71,024 matches
-
un mare scriitor când amândoi erau tineri. De pildă, ori Lidia, ori eu (care din noi se Întâmpla să aibă inspirație) spunea - să zicem - pe terasă, după cină: „Scriitorului Îi plăcea să iasă pe terasă după cină“ sau „O să-mi amintesc Întotdeauna remarca făcută Într-o noapte caldă de V. V.: Este, Într-adevăr» - a observat el - «o noapte cald㻓; sau și mai stupid: „Avea obiceiul să-și aprindă țigara Înainte de a o fuma“ - toate acestea rostite cu Înflăcărare, pe un ton
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Sevastopolului, sub rafalele sălbatice ale mitralierelor de pe țărm (trupele bolșevice tocmai capturaseră portul), familia mea și cu mine am pornit spre Constantinopole și Pireu pe un mic vas grecesc, nu prea grozav, numit Nadejda ( Speranța) care transporta fructe uscate. Îmi amintesc că Încercam să mă concentrez, În timp ce vasul ieșea șerpuind din golf, asupra unei partide de șah pe care o jucam cu tata - unul din cai nu mai avea cap și o fisă de pocher Înlocuia o tură care lipsea - și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și astfel am Împărțit la Început apartamentul din Trinity Lane, cu un compatriot nedumerit. După câteva luni, acesta a părăsit colegiul și am rămas singurul ocupant al locuinței. Părea insuportabil de sărăcăcioasă În comparație cu casa mea Îndepărtată și actualmente inexistentă. Îmi amintesc bine ornamentele de pe policioara căminului (o scrumieră de sticlă cu Însemnele lui Trinity College, lăsată de un fost locatar; o scoică de mare În care am găsit Întemnițat zumzetul uneia din propriile mele veri petrecute la mare) și vechiul pian
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a fost În sfârșit terminată. Cred că una dintre foarte puținele acțiuni „practice“ de care m-am făcut vreodată vinovat a fost aceea de a folosi o parte din acel material cristalin pentru a obține un titlu universitar. 5 Îmi amintesc fluxul de vis al bărcilor cu vâsle și al canoelor de pe râul Cam, tânguiala ca de havaiană a fonografelor trecând Încet prin soare și umbră, mâna unei fete răsucind ușor dintr-o parte Într-alta mânerul umbreluței de soare viu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
după o absență de aproape șaptesprezece ani, am revizitat Anglia, am comis teribila greșeală de a mă duce să văd Cambridge-ul, din nou, nu la Începutul splendidei vacanțe de Paști, ci Într-o zi aspră de februarie care nu-mi amintea decât vechea și confuza mea nostalgie. Încercam disperat să găsesc un post universitar În Anglia (ușurința cu care am obținut acest gen de post În SUA este pentru mine, acum când privesc Înapoi, o sursă constantă de uimire recunoscătoare). Vizita
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
care ședea Înainte un bol cu peștișorii aurii, se afla acum un teanc de reviste Punch legate - totul arăta cu totul altfel. Altfel erau și uniformele Înzorzonate ale chelnerițelor, nici una nefiind la fel de nostimă ca una anume pe care mi-o aminteam foarte clar. Cu o oarecare disperare, luptându-se parcă Împotriva plictiselii, Ibsen s-a lansat În politică. Știam prea bine la ce să mă aștept - demascarea stalinismului. În primii ani ai deceniului al treilea, Nesbit confundase propriul lui idealism entuziast
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sumele oferite de diverse organizații ale emigranților, câștigurile de pe urma lecturilor cu public și generoasele acte de caritate particulare asigurau prelungirea vieții autorilor vârstnici. Scriitorii mai tineri, mai puțin cunoscuți, dar mai adaptabili, Își suplimentau subvențiile ocazionale cu diverse slujbe. Îmi amintesc că eu am dat lecții de engleză și de tenis. Am combătut cu răbdare perseverența cu care oamenii de afaceri din Berlin pronunțau cuvântul „business“ În așa fel Încât să rimeze cu „dizziness“; și ca o mașinărie perfectă serveam minge
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
banan (Doamnă, sunt medic, poftiți o banană). Cea mai bună slujbă a fost să compun pentru un cotidian al emigranților, berlinezul Rul, primele careuri rusești de cuvinte Încrucișate, pe care le-am botezat krestoslovițî. Mi se pare ciudat să-mi amintesc acea existență fantastică. Foarte Îndrăgită de cei care fac publicitate autorilor pe coperțile cărților sunt listele cu meseriile mai mult sau mai puțin grosiere pe care le-a practicat un tânăr autor (scriind despre Viață și Idei - două noțiuni bineînțeles
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În grup și poezia lui Hodașievici era ignorată cu meticulozitatea unui jucător de tenis cu un serviciu neiertător. Un alt scriitor independent era Ivan Bunin. Am preferat Întotdeauna versurile lui puțin cunoscute prozei lui celebre (Întrepătrunderea lor În cadrul operei lui amintește de Hardy). În perioada aceea l-am găsit extrem de frământat de problema personală a Îmbătrânirii. De cum m-a văzut, a ținut să remarce cu satisfacție că situația lui este mai bună decât a mea, deși este cu treizeci de ani
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
celorlalte, În confortul și căldura unui pătrat izolat; și mai simți plăcerea mișcării line a unui mecanism bine lubrifiat și lustruit care intră lin În funcțiune la atingerea a două degete bifurcate care ridică și coboară Încet o piesă. Îmi amintesc o anumită problemă pe care Încercasem s-o compun luni În șir. Într-o noapte am reușit În sfârșit să formulez tema dorită. Era menită să fie o sursă de delectare pentru un expert În soluționarea unor asemenea probleme. Persoanele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de câte o pereche de proaspăt căsătoriți) Îl vor recompensa din belșug pentru neplăcerea de a fi fost Înșelat și după aceea, când va descoperi cheia atât de simplă, va fi cuprins de o sinteză de profundă bucurie artistică. Îmi amintesc cum, trezindu-mă Încet dintr-o stare de leșin produsă de concentrarea asupra unei partide de șah, am văzut, pe o tablă englezească mare, din piele crem și roșu cardinal, că impecabila distribuție a pieselor era În sfârșit echilibrată ca
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nu mă atrag excursiile organizate prin paradisuri antropomorfe, mă las În voia propriilor stratageme, deloc neglijabile, când mă gândesc la ce e mai bun În viață; ca acum, când văd retrospectiv grija mea de falsă lăuză pentru copilașul nostru. Îți amintești descoperirile noastre (pe care le fac probabil toți părinții): forma perfectă a unghiilor miniaturale ale mâinii pe care mi-o arătai În tăcere, așezată pe palma ta ca o meduză eșuată pe plajă; țesătura epidermei de pe membre și obraji, spre
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
copilul nostru. Tu socoteai Întotdeauna Îngrozitor de banală și nu lipsită de un oarecare farmec filistin ideea că numai acei băieței cărora nu le place să se spele și le place să omoare vietăți, sunt niște băieței delicioși. Aș vrea să amintesc fiecare părculeț pe care l-am vizitat; aș vrea să dețin abilitatea pe care profesorul Jack, de la Harvard și de la pepiniera Arnold, le spunea studenților lui că o deține, și anume aceea de a identifica diverse crenguțe cu ochii Închiși
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dacă am abătut atenția copilului nostru de la acea potențială Titania, nu am făcut-o din compasiune pentru fluturele ei, Red Admirable (zis și Amiralul, În vorbirea vulgară), ci pentru că joaca ei posacă avea un simbolism cam respingător. Poate mi-a amintit de fapt manevra simplă și răsuflată pe care a folosit-o un polițist francez - și fără Îndoială Încă o folosește - când ducând la Închisoare un muncitor cu nasul roșu, vreun scandalagiu de duminică, l-a transformat Într-un satelit ciudat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
niște terenuri trase pe linie moartă. La Praga, unde ne-am dus ca să i-l arătăm mamei pe copilul nostru, În primăvara anului 1937, era parcul Stromovka, unde dincolo de arborii Îngrijiți de om, era o atmosferă de sălbăticie unduitoare. Îți amintești desigur și grădinile stâncoase cu plante alpine - sedum și saxifraga - care ne-au escortat - ca să zicem așa - În Alpii din Savoia, Însoțindu-ne Într-o vacanță (plătită din ceea ce reușiseră să vândă traducătorii mei) și apoi ne-au urmat Înapoi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de neglijent Încât să sparg tăcerea memoriei pure, pe care (poate doar cu excepția unui țiuit Întâmplător În urechi datorat tensiunii arteriale a sângelui meu obosit) n-am tulburat-o și am ascultat-o cu smerenie Încă de la Început. Ceea ce Îmi amintesc cu adevărat din acest model floral neutru este inteligenta sa conexiune tematică cu grădini și parcuri de peste Ocean; căci dintr-odată, atunci când am ajuns la capătul potecii, tu și cu mine am văzut ceva asupra căruia nu i-am atras
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
grelele nopți cu Wittgenstein, Popper, Quine, cu structuraliști, neotomiști, personaliști? La ce bun atâta tinerețe frustrată de timp liber când directorii școlilor de pretutindeni credeau că știm să facem telegrame omagiale și suntem tobă de Congresul XI, despre care îmi amintesc doar că a început în ziua în care m-am îndrăgostit de un trompetist? 2.3. Generația castrată Prin 1977, Cătălin Zamfir mi-a făcut o teorie: după război în România s-au succedat trei generații ale zonei științelor sociale
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
vanité (deșertăciunea deșertăciunilor); L: luxure (desfrâul desfrâurilor); I: ira (mânia mâniilor); E: aluzie la Ernii (furia furiilor) și, în sfârșit: R: ruyne (ruina regatelor). În aceeași operă de referință sunt invocate celelalte păcate muierești capitale: ispita, necredința, minciuna. Mi-am amintit acut, citind execuția simbolică intitulată „Talentata doamnă Muscă sau despre minciuna în extaz” (păstrând proporțiile și sesizând doar analogia), povestea reală a Juanei de la Cruz, călugăriță mexicană, excelentă teologă, dramaturgă, poetă, mai strălucitoare decât tot ce avea Mexicul catolic al
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
au condiții și sunt capabili de autoafirmare. Altminteri ea doar supraviețuiește; nimeni nu a putut demonstra că în societățile în care autonomia persoanei este grav încălcată lumea merge spre pieire fizică. Doar că oamenii acelei lumi viețuiesc, nu trăiesc. Îmi amintesc o anecdotă amară din vremea comunismului: un ascultător întreabă la Radio Erevan: „Există viață înainte de moarte?”. Dacă altcineva ne încalcă autonomia sau dacă o încălcăm noi pe a altora în mod nelegitim, comitem păcatul lezdemnității. Acceptând apud Kant datoria morală
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
în familie, butonând canale cu talk-show-uri ca să ne explicăm nefericirea personală prin cea colectivă, în timp ce primul bărbat executiv al țării se spetește pentru binele public. Când mustrările de conștiință erau cât pe-aci să atingă un punct critic, mi-am amintit brusc întreaga retorică a autosacrificiului din perioada comunistă. Se înțelege că autosacrificiul era apanajul conducătorilor. Masele, amărâtele, lipsite de conștiință de sine, acționau cu mintea odihnită în consecința efortului de cugetare al factorului conștient. Mi-am mai amintit că, de
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
mi-am amintit brusc întreaga retorică a autosacrificiului din perioada comunistă. Se înțelege că autosacrificiul era apanajul conducătorilor. Masele, amărâtele, lipsite de conștiință de sine, acționau cu mintea odihnită în consecința efortului de cugetare al factorului conștient. Mi-am mai amintit că, de fapt, n-ar trebui să ne mirăm de revigorarea acestei retorici. Motivele sunt, după părerea mea, următoarele: 1. Toate partidele din societatea românească provin, cel puțin în sensul apartenenței prime a majorității membrilor lor, din Partidul Comunist. Acesta
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
îi face și pe ei candidați la protecție. Acest darwinism social ni-l aplicăm noi înșine, nouă înșine. Din când în când ne cuprinde supărarea pe contribuabilul occidental că nu ne preia și el sub aripa lui protectoare. Atunci ne amintim că noi suntem români și înjurăm politicile pro-occidentale (de ce le-am iubi dacă ei tot nu ne dau nimic?). Ne e greu să admitem că ei nu au cultul parastaselor, ci pe al investiției, inclusiv în educație, cultură, sănătate, inclusiv
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
că nu trebuie să refaci cu mari silințe atmosfera din Carolina de Nord din timpul războiului civil. Poți filma case, garduri, grădini, drumuri, animale de curte, pe viu, în direct, fără nici un truc, fără recuzită suplimentară. Nimic mai normal, ne amintim noi, doar 45% dintre români trăiesc pe „platouri de filmare” în scene domestice de Could Mountain. Comentariile m-au întristat. Ne-au întristat pe toți. Pe Matei Călinescu și pe Cristina Zarifopol chiar i-a durut. Eu cred că am
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
lupta anticorupție o să ne pară palidă și cumințică. Text publicat în România Liberă, 11 ianuarie 2007 Partea a IV-a Politicienii Ispita totalitară Am predat filosofie și până în 1989. Atât eu, cât și alți colegi cu respect pentru domeniu ne amintim cât de greu și cât de riscant era să facem filosofie în condițiile în care aceasta era ancilară în raport cu politica. Practicam un adevărat slalom prin programă astfel încât să eliminăm critica marxistă a orice și să eludăm contribuția omniscientului cârmaci la
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
la cererea pieței de aleși locali, lucrurile merg pe bandă și eu chiar reușesc să am ceva putere. O să așteptați voi ca fraierele, fix până la calendele grecești, după politicieni români care să se uite la mintea unei femei.” Mi-am amintit foarte viu această scenă acum câteva zile, în momentul în care Corneliu Vadim Tudor anunța, cu surle și trâmbițe mediatice, noua achiziție de imagine a Partidului România Mare. Intrarea în politică a Oanei Zăvoranu, divă sexy de telenovelă dâmbovițeană, a
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]