72,364 matches
-
nu moare în film. Ben-Hur se reunește cu mama și sora sa, care suferă de lepră dar sunt vindecați miraculos de Iisus. "Ben-Hur: O poveste despre Hristos" a înregistrat un succes important ca roman și a fost adaptat într-o piesă de teatru care a rulat timp de 25 de ani. În 1922, la doi ani după ultimul turneu al piesei, compania Goldwyn a cumpărat drepturile de ecranizare ale cărții. Producătorul piesei, Abraham Erlanger, a cerut un preț mare pe drepturile
Ben-Hur (film din 1925) () [Corola-website/Science/333923_a_335252]
-
de Iisus. "Ben-Hur: O poveste despre Hristos" a înregistrat un succes important ca roman și a fost adaptat într-o piesă de teatru care a rulat timp de 25 de ani. În 1922, la doi ani după ultimul turneu al piesei, compania Goldwyn a cumpărat drepturile de ecranizare ale cărții. Producătorul piesei, Abraham Erlanger, a cerut un preț mare pe drepturile de ecranizare. Erlanger a fost convins să accepte un profit generos și aprobarea totală privind fiecare aspect al filmului. Filmările
Ben-Hur (film din 1925) () [Corola-website/Science/333923_a_335252]
-
important ca roman și a fost adaptat într-o piesă de teatru care a rulat timp de 25 de ani. În 1922, la doi ani după ultimul turneu al piesei, compania Goldwyn a cumpărat drepturile de ecranizare ale cărții. Producătorul piesei, Abraham Erlanger, a cerut un preț mare pe drepturile de ecranizare. Erlanger a fost convins să accepte un profit generos și aprobarea totală privind fiecare aspect al filmului. Filmările au început în Roma, Italia în octombrie 1923 sub regia lui
Ben-Hur (film din 1925) () [Corola-website/Science/333923_a_335252]
-
de un secol; cea mai veche dintre acestea fiind nuvelă din 1827 a lui Wilhelm Hauff, intitulată "Jud Süß". Adaptarea literară cea mai de succes a fost nuvelă lui Lion Feuchtwanger din 1925 cu denumirea "Jud Süß" bazat pe o piesă scrisă în 1916, dar care ulterior a fost retrasă. Ashley Dukes și Pavel Kornfeld au scris, de asemenea, adaptări dramatice ale românului lui Feuchtwanger. În 1934, Lothar Mendes a regizat "Evreul Süss", o adaptare cinematografică a românului. Karl Alexander și
Karl Alexander, Duce de Württemberg () [Corola-website/Science/333938_a_335267]
-
sau Enrico Fanciotti. Ca actor a jucat în 6 filme, respectiv în O Muscă cu Bani, Valurile Dunării, O Poveste ca-n Basme, Telegrame, S-a Furat o Bombă și Pași spre Lună. A jucat și în diverse roluri din piese de teatru puse în scenă de artiști amatori, printre care în rolul lui Sebastien din „Nud cu Vioară” și cel al lui Rică Venturiano din „O Noapte Furtunoasă”. Pentru acest ultim rol a și luat Premiul I la concursul organizat
Ion Popescu Lac () [Corola-website/Science/333918_a_335247]
-
director adjunct). În același timp, Ion Popescu - Lac și-a făcut loc și în lumea teatrului, jucând, de regulă, în comedii puse în scenă tot de trupe de arhitecți. În anul 1952 s-a remarcat în rolul Rică Venturiano din piesa „O Noapte Furtunoasă”, obținând premiul întâi la concursul organizat cu prilejul Centenarului Ion Luca Caragiale, iar în anul 1963 s-a bucurat de un real succes cu rolul Sebastien din piesa bulevardieră „Nud cu Vioară”. În această ultimă piesă l-
Ion Popescu Lac () [Corola-website/Science/333918_a_335247]
-
1952 s-a remarcat în rolul Rică Venturiano din piesa „O Noapte Furtunoasă”, obținând premiul întâi la concursul organizat cu prilejul Centenarului Ion Luca Caragiale, iar în anul 1963 s-a bucurat de un real succes cu rolul Sebastien din piesa bulevardieră „Nud cu Vioară”. În această ultimă piesă l-a luat alături și pe fiul său, Gabriel Mircea Popescu, care, la numai nouă ani, a interpretat rolul lui Lauderdale. Peste ani, muzicianul Gabriel Mircea Popescu va înființa și conduce, până la
Ion Popescu Lac () [Corola-website/Science/333918_a_335247]
-
din piesa „O Noapte Furtunoasă”, obținând premiul întâi la concursul organizat cu prilejul Centenarului Ion Luca Caragiale, iar în anul 1963 s-a bucurat de un real succes cu rolul Sebastien din piesa bulevardieră „Nud cu Vioară”. În această ultimă piesă l-a luat alături și pe fiul său, Gabriel Mircea Popescu, care, la numai nouă ani, a interpretat rolul lui Lauderdale. Peste ani, muzicianul Gabriel Mircea Popescu va înființa și conduce, până la decesul său prematur, formația Cardinal, care s-a
Ion Popescu Lac () [Corola-website/Science/333918_a_335247]
-
ai casei în vârful picioarelor, iar bătrâna nevastă-sa le spunea la copii: Scapă tata țara!”". Chiar și tânărul Ion Sântu descoperă printre rudele bunicilor săi de prin mahalalele Bucureștilor "„vicleșuguri, răutăți, caraghiozlâcuri și ridicole ifose ca la personajele din piesele lui Caragiale”". Romanul "Ion Sântu" a fost tradus în limba germană ("Jahre der Entscheidung", Verlag der Morgen, Berlin, 1961; traducere de Jakob Paul Molin; reeditată în 1962).
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
era compusă din 44 de tancuri Panzer I, 113 Panzer II, 58 Panzer III, 32 Panzer IV și 18 SdKfz 265. În total, Guderian avea controlul asupra 60.000 de oameni, 22.000 de vehicule, 771 de tancuri și 141 piese de artilerie. El putea de asemenea să conteze pe sprijinul a 1.470 de avioane. Una dintre probleme lui Guderian era lipsa artileriei mobile. El nu dorea să își oprească înaintarea pentru ca să aștepte ca unitățile de artilerie să ocupe poziții
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
la creșterea densității soldaților pe linia frontului. Pe 10 mai însă, mutarea Diviziei a 71-a nu se încheiase încă, planurile fiind făcute ca mutarea să fie încheiată pe 13 sau 14 mai. Deși cele două divizii aveau 174 de piese de artilerie, mai mult decât forțele oponente germane, acestea aveau să-le folosească în comun. Ambele divizii duceau duceau lipsă de armament antitanc și antiaerian. Principala problemă cu care se confrunta Guderian pentru cucerirea Sedanului a fost lipsa sprijinului de
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
de armament antitanc și antiaerian. Principala problemă cu care se confrunta Guderian pentru cucerirea Sedanului a fost lipsa sprijinului de artilerie. Mai multe baterii de artilerie au fost blocate în traficul din Ardeni, iar germanii se puteau baza numai pe piesele de artilerie din dotarea Diviziilor de blindate. Generalul de aviație Hugo Sperrle, comandantul "Luftflotte 3", plănuise o metodă clasică de bombardament de scurtă durată mai înainte de declanșarea asaltului forțelor terestre. După o serie de raiduri pregătitoare, bombardierle medii și în
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
în centul frontului tactic de la Sedan. "Luftwaffe" trebuia să depună maximul de efort în bucla pe care o făcea Meuse la nord de Sedan, între Gaulier și Wadelincourt. Pentru ca să suplimenteze atacul aerian, Guderian a retras cea mai mare parte a pieselor de artilerie ale diviziilor de sub comanda sa, artilerie pe care a concentrat-o mai apoi în fața orașului Gaulier. Pe de altă parte, regimentele de artilerie duceau lipsă de muniție. Sprijinirea atacului infanteriei de către artilerie prin bombardamente susținute era imposibilă. "Luftwaffe
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
altă parte, regimentele de artilerie duceau lipsă de muniție. Sprijinirea atacului infanteriei de către artilerie prin bombardamente susținute era imposibilă. "Luftwaffe" trebuia să aibă rolul principal în sprijinirea atacului forțelor terestre. Guderian a raportat că avea la dispoziție doar 141 de piese de artilerie, față de cele 174 ale francezilor. La nord și sud de Sedan, Corpurile de armată franceze al X-lea și al XLI-lea (artileria de la fortăreața Charleville-Mézières) puteau de asemenea să sprinine cu focul de artilerie defensiva și puteau
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
Corpurile de armată franceze al X-lea și al XLI-lea (artileria de la fortăreața Charleville-Mézières) puteau de asemenea să sprinine cu focul de artilerie defensiva și puteau bombarda tancurile germane care ar fi încercat să traverseze podurile de peste Meuse. Raportul pieselor de artilerie era în final de 3:1 în favoarea francezilor. Artileria germană și-a făcut simțită prezența doar în după-amiaza atacului, dar cu efecte foarte limitate. Divizia a 2-a Panzer a fost obligată să atace fără sprijinul artileriei. Pentru
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
de aproximativ 38 km. Tacurile germane au fost ținta atacurilor bateriilor tunurilor de 75 mm din cazematele din Donchery și din castelul Bellevue, aflate în estul orașului. Înaintarea tancurilor a fost oprită de focul artilerie. Tirul majorității celor 174 de piese de artilerie de la Sedan a fost direcționată asupra tancurilor diviziei. Cele mai multe tunuri erau plasate în buncărele din sudul sectorului Meuse-Donchery. O parte dintre tunurile Diviziei a 102-a de infaterie s-a alăturat efortului francez deschizând focul din partea de nord-vest
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
24 de tunuri, de timp ce restul le împrumutate Divziei I. mai mult, cel 24 de obuzier au sosit târziu, doar la ora 17:00. Ca lucrurile să se fie și mai grave, obuzierle aveau numai câte două proiectile de piesă datorită coșmarului logistic din Ardeni. Totate încercările germanilor de debarcare pe malul sudic al Meusei au eșuat. Din fericire pentru germani, Divizia I Panzer reușise să traverseze Meuse în centrul frontului. După acest succes, tancurile diviziei au schimbat direcția de
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
desfășurat fără o coordonare corespunzătoare. În afară de aviația de vânătoare, germanii au folosit la respingerea atacurilor aeriene aliate și o puternică concentrare a artieleriei antiaeriene (Flak). Batalioanele 1 și 2 Flak ale ale Diviziei a X-a Panzer numărau 303 de piese de artilerie. Aceste forțe făceau parte din Regimentul 102 Flak, care era dotat cu tunuri de 88 și 37 mm și tunuri cu tragere rapidă de 20 mm. Apărarea antiaerina germană a fost atât de puternică încât bombardierele aliate nu
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
băieși" sunt folosite ca etnonim general în mediul academic, chiar dacă nu este endonim pentru toți membrii acestei etnii. După ce au abandonat activitatea de colectare a aurului, băieșii s-au ocupat cu producerea ustensilelor de lemn de tot felul: căruțe, roți, piese pentru războaiele de țesut, albii, donițe, străchini, linguri, fuse, mosoare etc. Conform tuturor cercetătorilor, aceasta a fost ocupația principală atât a celor rămași pe teritoriul României actuale, cât și a celor din țările în care au emigrat. Până la al Doilea
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
consolîndu-se printr-un comportament auto-distructiv, simțind nevoia de a seduce femei. Cu toate că atracția sexului opus prin comportamentul misterios este destul de utilă, deseori îi creează și probleme. De atunci, personajele ce dețin calitățile eroului Byronian au apărut în romane, filme și piese de teatru. Poemul conține patru cânturi, scrise în strofe spenseriene, constînd din 8 versuri iambice, urmate de un vers alexandrin (vers iambic din 12 silabe) și tipul rimei este ABABBCBCC. Childe Harold a devenit un mijloc de exprimare a convingerilor
Pelerinajul lui Childe Harold () [Corola-website/Science/333963_a_335292]
-
este un proiect muzical de rock simfonic creat și produs de către Constantin Teodorescu. Referindu-se la începuturile proiectului, acesta mărturisea: „În anul 2006, imaginația fiindu-mi zgândărita de audiția unei piese clasice interpretate la chitară electrică de un talentat chitarist român, Marius Roșiu, si de o frântura dintr-o adaptare după Simfonia a 5-a de Beethoven, "rătăcita" pe internet (atribuită în mod greșit lui Steve Vai), mi-a venit ideea
Mozart Rocks () [Corola-website/Science/333968_a_335297]
-
Roșiu, si de o frântura dintr-o adaptare după Simfonia a 5-a de Beethoven, "rătăcita" pe internet (atribuită în mod greșit lui Steve Vai), mi-a venit ideea unui experiment muzical inedit: acela de a interpreta cu chitară electrică piese celebre ale marilor compozitori clasici, alături de orchestră simfonica. Am reusit sa gasesc încă doi chitariști deosebiți, Remus Marius Carteleanu și George Pătrănoiu, dispuși să pășească pe un teren care nu le era familiar. După multe repetiții cu calculatorul și doar
Mozart Rocks () [Corola-website/Science/333968_a_335297]
-
vârste. Debutul a fost realizat cu participarea Orchestrei Simfonice a Teatrului Muzical „Nae Leonard” din Galați, dirijata de maestrul Sorin Oancea și a chitariștilor solo: Marius Roșiu, George Pătrănoiu și Remus Carteleanu. Originalitatea spectacolelor constă în adaptarea partiturilor originale pentru piesele clasice, la care se adaugă părți special scrise pentru partea de rock: chitară, chitară baș, tobe, clape etc. Un număr cuprins între 50 și 80 de instrumentiști, aparținînd genurilor clasic și rock, își dau în mod normal întâlnire pentru realizarea
Mozart Rocks () [Corola-website/Science/333968_a_335297]
-
de popularitate. Nu mai puțin de 4500 de persoane au avut bucuria de a participa la un eveniment unic, apreciat de organizatori și de spectatori și care a fost retransmis de trei ori pe televiziunea națională. Repertoriul este format din piese clasice ale unor compozitori celebri: W.A. Mozart, G.F. Haendel, D. Shostakovich, J.S. Bach, P.I. Tchaikovsky, L. v. Beethoven, Georges Bizeț, J. Brahms, J. Strauss, Carl Orff, Franz von Suppé, Gioachino Rossini, completat cu hit-uri ale unor trupe rock
Mozart Rocks () [Corola-website/Science/333968_a_335297]
-
hit-uri ale unor trupe rock cum ar fi: Led Zeppelin, Deep Purple, Pink Floyd, Queen, Toto. În egală măsură se promovează lucrări ale unor instrumentiști de top din muzică rock, cum ar fi: Joe Satriani, Brian May, Yngwie Malmsteen. Piese precum: "Preludiu la Nunta lui Figaro", "Suite Arlesienne 2 - Farandole", "Carmina Burana - O Fortuna" sau "Uvertura la Cavaleria Ușoară", sunt alternate cu "Perfect Strangers", "Kashmir" sau "Comfortably Numb", într-un spectacol de mare ținută artistică. "Crinolinele" (Leș crinolines), piesa originală
Mozart Rocks () [Corola-website/Science/333968_a_335297]