75,079 matches
-
aripă minoritară extremistă în cadrul mișcărilor de autoapărare ale evreilor din Palestina care a acționat în anii 1940 împotriva regimului mandatar britanic și a participat la conflictul cu arabii palestineni. Giladi a fost executat în anul 1943 de tovarășii săi de luptă, după ce a intrat în conflicte ascuțite de idei și autoritate cu Itzhak Shamir și alți membri ai mișcării Lehi. s-a născut sub numele Eliyahu Albert Grün, în Transilvania, pe atunci parte a Imperiului Austro-Ungar, într-o familie de evrei
Eliyahu Giladi () [Corola-website/Science/329962_a_331291]
-
erau cu totul indiferenți față de viețile omenești. După Josef Heller, cercetător al istoriei Lehi, Giladi nu suporta să accepte autoritatea altcuiva. Când Shamir propusese ca organizația să se repună în picioare printr-un program de antrenamente, întărire a capacității de luptă și lansarea unei propagande masive în rândurile publicului evreiesc, Giladi, care îl concura la conducerea mișcării, propusese autofinanțarea prin organizarea "exproprieri" rapide de fonduri, adică spargeri,așa cum fusese cea pe care a condus-o la Banca Anglo-Palestine în septembrie 1940
Eliyahu Giladi () [Corola-website/Science/329962_a_331291]
-
înștiințati și au aprobat și ei hotărârea. Și luptătorii cei mai apropiați de Ghiladi s-au împăcat în cele din urmă cu uciderea lui. "Eliyahu Giladi nu a fost condamnat de tovarășii săi pentru trădare - el a căzut victimă tragică luptei în condiții de ilegalitate. La 38 ani după ce a fost executat (n.n. 1981) numele său a fost inclus pe lista celor căzuți în războaiele Israelului"
Eliyahu Giladi () [Corola-website/Science/329962_a_331291]
-
în videoclip includ proiecte ale lui Gareth Pugh, piese de modă veche ale lui John Galliano și, de asemenea, ținute create de Haus Of Gâgă. Inez și Vinoodh au explicat că videoclipul simbolizează „această idee de a trece printr-o lupta pentru a ajunge înapoi pe scenă, care este acel turn cu laser roz”. Jo Ratcliffe, o ilustratoare din Londra cunoscută pentru design-ul ei grafic, a fost angajată pentru a oferi efecte de animație pentru video. A descris-o pe
Applause () [Corola-website/Science/329971_a_331300]
-
de nord a județului Soroca. Evenimentele militare au fost reprezentate de o incursiune a unor structuri militare sovietice și ale rușilor albi peste Nistru care au cooperat cu structuri paramilitare și militare de pe plan local, precum și de reacția militară de luptă a Armatei Române, desemnată să susțină prin mijloace specifice apărarea teritoriului devenit național după Marea Unire din 1918. Evenimentele cu caracter politic s-au aflat în relație cu sprijinul pe care unii factori politici și militari externi statali și non-statali
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
unei revolte sociale, ci și a unei reale rezistențe armate. Bine instruite și dotate cu armament modern, aceste trupe au recâștigat teritoriul pierdut și până la urmă au înăbușit ferm tentativa de răsturnare a ordinii existente. Pe lângă distrugerea unor localități în timpul luptelor, au avut loc și represalii din partea unităților militare românești împotriva populației civile combatante, surse ucrainene sau sovietice creditând însă și acțiuni împotriva populației necombatante. Din totalul pierderilor umane, ucrainenilor le-au fost atribuiți de către sursele românești circa 300-400 de morți
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
sovietice creditând însă și acțiuni împotriva populației necombatante. Din totalul pierderilor umane, ucrainenilor le-au fost atribuiți de către sursele românești circa 300-400 de morți din rândul atacatorilor, iar de către propriile surse circa 15.000 de morți (militari și civili). Efectele luptelor s-au văzut și prin creșterea numărului de refugiați ucraineni aflați pe malul stâng al Nistrului. Astăzi, istoricii ucrainieni consideră evenimentele drept o parte a propriei istorii. Istoriografia sovietică sau cea moldovenistă, s-a străduit să justifice agresiunea din ianuarie
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
a propriei istorii. Istoriografia sovietică sau cea moldovenistă, s-a străduit să justifice agresiunea din ianuarie 1919 prezentând-o ca pe o răscoală a populației împotriva opresiunii autorităților românești. Denaturând faptele pe care le-au caracterizat drept „pagini glorioase de luptă eroică a Basarabiei muncitoare”, acestea au căutat să identifice „argumente incontestabile” în ceea ce privește instaurarea unui regim ilegal „de ocupație” de către statul român. De asemenea, preocupați să promoveze versiuni istorice destinate în mod voit să maximalizeze implicarea numerică a populației și numărul
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
care au fost implicate structuri militare și paramilitare ori detașamente sau bande bolșevice (sovietice), care au beneficiat de complicitatea unor localnici. O partea a autorilor de limbă română încadrează evenimentele doar sub forma aspectelor militare, fie în sens restrâns ca lupte duse la Hotin fie ca acțiune de luptă împotriva Hotinului ocupat de bolșevici, fie ca simple „ciocniri”. Unii istorici occidentali sau de limbă română scot în evidență caracterul de rebeliune armată declanșată de un atac al unor bande înarmate, bolșevice
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
ori detașamente sau bande bolșevice (sovietice), care au beneficiat de complicitatea unor localnici. O partea a autorilor de limbă română încadrează evenimentele doar sub forma aspectelor militare, fie în sens restrâns ca lupte duse la Hotin fie ca acțiune de luptă împotriva Hotinului ocupat de bolșevici, fie ca simple „ciocniri”. Unii istorici occidentali sau de limbă română scot în evidență caracterul de rebeliune armată declanșată de un atac al unor bande înarmate, bolșevice (sau ale rușilor albi). În literatura occidentală mai
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
ca atacul să fi fost dat de formațiuni ale rușilor albi. În regiunea Hotinului la acțiune au participat și trupe petliuriste, dar cooperarea pe teren între unitățile roșii și albe a fost deficitară. Este de menționat că în programul de luptă pentru reunificarea Basarabiei cu Rusia al "Comitetului pentru Salvarea Basarabiei", adoptat în decembrie 1918, au figurat următoarele: În stațiile căilor ferate de pe rutele pe care soldații se întorceau din prizonieratul austro-ungar, au fost create grupuri de propagandă clandestine. Deja în
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
întorceau din prizonieratul austro-ungar, au fost create grupuri de propagandă clandestine. Deja în ianuarie 1919 pregătirea unei revolte în Basarabia ajunsese în faza activă: la Tiraspol fusese creată o unitate de voluntari din rândul celor întorși, fuseseră pregătiți instructori pentru lupte de gherilă - care deja erau pe teren în Basarabia și, de la Armata Voluntarilor fuseseră livrate resurse financiare. Un ordin de operații care-i viza mai ales pe comandantul Brigăzii 2 Roșiori, generalul Cleante Davidoglu și pe comandantul Regimentului 3 Grăniceri
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
baterii de artilerie și unul de la Secureni format din 2 batalioane de infanterie, 1 escadron de cavalerie și 2 baterii de artilerie, au început să înainteze pentru a arunca atacatorii peste Nistru. Detașamentul Briceni a înaintat pe 3 coloane, angajând lupta cu inamicii situați în pădurile aflate la est și la vest de șoseaua Sauca - Călărașeuca. Suferind mari pierderi și întărit cu încă un batalion și o secție de artilerie venită de la Bălți pe calea ferată, pe 11/23 ianuarie detașamentul
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
noapte, a aflat noi date despre atacul bolșevic și despre faptul că populația se răzvrătise la Rucșin (sud-vest față de Hotin). Dintr-o prudență exagerată și dând prea multă crezare zvonurilor fără să le verifice, a hotărât să părăsească Hotinul fără luptă, retrăgându-se la 2 km înafara acestuia, unde a așteptat sosirea batalionului încartiruit într-un sat din nordul orașului Hotin - comandat de maiorul Popescu, a companiei de la Caplevca - comandată de sublocotenentul Ardeleanu și a Bateriei 3 de Artilerie călăreață - comandată
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
generalul Nicolae Petala l-a criticat foarte aspru pe comandantul Brigăzii 2 Roșiori, arătând că acesta deși a știut de atac, în ordinul emis subordonaților în noaptea de 8/21 spre 9/22 ianuarie nu s-a specificat nimic despre luptă și despre apărarea Hotinului. Pe 10/23 ianuarie 1919 bande bine înarmate inclusiv cu artilerie și mitraliere grele și cu un efectiv numeros (adesea de peste 200-300 de oameni) au atacat pe toată linia Nistrului de la Atachi la Hotin, trecând râul
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
victime sau refugiați. De asemenea, istoricii sovietici au ratat furnizarea unor explicații credibile care să clarifice cum de o astfel de rebeliune postulată ca fiind masivă ar fi putut fi în mod real înfrântă. Pentru recâștigarea Hotinului s-au dus lupte violente. Sub comanda generalului Davidoglu, o primă tentativă de înaintare a forțelor armate române din regiune dinspre Creștinești spre Hotin, s-au concretizat după 2 zile în condițiile atacului inamic cu o nouă retragere la Dinăuți, aflat la nord-estul localității
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
regulate, sprijinită cu întăriri, bine organizată și echipată cu armament și muniție modernă (inclusiv cu suport de artilerie), rebelii nu au putut avea succes. În plus, deficiențele coordonării dintre detașamentele roșii și albe au scăzut eficiența ooperării pe teren, în luptă. În noaptea de 15/28 - 16/29 ianuarie Grupul Davidoglu a început înaintarea spre Hotin pe 3 coloane, dând o luptă îndârjită pe aliniamentul Grozinți - Clișcăuți - Nedăbăuți. Deoarece trupele române nu au realizat un front continuu iar populația a fost
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
putut avea succes. În plus, deficiențele coordonării dintre detașamentele roșii și albe au scăzut eficiența ooperării pe teren, în luptă. În noaptea de 15/28 - 16/29 ianuarie Grupul Davidoglu a început înaintarea spre Hotin pe 3 coloane, dând o luptă îndârjită pe aliniamentul Grozinți - Clișcăuți - Nedăbăuți. Deoarece trupele române nu au realizat un front continuu iar populația a fost amenințată de bolșevici cu represalii dacă nu ar fi luptat alături de ei, localitățile inițial au rezistat atacului trupelor române. După ce însă
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
trupelor române. După ce însă coloanele au înfrânt și au scos din pozițiile lor pe inamicii poziționați pe aliniamentul celor 3 sate, au reluat înaintarea a doua zi. Timp de alte 3 zile (16/29-18/31 ianuarie) s-au au dat lupte violente. Pe 18 ianuarie trupele române au ajuns la Rașcov, Rucșin, Dăncăuți, Caplevca. Intervenția armatei române, coordonată așadar pe plan local de generalul Cleante Davidoglu, s-a dovedit a fi extrem de fermă la adresa celor care au susținut pe bolșevici sau
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
de Miniștri în 27 martie 1942, generalul Ion Antonescu a declarat: Răscoala de la Hotin a relevat faptul că trupele române au trebuit să facă față nu numai unei revolte sociale, ci și unei reale rezistențe armate. Deși s-au dus lupte grele, totuși reprimarea revoltei s-a făcut atât de ferm, încât conducătorul secțiunii basarabene din Comitetul Central bolșevic din Kiev, a transmis către Comitetul Central din Chișinău faptul că Rakovski însuși este înclinat să lase Basarabia să rămână românilor. În
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
a susținătorilor acestora a reprezentat însă un tratament aplicat exclusiv celor care nu au respectat indicațiile, iar excesele nejustificate au fost pedepsite pe loc. Cei care au greșit în detrimentul populației civile nevinovate au fost pedepsiți aspru, uneori chiar cu moartea. Luptele au îngroșat însă numărul refugiaților ucraineni deja aflați pe malul stâng al Nistrului. Din totalul (care a inclus pe cei din Podolia, Transnistria și Edisan) estimat de 50.000 al acestora, nu a fost greu să fie recrutați și instruiți
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
a se lua măsuri drastice împotriva atacatorilor și a revoltelor locale, Brigada 2 Roșiori s-a retras de la Hotin fără să lupte. Deși generalul comandant al brigăzii a știut de atac, ordinul dat de acesta subordonaților nu a menționat nici lupta și nici apărarea Hotinului. Surprinzător, după cum a observat generalul Henri Cihoski - șeful adjunct al Marelui Stat Major, în raportul alcătuit de generalul comandant al Corpului 4 Armată pentru a explica cele întâmplate în noaptea retragerii, generalul Davidoglu este omis în
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
sovietică s-a străduit să justifice agresiunea din ianuarie 1919 prezentând-o ca pe o răscoală a populației împotriva opresiunii autorităților românești. Incursiunea de la Hotin, alături de cele de la Tighina și Tatar-Bunar este caracterizată drept una dintre acele"„pagini glorioase de luptă eroică a Basarabiei muncitoare”", conform unei concepții caracterizate de denaturarea faptelor. Aceste denaturări au urmat să servească drept "„argumente incontestabile”" în ceea ce privește instaurarea unui regim ilegal "„de ocupație”" de către statul român. De asemenea, istoriografia sovietică a susținut existența unui front intern
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
statul român. De asemenea, istoriografia sovietică a susținut existența unui front intern bine organizat care a ținut piept „regimului de ocupație”. Din acest punct de vedere, „sabotarea acțiunilor "„puterii ocupante”" prin "„răscoalele armate”" nu a reprezentat decât "„o metodă de luptă cu ordinea urâtă de popor”". Ținutul dintre Prut și Nistru așadar, în 1918 ar fi fost ocupat de România, „regimul de ocupație al Basarabiei de către România „burghezo-moșierească” - instituit după ocupare, fiind înfierat. Asupra istoricilor sovietici necesitatea de a scoate în
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
la cruzimea armatei române. Tot cu acest scop a fost recunoscută de asemenea în cele mai multe manuale și enciclopedii de sorginte sovietică, infiltrarea conducerii revoltei de către agenții lui Simon Petliura și de către "„elemente naționaliste burgheze”". Clișeul reprezentat de „pagina strălucitoare de luptă eroică” asociată rebeliunii de la Hotin în pofida deficiențelor acesteia, a fost menit spre a da un final fericit evenimentului. După Al Doilea Război Mondial s-a produs o nouă tranziție, astfel că țăranii tipici participanți la rebeliune au fost etichetați drept
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]