72,571 matches
-
de lanțul reîncarnărilor, adeptul doctrinei trebuie să ducă o viață ascetică. Papirusul de la Derveni îl interpretează atât pe Lyseus cât și pe Zagreus ca ipostază a zeului suprem, conform teogoniei tracice. De fapt, Zeus este pentru orfici "singurul" principiu divin. Iubirea, reprezentată de Afrodita, asigură coeziunea universului și este precum Persuasiunea ("Peitho") și Armonia ("Harmonia") de fapt identică cu Zeus. Pe lângă această "Teogonie", reconstruită în mare parte cu ajutorul resturilor papirusului de la Derveni, există și alte izvoare referitoare la cult sau la
Orfism (religie) () [Corola-website/Science/304069_a_305398]
-
când sunt activ și fac ceva; în al doilea rând, există un sens atunci când trăiesc ceea ce numesc a fi binele, frumosul și adevărul - oricum doriți să îl numiți, sau atunci când îl experiez pe semenul meu în unicitatea sa - ceea ce înseamnă iubire; așadar, găsesc un sens în experiențele pe care le fac sau în iubirea mea pentru o altă persoană. Pentru noi, medicii, care avem de a face cu bolnavi, cu muribunzi, cu persoane paralizate și handicapate, trebuie remarcat faptul că lucrul
Viktor Frankl () [Corola-website/Science/304081_a_305410]
-
atunci când trăiesc ceea ce numesc a fi binele, frumosul și adevărul - oricum doriți să îl numiți, sau atunci când îl experiez pe semenul meu în unicitatea sa - ceea ce înseamnă iubire; așadar, găsesc un sens în experiențele pe care le fac sau în iubirea mea pentru o altă persoană. Pentru noi, medicii, care avem de a face cu bolnavi, cu muribunzi, cu persoane paralizate și handicapate, trebuie remarcat faptul că lucrul esențial este că și atunci când valorile naturale sau relaționale nu pot fi împlinite
Viktor Frankl () [Corola-website/Science/304081_a_305410]
-
Boone Carlyle (Ian Somerhalder) este unul dintre personajele principale din serialul de televiziune american Lost. Boone este un personaj contradictoriu, cu o pasiune dusă la extreme, de iubire mai mult decat platonica, pentru sora lui, Shannon. Boone este ucis în primul sezon al serialului, dar mai apare pe parcurs, sporadic, în secvențele de viață ale surorii lui. Boone s-a născut în octombrie 1981. El este fiul Sabrinei
Boone Carlyle (Lost) () [Corola-website/Science/304155_a_305484]
-
primă doamnă a Americii. O nouă etapă din viața Vioricăi Văsescu este povestea de dragostea trăită cu tânărul, mai mare cu cinci ani decât ea, Ion C. Agarici, proaspăt inginer agronom, licențiat al Universității berlineze de la Charlottenburg. Primii fiori ai iubirii între cei doi s-au întrezărit încă din anii copilăriei Vioricăi petrecuți la moșia Morțunilor, bunicii dinspre mamă, de la Dămienești, regiunea în care își avea proprietățile și familia boierilor Agarici. Tânărul inginer agronom, instruit la Berlin, Ion Agarici a format
Viorica Agarici () [Corola-website/Science/304144_a_305473]
-
evrei care, în vremea Holocaustului, în condiții vitrege, când purificarea etnică, jaful, crima și oportunismul deveniseră politică de stat, considerate naționalism și răsplătite cu medalii și onoruri - și-au riscat viața, familia și averea pentru a-și păstra omenia și iubirea aproapelui, ajutându-i și salvându-i pe evreii prigoniți. Propunerile pentru acordarea acestui omagiu sunt primite din toată lumea și analizate de o comisie condusă de un judecător de la „Înaltul Tribunal de Dreptate” (Înalta Curte de Casație israeliană). Cei recunoscuți ca
Drept între popoare () [Corola-website/Science/304148_a_305477]
-
sunt pretutindeni" ("Adversus haereses" III, 3, 2-3). De aceea, Catedra Episcopului Romei nu reprezintă numai slujirea creștinilor din Roma, ci misiunea de călăuzire a întregului Popor al lui Dumnezeu. Sărbătoarea are o semnificație profund spirituală, fiind un semn privilegiat al iubirii lui Dumnezeu, Păstorul cel bun și veșnic, ce-și adună întreaga Biserică și o călăuzește pe calea mântuirii. O mărturie a Sfântului Ieronim face referire explicită la "catedra" lui Petru, ca loc sigur al adevărului și păcii: Am hotărât să
Simon Petru () [Corola-website/Science/304185_a_305514]
-
declarat al țarismului, al asupririi și nedreptății, întreaga lui operă fiind un aspru și necruțător rechizitoriu la adresa celor care, la adăpostul puterii, erau deasupra legii. Biciuind cu versul lui de fier și pară viciile societății contemporane și nedreptățile acesteia, propovăduind iubire și adevăr, Lermontov și-a afirmat înalta lui concepție despre rolul poetului și poeziei. Prigoana celor satirizați de poet pentru fărădelegile lor n-a întârziat să vină. Lermontov este exilat în Caucaz, din ordinul țarului. Peisajul sălbatic al naturii caucaziene
Mihail Lermontov () [Corola-website/Science/304263_a_305592]
-
foarte delicat, evocă adesea ochii iubitei care „Năvălesc cuprinși de gene/ Săgetează din sprîncene”; ochii devin ființe care se ceartă și se dezmiardă, în jurul cărora se creează scenarii glumețe, din care nu lipsesc răpirile, săgețile, otrăvirile etc. Poezia erotică evocă iubirea, matrimoniul și tragedia lor, sentimentul naturii suprapunîndu-se stărilor de spirit. Cea mai puțin valoroasă este poezia văicăreață („Plîng, oftez, suspin, mă vaiet!”) deși ea l-a impresionat pe Eminescu.Versurile sale erotice ("Poezii, alcătuiri și tălmăciri" 1856) îmbină inspirația anacreontică
Costache Conachi () [Corola-website/Science/304254_a_305583]
-
condamnat din naștere. Realizând idealul tragediei clasice, teatrul racinian are trasături simple, clare, cu aventuri născute din aceeași pasiune a personajelor. Tragediile păgane (fără Esthera și Athalia) prezintă un cuplu de tineri inocenți, atât unite, cât și despărțite de o iubire imposibilă, deoarece femeia este dominată de rege (Andromaca, Britannicus, Bajazet, Mithridates), sau deoarece face parte dintr-un clan rival (Aricie din Fedra). Rivalitatea este adesea dublată de o rivalitate politică, pe care însă Racine nu insistă. În acest cadru aristocratic
Jean Racine () [Corola-website/Science/304261_a_305590]
-
editura TRACUS ARTE, București (pseudonim Kaos Moon) 2012. 92 DE POVEȘTI CU CĂRȚI - povestiri, editura HERG BENET, București 2012. AEROPORT - teatru, editura TRACUS ARTE, București 2016. SUPERSTAR - român, editura Herg Benet, București 1996, 1997, 1998, 2004. CHEF CU FEMEI URÂTE, IUBIRI SUBVERSIVE, PLAJA NUDIȘTILOR, REPETIȚIE FĂRĂ ORCHESTRĂ (volume de antologie, "best of..."), ed. Alfa - primele trei volume și Limes Cluj - ultima antologie; 1998. "ZAPP...", pusă în scenă de Theodor Smeu Stermin la teatrul "ANDREI MUREȘANU" din Sfântu Gheorghe; 1999. "EPILOG", montată
Ștefan Caraman () [Corola-website/Science/304266_a_305595]
-
lui, Agamemnon, să îi îndeplinească această sarcină. De asemenea, Menelaus i-a promis Afroditei un hecatomb, adică sacrificarea a 100 de boi, dacă o va câștiga pe Elena și nu și-a ținut promisiunea, ceea ce a mâniat-o pe zeița iubirii. Cei 2 frați, Agamemnon și Menelaus, trăiau în exil în palatul lui Tyndareus de ceva timp. Ei au fost goniți din Argos, cetatea lor natală, după ce tatăl lor, Atreus a fost ucis iar tronul preluat de fratele lui Thyestes și
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
iar adevărata Elena a ajuns în Troia). Apoi, corabia ajunge în Sidon unde Paris poposește sperând să nu fie capturat de niște potențiali urmăritori, și în cele din urmă își face intrarea Troia. Fuga Elenei din cetatea natală motivată de iubirea față de un personaj străin are multe precedente în mitologia greacă. Nimfa Io a fost răpită din Argos, Europa din Fenicia, Iason a luat-o pe Medeea din Colchis, iar prințesa troiană Hesione a fost luată de Heracles care a dat
Războiul troian () [Corola-website/Science/303827_a_305156]
-
de la trecători. Dacă Palatul Buckingham este locul grandioaselor ceremonii și Westminster-ul centrul vieții politice, Picadilly Cyrcus este inima Londrei culturale. Ziua, piețele cartierului Soho sunt pline; noaptea rondul pietonal în trepte, dominat de statuia în bronz a lui Eros, zeul iubirii, este înțesat de tineri care cântă și se distrează. Totul este feeric iluminat. În apropriere de Coverty Street se află centrul de distracții Trocadero. Pe Oxford Street ajungem la London Planeta-rium și Madame Tussaud (1792). După ce aștepți la rând cel
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
un spectacol de music hall, o comedie, o plimbare cu vaporașul pe Tamisa, un pahar de bere pe terasa unui restaurant sau în Picadilly Cyrcus, printre tinerii gălăgioși care stau pe treptele monumentului, dominat de statuia în bronz a zeului iubirii, Eros, cântând și dansând. Romanticii preferă o plimbare pe sub platanii din St. James’s Park. Ajungem târziu la hotel, satisfăcuți de cele văzute pe parcursul zilei. Noaptea visăm castele și prinți desprinse dintr-o altă epocă... EFIGII FASTUOASE Nu poți staționa
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
că este zeitatea din care emană întreaga lumină și este asociată cu soarele datorită cordialității și compasiunii sale față de oamenii care o venerau. Cu alte cuvinte zeița este o interpretare a luminii și a căldurii, văzute ca un simbol al iubirii și al purității. Zeița se află asftel în opoziție cu fratele ei, Susanoo, personificare a brutalității și a violenței. Un mit japonez descrie cum, odată, , supărată de comportamentul fratelui ei, s-a refugiat într-o peșteră, Amano-Iwato ("Peștera Soarelui"). Ea
Amaterasu () [Corola-website/Science/303922_a_305251]
-
Constantin Filosoful, în mănăstirea Manasija, așezată pe malul râului Resava. Reforma școlii de la Resava este arhaizanta și influențată de limba greacă, apropiind standardul limbii sârbe de cel al limbii bulgare. În această variantă sunt scrise, de exemplu, "Slovo Ljubve" (Cuvântul iubirii) (1409) al lui Ștefan Lazarević și "Žitija despota Stefana Lazarevića" (Viața despotului Ștefan Lazarević) (1433), a lui Constantin Filosoful. Între secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, literatura sârbă decade foarte mult. Singurul vestigiu de seamă al culturii sârbe
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
frunza dudului în rai" și "O batistă în Dunăre" (alături de Mariana Mihuț și Ileana Stana Ionescu). A fost distribuită și în filme, mai ales în roluri cu încărcătură dramatică, "Nunta de piatră" (1972), "Dincolo de pod" (1975), "Ion, blestemul pământului, blestemul iubirii" (1979), "Clipa" (1979), "Bietul Ioanide" (1979), "Năpasta" (1982), etc. a avut și o colaborare de succes cu Televiziunea. "Gaițele" (1993), "Strigoii" (1992), "Trandafirul și coroana", "Conu' Leonida față cu reacțiunea"(1985), "Moartea unui comis voiajor" (1977), "Idolul și Ion Anapoda
Leopoldina Bălănuță () [Corola-website/Science/303976_a_305305]
-
în ambele romane, ci și de tehnicile postmoderne similare folosite în construcția celor două părți ale cărții, prin fragmentarism, decupaj epic, autoreferențialitate, parodie, autoparodie etc. Marea temă a romanului este scriitura, căreia i s-ar putea subsuma o temă a iubirii (între Matei și Eva în masura în care, descifrând textele ce formează cele două romane constitutive, reconstituim și relația dintre protagoniști) și una a familiei (în Eva). Fluxul fabulatoriu al memoriei lui Matei creează impresia de fluiditate deosebită a textului
Matei și Eva () [Corola-website/Science/304303_a_305632]
-
model al lui Guy de Maupassant, Turgheniev este un neîntrecut analist al vieții sentimentale a eroilor săi, pe care-i surprinde, în ipostaze specifice, de la fulgerătoarea scânteie a primei idile adolescentine până la pasiunea năvalnică a tinereții și chiar până la zbuciumul iubirilor târzii, cel mai adesea îngrădite de normele sociale." S-a născut în orașul Oriol, din Rusia, pe 28 octombrie 1818 ca fiu al lui Serghei Nikolaievici Turgheniev și al Varvararei Petrovna Lutovinova. Tatăl său, fost colonel în Cavaleria Imperială Rusă
Ivan Turgheniev () [Corola-website/Science/304327_a_305656]
-
ei, dar nu este o dragoste activă, ei nu-i oferă nici un fel de bucurie și nouă foarte puțină, pentru că nu se manifestă niciodată."” Considerată cea mai frumoasă dintre principesele române, ea flirta adesea cu diferiți bărbați din anturajul său. Iubirile schimbătoare ale fetei stârnesc supărarea și indignarea Reginei Maria, care își dorea cu totul altceva pentru fiica sa, sperând să o căsătorească cu unul dintre prinții moștenitori ai țărilor din Peninsula Balcanică. Aflată în 1923 la Belgrad cu ocazia botezului
Regina Elisabeta a Greciei () [Corola-website/Science/304364_a_305693]
-
incomodează, ea nefiind pregatită să facă față unei asemenea situații. Tânăra regină începe să se izoleze de supușii săi și refuză din ce în ce mai des să participe la recepții, primiri oficiale sau dineuri diplomatice. Profitând de plăcuta climă meridională, Elisabeta revine la iubirea din copilărie și începe să cultive flori și plante exotice. Își petrece ore în șir citind clasici greci în ediții germane, se apucă mai temeinic de pictură, cântă la pian sau face câteva călătorii de plăcere, în calitate de Alteță Regală, la
Regina Elisabeta a Greciei () [Corola-website/Science/304364_a_305693]
-
ilustrate prin cazul personajelor principale, demonstrate de destinul lor, au un caracter diferit, mai puțin social, mai mult individual, mai nuanțat filozofic: sensul și scopul vieții, condițiile morale ale căsătoriei și vieții de familie, relația dintre viața și moarte, dintre iubire și fericire. Privirile scriitorului se extind însă și asupra unui câmp social vast, cuprinzând intelectuali, negustori, țărani, etc. În primul plan însă rămâne lumea nobilimii, în cadrul căreia, cu subliniate tendințe moralizatoare, Tolstoi ține să pună în relief corupția lumii mondene
Anna Karenina () [Corola-website/Science/304401_a_305730]
-
și editat cu minuțiozitate, reflectând modul în care autorul percepea dragostea și tragedia. Răzvrătita Anna Karenina dă frâu liber pasiunii pentru un ofițer îndrăzneț, contele Vronski, și își părăsește căminul lipsit de dragoste pentru a se arunca în brațele unei iubiri pasionale, dar sortite eșecului. Ea își sacrifică astfel copilul și se supune condamnării de către înalta societate moscovită. Povestea tragică a Annei este întrețesută și contrastează cu idila și căsătoria dintre Constantin Levin și Kitty Șcerbațkaia, foarte asemăntoare cu cea dintre
Anna Karenina () [Corola-website/Science/304401_a_305730]
-
și căsătoria dintre Constantin Levin și Kitty Șcerbațkaia, foarte asemăntoare cu cea dintre Tolstoi și soția sa. Cautând adevărul, Levin își exprimă opiniile despre societatea contemporană, politică și religie, care sunt adesea considerate ca aparținând autorului. Este istoria a două iubiri, istorie care se desfășoară paralel, contrapunctic: cea care îi unește pe Kitty și Levin în armonia vieții calme de familie, și iubirea vinovată dintre tânăra soție a bătrânului Karenin și frumosul ofițer, contele Vronski. Rareori în întreaga literatură universală a
Anna Karenina () [Corola-website/Science/304401_a_305730]