75,302 matches
-
Music Hall of Fame (1980), și The Rock and Roll Hall of Fame (1992). În amintirea lui Johnny Cash a fost produs filmul biografic “Walk the Line”, premiat de către Academia Americană de Film și prezintă viața lui Johnny Cash sub interpretarea actorului Joaquin Phoenix și a actriței Reese Witherspoon în rolul lui June Carter (rol pentru care actrița a primit premiul Oscar la categoria “Cea mai bună actriță”). Filmul a fost lansat în Statele Unite ale Americii pe 18 noiembrie 2005 și
Johnny Cash () [Corola-website/Science/300130_a_301459]
-
reluările reținute cu aranjamente reduse ale mijloacelor muzicale. Albumul ""Kind Of Blue"" (1959) reprezintă punctul de plecare al celor mai importante modificări structurale din jazz-ul modern, înlocuind funcția armonică cu accentuarea gamei melodice ca element fundamental în compoziție și interpretare. Albumul ""Bitches Brew"" (1969) deschide epoca stilului "fusion", care reunește cele două modalități predominante ale anilor '60. Ca interpret, , prin accentuarea fiecărui ton, se distanțează de virtuozitatea caracteristică a predecesorilor săi. Sunetul său clar, dinamic și perfect echilibrat devine model
Miles Davis () [Corola-website/Science/300155_a_301484]
-
și-a continuat studiile la București cu celebrul bariton Petre Ștefănescu Goanga, în 1964 ajungând solist al Operei Române (1964 - 1988). Urmează pentru el perioadă marilor reușite internaționale : Marele Premiu la Toulouse (1964), Marele Premiu și alte două premii de interpretare la Rio de Janeiro (1965), Premiul I la s'Hertogenbosch (1966) și o bursă de studii la Milano pentru un an. Între timp debutează la Operă Română în Rigoletto, la Operă Română din Cluj și la Toulouse în Samson și
Ludovic Spiess () [Corola-website/Science/300173_a_301502]
-
și precisă a fiecărei secvențe, a fiecărui cadru de filmare, durata și lungimea lor, indicații privind locul și timpul acțiunii, metode de filmare, conținutul coloanei sonore privind dialogurile, muzica, efecte sonore speciale și, ce este mai important, cele referitoare la interpretarea actoricească. În concluzie "scenariul regizoral" constituie proiectul cinematografic de ansamblu al viitorului film, cuprinzând toate elementele artistice, tehnice și de producție, necesare realizării lui. Este o perioadă importantă în realizarea unui film, întrucât este perioada decisivă care asigură continuitatea procesului
Procesul de producție al unui film () [Corola-website/Science/300196_a_301525]
-
afirmă că membrii de succes ai unei organizații ierarhice sunt, până la urmă, promovați până la nivelul lor maxim de competență, după care, o promovare ulterioară îi ridică la un nivel pentru care nu mai sunt competenți, deci incompetenți. Termenul este o interpretare umoristică a teoriei principiului plăcerii a lui Sigmund Freud. Teoria a fost lansată, cu un stil plin de umor, în cartea " The Peter Principle ", publicată pentru prima dată în 1969. Peter spune că tema cărții sale este "'"Ierarhiologia"". Principiul de
Principiul lui Peter () [Corola-website/Science/300220_a_301549]
-
perioada renașterii Orfeu este redescoperit ca reprezentant al muzicii. Prețuirea artei muzicale ca limbaj inițial al înțelepciunii se datorează platonicienilor florentini, care înțeleg din perspectiva teologiei creștine influența orfismului asupra lui Platon, dând pe deasupra „filosofiei iubirii” din "Banchetul" o nouă interpretare, în care Orfeu este artistul arhetipic. Marsilio Ficino este principalul apologet al personajului, el mărturisește în dedicația operei sale din 1469, " In Convivium Platonis sive de Amore", că a aflat cu ajutorul lui Orfeu de puterea nețărmurită a lui Amor asupra
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
pe arta sa în capitolul „Orpheus, or Philosophy” din opera sa din 1607, "De sapientia veterum". Arta cântului este astfel interpretată ca un act normativ, care este necesar pentru a disciplina conviețuirea în societate și pentru a ordona gândirea. Această interpretare raționalistă se întâlnește atât la Giambattista Vico cât și la Leibniz. Analogia dintre filosofie și muzică intenționează s-o confirme și Jean-Jacques Rousseau, atunci când își amintește în „Confesiunile” sale cum ar fi dorit să-și găsească doar în muzică fericirea
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
văzut ca un bărbat înaintat în vârstă, conform rolului său de precursor al tuturor muzicienilor. Ca instrument al elocinței lui Orfeu poate figura uneori și flautul, care fermeca natura bucolică din Eclogele" lui Calpurnius . În reprezentările gotice se găsesc și interpretări curioase ale mitului, datorate poate tematicii neobișnuite la acea vreme. Jean Miélot înscenează astfel un fel de „Happy End” în miniatura unui manuscris din Bruxelles al „Epitre d‘Othéa à Hector” de Christine de Pisan, de la jumătatea sec. al XV
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
reprezentantul homosexualității, datorită pasajelor din operele lui Ovidiu și Phanocle în care este pomenită pederastia (vezi sursele scrise ale legendei ), dând naștere unui joc de cuvinte cu denumirile latine de „bulgarus”, respectiv „bougonia” și cea italiană de „buggerone” (pederast). Această interpretare coexistă cu prețuirea acordată orfismului și lui Orfeu ca artist promovând autonomia esteticului de către neoplatonicienii din anturajul familiei de Medici, care este evidentă mai ales la Marsillio Ficino și la Angelo Poliziano. Andrea Mantegna reprezintă conform acestor concepții uciderea lui
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
conștientă de partea întunecată a realității, supraviețuiește în simbolismul francez tocmai prin Orfeu, arhetipul artistului nefericit și neînțeles. Condiția lui Orfeu ca artist rămâne un subiect și în arta de „Fin de siècle”, neducând lipsă de formulări patetice. Stranie este interpretarea dată de Lord Frederic Leighton temei, potrivit căreia Orfeu acceptă implacabilitatea destinului său și se desprinde aproape violent din ultima îmbrățișare a Euridicei (Fig. 8). Tragedia pierderii Euridicei îl preocupă și pe Auguste Rodin. Grupul „Orfeu și Euridice părăsind infernul
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
Prin (din limba greacă: "exegesis" = explicație, comentariu) se înțelege interpretarea (filologică, gramaticală, istorică etc.) a unui text, referindu-se în special la comentarea textelor biblice. Întrucât atât iudaismul, cât și creștinismul s-au dezvoltat din evenimente istorice, Biblia - spre deosebire de literatura sacră a altor religii, cum ar fi hinduismul și islamul
Exegeză () [Corola-website/Science/300258_a_301587]
-
ortodox , judecătoria și vama dintre Transilvania și Ungaria Localitatea are o merituoasa tradiție și pe linie muzicală, dispunând de un cor renumit pe plan național, în cei peste 90 ani de activitate câștigând numeroase premii și evidențiindu-se prin calitatea interpretării și repertoriului. Pe langă Căminul cultural, în afara celor 100 de coriști, măi activează o fanfara compusă din 45 persoane, o orchestră populară, grupuri vocale etc., încât se poate spune că aici toți oamenii cântă. Alături de faima cântecului, a străbătut întreaga
Buteni, Arad () [Corola-website/Science/300286_a_301615]
-
portului vechi și mai ales prin diversitatea obiceiurilor folclorice. Localnicii sunt în majoritate agricultori și crescători de animale, iar livezile de pomi fructiferi sunt specifice acestei zone. Mulți din locuitori sunt adevărați artiști populari care au câștigat numeroase concursuri de interpretare. Religie Pe strada principală care se întinde de-a lungul șoselei, se înalță două frumoase și impunătoare biserici, una ortodoxă iar alta a cultului baptist mult dezvoltat în zonă. În anul 1750 satul nu avea biserică, iar credincioșii frecventau biserica
Tăgădău, Arad () [Corola-website/Science/300307_a_301636]
-
To Knock"(1952), ecranizând o babysitter cu probleme, care, într-un acces de furie, o atacă pe fetița pe care o avea în grijă. Cu toate că a primit critici mixte, Monroe a susținut mai târziu că acesta a fost una dintre interpretările ei favorite. Mai târziu, numeroși critici de film au considerat ca această contribuție a ei la realizarea filmului a fost una dintre cele mai puternice din cariera ei. Deși criticii americani/latini au avut rezerve la început să îi recunoască
Marilyn Monroe () [Corola-website/Science/301492_a_302821]
-
vedere concepția lui Olivier despre comportamentul "neprofesional" al lui Monroe (incluzând obiceiul notoriu de a îi lăsa pe oameni să aștepte ore întregi până la apariția ei la filmări) și astfel a crescut reputația ei în industria filmului de actor dificil. Interpretarea compozitoarei Elsie Marina, totuși, a fost considerată de primă mână de către criticii vremii, mai ales în Europa, unde i-a fost înmânat un "David di Donatello", echivalentul italian al Oscar-ului, precum și un premiu "Crystal Star" în Franța. Chiar mai
Marilyn Monroe () [Corola-website/Science/301492_a_302821]
-
Hermeneutica (din limba greacă: "ερμηνεια" = a interpreta, a tălmăci) reprezintă în filosofie metodologia interpretării și înțelegerii unor texte. Denumirea derivă de la numele zeului grec Hermes, mesagerul zeilor și interpretul ordinelor lui Zeus. Obiectul hermeneuticii, apărută în secolele al XV-lea și al XVI-lea în perioada dezvoltării Umanismului, au fost la început scrierile autorilor
Hermeneutică () [Corola-website/Science/300520_a_301849]
-
numele zeului grec Hermes, mesagerul zeilor și interpretul ordinelor lui Zeus. Obiectul hermeneuticii, apărută în secolele al XV-lea și al XVI-lea în perioada dezvoltării Umanismului, au fost la început scrierile autorilor clasici ai antichității greco-romane, apoi - în special - interpretarea conținutului Bibliei. Teologii creștini s-au străduit să stabilească o metodă, prin care să se pătrundă sensul adevărat al Scripturii și - în același timp - să ușureze înțelegerea textelor clasice. În decursul timpului, hermeneutica devine mai amplă, având tendința de a
Hermeneutică () [Corola-website/Science/300520_a_301849]
-
adevărat al Scripturii și - în același timp - să ușureze înțelegerea textelor clasice. În decursul timpului, hermeneutica devine mai amplă, având tendința de a da un sens compehensibil tuturor scrierilor greu de înțeles, devine asfel o teorie generală a regulilor de interpretare. Punând accentul pe conținut și semnificație, indiferent de formă sau amănunte de redactare, hermeneutica se deosebește astfel de exegeză. În zilele noastre se vorbește și despre o hermeneutică a jurisprudenței și despre una artistică, fiind înțeleasă ca metodologie a interpretării
Hermeneutică () [Corola-website/Science/300520_a_301849]
-
interpretare. Punând accentul pe conținut și semnificație, indiferent de formă sau amănunte de redactare, hermeneutica se deosebește astfel de exegeză. În zilele noastre se vorbește și despre o hermeneutică a jurisprudenței și despre una artistică, fiind înțeleasă ca metodologie a interpretării normelor juridice și operelor de artă. Este interesant că hermeneutica a influențat și studiile din ultimii ani asupra inteligenței artificiale, unii cercetători în acest domeniu considerând inadecvată metoda cognitivistă sau aceea a elaborării informațiilor pentru înțelegerea gândirii omenești. În secolul
Hermeneutică () [Corola-website/Science/300520_a_301849]
-
a elaborării informațiilor pentru înțelegerea gândirii omenești. În secolul al XIX-lea, filosofii Friedrich Schleiermacher și Wilhelm Dilthey au lărgit orizontul hermeneuticii, incluzând și pe cititori în procesul de analiză. După Schleiermacher, în actul lecturii, cititorul lasă libere intențiile autorului. Interpretarea ar înseamna atunci, încercarea de a se pune în situația autorului și, retrăind actul creației, să se descopere sensul posibil al operei de artă. Scopul hermeneuticii lui Dilthey era de a întreprinde interpretări sistematice și științifice, situând fiecare text în
Hermeneutică () [Corola-website/Science/300520_a_301849]
-
actul lecturii, cititorul lasă libere intențiile autorului. Interpretarea ar înseamna atunci, încercarea de a se pune în situația autorului și, retrăind actul creației, să se descopere sensul posibil al operei de artă. Scopul hermeneuticii lui Dilthey era de a întreprinde interpretări sistematice și științifice, situând fiecare text în contextul său istoric originar. El încearcă să delimiteze aspectele "intelectuale" ale artelor de științele naturii "explicative" și consideră opera literară un ""monument al limbajului"" ("Sprachdenkmal"). În secolul al XX-lea, filosofii germani Edmund
Hermeneutică () [Corola-website/Science/300520_a_301849]
-
naturii "explicative" și consideră opera literară un ""monument al limbajului"" ("Sprachdenkmal"). În secolul al XX-lea, filosofii germani Edmund Husserl, Martin Heidegger și elevul acestuia, Hans-Georg Gadamer au dat o nouă orientare hermeneuticii filosofice în sensul unei arte deschise a interpretării. Heidegger deplasează problema centrală a hermeneuticii de la interpretarea textelor la înțelegerea existențială, pe care o consideră o prezență directă în lume, nemijlocită de alte simboluri și - prin aceasta - dotată de autenticitate, deci lipsită de o simplă presupunere empirică în procesul
Hermeneutică () [Corola-website/Science/300520_a_301849]
-
al limbajului"" ("Sprachdenkmal"). În secolul al XX-lea, filosofii germani Edmund Husserl, Martin Heidegger și elevul acestuia, Hans-Georg Gadamer au dat o nouă orientare hermeneuticii filosofice în sensul unei arte deschise a interpretării. Heidegger deplasează problema centrală a hermeneuticii de la interpretarea textelor la înțelegerea existențială, pe care o consideră o prezență directă în lume, nemijlocită de alte simboluri și - prin aceasta - dotată de autenticitate, deci lipsită de o simplă presupunere empirică în procesul de cunoaștere. Gadamer devine cunoscut cu opera sa
Hermeneutică () [Corola-website/Science/300520_a_301849]
-
autenticitate, deci lipsită de o simplă presupunere empirică în procesul de cunoaștere. Gadamer devine cunoscut cu opera sa fundamentală ""Wahrheit und Methode"" ("Adevăr și metodă", 1960). Pentru el, una din problemele fundamentale ale hermeneuticii este de a da o obiectivitate interpretării, independent de cel ce face analiza și de contestul istoric în care este ea efectuată. A considera hermeneutica drept o metodă filosofică este doar în parte corect, este posibil și un punct de vedere ontologic, relevând caracterul său universal în
Hermeneutică () [Corola-website/Science/300520_a_301849]
-
pornind de la o cunoaștere anticipată a obiectului cercetat, nu se mai poate admite o separație originară a celor doi termeni, ei existând de la început într-o dimensiune unică. Filosoful francez Paul Ricoeur, în lucrările sale ""Le conflit des interprétations"" ("Conflictul interpretărilor", 1969) și ""Temps et récit"" ("Timp și expunere", 1983-1985) radicalizează pozițiile lui Heidegger și Gadamer și dezvoltă mai departe semnificația hermeneuticii, pornind de la teoriile lingvistice asupra sensurilor simbolice din filosofia lui Ernst Cassirer. În acest mod, înțelegerea trebuie să demonstreze
Hermeneutică () [Corola-website/Science/300520_a_301849]