de transfigurație. Un fel de calm ca de pe
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Instinctul lui Sima nu-l înșelase: i-a găsit pe cei din Echipa Morții (Sima își amintește că erau opt, sub comanda inginerului Traian Boeru). Boeru l-a informat că l-au ucis pe Iorga și pe Madgearu. Așa cum își amintea Sima, ucigașii păreau să fie într-o stare de transfigurație. Un fel de calm ca de pe celălalt tărîm se oglindea pe chipurile lor. Boeru s-a exprimat în termeni mistici în legătură cu răzbunarea Căpitanului, cu trădarea lui Iorga și a lui
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
două zile sîngeroase par să fi constituit punctul de cotitură al atitudinii lui Antonescu față de Legiune. Repulsia sa față de anarhia legionară începea să se cristalizeze. El i-a convocat pe cîțiva dintre ofițerii lui superiori de încredere și, după cum își amintea Amiralul Măcelaru, le-a spus că va nimici Legiunea de îndată ce acest lucru va fi posibil 47. Așa cum își amintea Barbu, interpretul-șef al lui Antonescu, după aceste crime, Mareșalul îl considera pe vice-prim ministrul său Sima drept o "căpetenie de
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
anarhia legionară începea să se cristalizeze. El i-a convocat pe cîțiva dintre ofițerii lui superiori de încredere și, după cum își amintea Amiralul Măcelaru, le-a spus că va nimici Legiunea de îndată ce acest lucru va fi posibil 47. Așa cum își amintea Barbu, interpretul-șef al lui Antonescu, după aceste crime, Mareșalul îl considera pe vice-prim ministrul său Sima drept o "căpetenie de bandiți"48. Cu toate acestea, nu s-a spus nici un cuvînt în presă despre asasinarea lui Iorga ca să nu
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
spre odihnă veșnică, la care au participat trimiși ai țărilor Axei (cu excepția notabilă a Ungariei). Făptașii crimelor de la Jilava și asasinii lui Iorga și ai lui Madgearu mărșăluiau umăr la umăr. (Boeru i-a spus autorului acestei cărți că își amintea în culori vii reînmormîntarea Căpitanului). Nu s-a făcut nici o tentativă de arestare a lor. După prăbușirea Legiunii au fost scoși din țară (cu complicitatea naziștilor) și duși pe ascuns în Germania cu trenuri militare. Atunci cînd știrea asasinării lui
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
pe viitor minciuni de-a lungul și de-a latul hărții Europei"51. La un alt nivel, în publicația intelectuală "Magyar Szémele", savantul Lájos Gáldi scria: "Iorga a fost un dușman neîmpăcat al Ungariei, Iorga a murit". Autorul articolului își amintea că Iorga făcuse multe gesturi în favoarea ungurilor: necrologul scris în memoria profesorului Bitay, pamfletul "împotriva urii dintre națiuni" (adică dintre națiunile română și ungară), dar menționa că reconcilierea era prefigurată "numai pe baza Tratatului de Pace de la Versailles". Articolul se
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
dispăruse, dar sentimentele germane față de numele "Iorga" erau vindicative. Naziștii erau foarte sensibili la orice încercare de reabilitare a lui Iorga. Ca atare, familia Iorga trăia mai departe practic în izolare, la periferia "înaltei societăți" bucureștene. Doamna Catinca (așa cum își amintește doamna Liliana) își suporta durerea cu mîndrie și tărie. Încerca să suplinească pierderea stînd cu copiii, dar părea totuși să prefere singurătatea. În singurătatea ei îi scria scrisori lui Iorga. Dar așa cum se întîmplă de multe ori după patruzeci de
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
și-a pierdut răbdarea, fără însă a propune recurgerea la persecuții. Cu toate acestea, prin 1937, atitudinile "în funcție de toane" ale editorialelor lui Iorga au devenit discutabile. Poziția lui nu era deloc ușoară. "Susținătorul" și "lefegiul evreilor" era insultat aproape zilnic, amintindu-i-se de legăturile sale cu Aristide Blank, plus considerațiile cotidiene asupra "slujirii României" pe o scenă supusă unor schimbări rapide. Iorga se opunea ferm (și fără succes) violenței, o soluție gen Holocaust depășindu-i puterea imaginației. Iorga avea o
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]