71,127 matches
-
12-a blindată Iarna 1944-1945 a fost una neobișnuit de rece pentru nord-vestul Europiei. General de Lattre descria în memoriile sale condițiile meteo din Alsacia în acea iarnă ca fiind „siberiene”, cu temperaturi de -20 °C, vânturi puternice și cu solul acoperit de peste 1m de zăpadă. Câmpia Alsaciei nu oferea atacanților nicio posibilitate de adăpostire, cu excepția unor pâlcuri rare de pădure. De asemenea, câmpia era bazinul de drenare a Rinului și prin urmare era brăzdată de numeroase cursuri de apă și
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
propriei poziții. Dacă la început germanii au fost opriți de focul mitralierei lui Murphy, a cărui poziție de tragere nu au fost capabili să o identifice, au fost obligați să se retragă în derută datorită bombardamentul avioanelor de atac la sol. Pentru faptele sale de arme, locotenentul Murphy a fost decorat cu Medalia de Onoare. Riedwihr a fost cucerit de americani pe 26 ianuarie, iar Holtzwihr o zi mai târziu. Infanteria americană și-a continuat atacul spre sud, atingând malurile Canalului
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
se află în vestul satului Valea Bujorului din comuna Izvoarele, județul Giurgiu, în bazinul pârâului Ismar, afluent de dreapta al Câlniștei. Deși situată în Câmpia Burnazului, ca și rezervația Comana, pădurea Manafu dispune de condiții de mediu ușor diferențiate. Astfel, solurile aparțin grupei cernoziomurilor argiloluviale, pe alocuri apărând insule de soluri freatic-umede, care explică existența insulelor de vegetație higrofilă din cadrul rezervației. Stratul arborescent al rezervației este alcătuit din amestecuri naturale de cer "(Quercus cerris)", gârniță "(Quercus frainetto)" și stejar brumăriu "(Quercus
Pădurea Manafu () [Corola-website/Science/334148_a_335477]
-
județul Giurgiu, în bazinul pârâului Ismar, afluent de dreapta al Câlniștei. Deși situată în Câmpia Burnazului, ca și rezervația Comana, pădurea Manafu dispune de condiții de mediu ușor diferențiate. Astfel, solurile aparțin grupei cernoziomurilor argiloluviale, pe alocuri apărând insule de soluri freatic-umede, care explică existența insulelor de vegetație higrofilă din cadrul rezervației. Stratul arborescent al rezervației este alcătuit din amestecuri naturale de cer "(Quercus cerris)", gârniță "(Quercus frainetto)" și stejar brumăriu "(Quercus pedunculiflora)" sau plantații pure de salcâm "(Robimia pseudacacica)". Subarboretul este
Pădurea Manafu () [Corola-website/Science/334148_a_335477]
-
dintre diferitele zone cromatice. Contrar evidenței, Albers nu se considera un reprezentant al curentului „op‑art“ (care îi datorează, totuși, impulsuri și sugestii esențiale), preferând, pentru creația sa, denumirea de „Perceptual Painting“ (pictură perceptuală). Alte lucrări importante: seria Chei de sol, Variații pe o temă dată, Chioșcuri.
Josef Albers () [Corola-website/Science/334155_a_335484]
-
blănii lor este influențată de condițiile climatice, iar culoarea variază după specie, de la cafeniu-gălbui, la cafeniu-roșcat sau cafeniu închis pe spate și flancuri. Marmotele sunt animale diurne, bune săpătoare, dar se pot cățăra și în arbori. Galeriile sunt săpate în soluri afânate sau printre pietre și au o structură complicată cu mai multe ieșiri, iar pe traiectul lor se găsește camera principală, mare, unde se odihnește întreaga familie. Galeria de iarnă este mai mare și mai profundă decât cea de vară
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
foarte multă liniște în teren, nu suportă activitățile omenești în apropiere și cel mai mult o deranjează oile și câinii de la stânele din zonă. Ca adăpost servesc galeriile adânci, pentru o întreagă colonie, pe care marmotele le sapă singur în soluri afânate sau printre pietre și care au o structură complicată cu mai multe intrări. Marmotele își sapă două feluri de galerii în funcție de sezon: galeriile de vară și galeriile de iarnă ("hibernaculum"). Solul aruncat din galerii formează o movilă în jurul galeriei
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
colonie, pe care marmotele le sapă singur în soluri afânate sau printre pietre și care au o structură complicată cu mai multe intrări. Marmotele își sapă două feluri de galerii în funcție de sezon: galeriile de vară și galeriile de iarnă ("hibernaculum"). Solul aruncat din galerii formează o movilă în jurul galeriei, care uneori ajunge (de ex. la bobac) la un diametru de până la 20-25 m și o înălțime mai mare de 0,5 m, uneori până la 1-1,5 m. Galeriile de vară cu
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
este una destul de ridicată datorită defrișărilor masive și amplasarea unor turbine eoliene. Vulnerabilitatea ariei protejate se datorează mai multor factori umani; astfel: cultivarea intensivă a terenurilor (utilizarea excesivă a îngrășămintelor chimice) în defavoarea lucrării suprafețelor agricole în mod tradițional și fertilizarea solului cu îngrășăminte naturale, desecarea suprafețelor umede, braconajul, turismul necontrolat, periclitarea habitatelor seminaturale (pajiști) odată cu renunțarea la pășunat și cosit, poluarea apei și solului.
Allah Bair - Capidava () [Corola-website/Science/334250_a_335579]
-
intensivă a terenurilor (utilizarea excesivă a îngrășămintelor chimice) în defavoarea lucrării suprafețelor agricole în mod tradițional și fertilizarea solului cu îngrășăminte naturale, desecarea suprafețelor umede, braconajul, turismul necontrolat, periclitarea habitatelor seminaturale (pajiști) odată cu renunțarea la pășunat și cosit, poluarea apei și solului.
Allah Bair - Capidava () [Corola-website/Science/334250_a_335579]
-
din Podișul Dobrogean, delimitat clar între Dunăre, Marea Neagră și frontieră cu Bulgaria. Zona aleasă de Marc Dworkin pentru viitoarea podgorie Alira a fost, inițial, un mare lan de porumb. Decizia a fost influențată de poziția sud-estică a dealurilor, de performanță solului și de aprecierea terroir-ului făcută de către vinificator. Analizele solului au fost trimise la laboratoare din Franța, unde s-au și identificat clonele de vie care se potrivesc cel mai bine cu solul și pașii corecți pentru pregătirea terenului. Marc Dworkin
Alira () [Corola-website/Science/334264_a_335593]
-
frontieră cu Bulgaria. Zona aleasă de Marc Dworkin pentru viitoarea podgorie Alira a fost, inițial, un mare lan de porumb. Decizia a fost influențată de poziția sud-estică a dealurilor, de performanță solului și de aprecierea terroir-ului făcută de către vinificator. Analizele solului au fost trimise la laboratoare din Franța, unde s-au și identificat clonele de vie care se potrivesc cel mai bine cu solul și pașii corecți pentru pregătirea terenului. Marc Dworkin și-a dorit o serie de vinuri care îmbină
Alira () [Corola-website/Science/334264_a_335593]
-
influențată de poziția sud-estică a dealurilor, de performanță solului și de aprecierea terroir-ului făcută de către vinificator. Analizele solului au fost trimise la laboratoare din Franța, unde s-au și identificat clonele de vie care se potrivesc cel mai bine cu solul și pașii corecți pentru pregătirea terenului. Marc Dworkin și-a dorit o serie de vinuri care îmbină tehnologia modernă cu metodele tradiționale de vinificare. Ciorchinii sunt culeși manual și apoi boabele sunt atent selecționate. Astfel, mustul este obținut doar din
Alira () [Corola-website/Science/334264_a_335593]
-
caninilor. Blana acestor animale este galben-brună sau gri-maro. Magoții trăiesc în Asia, Maroc și Algeria , Gibraltar. Habitatul acestor animale sunt stejarii înalți și pădurile de cedru. Magoții se pot cățăra ușor, dar petrec o mare parte a zilei și pe sol. Ca tot grupul de catarinieni, magoții sunt diurni. Trăiesc în grupuri, ca și macacii, de 12-60 indivizi. Potrivit rapoartelor, atunci când acestea devin prea mari, se împart în grupuri mai mici. Masculii stabilesc o ierarhie prin luptă; cei mai puternici masculi
Magot () [Corola-website/Science/334379_a_335708]
-
1914 de către Institutul de Arte Grafice „Tipografia Românească” din București, după ce mai multe capitole apăruseră anterior în diferite reviste literare ale vremii. Romanul prezintă călătoria unui român către Lună într-un aparat de zbor denumit „aerosfredel” și întâlnirea sa pe solul selenar cu un marțian. "" este unul dintre primele romane S.F. scrise în limba română, având din această perspectivă un rol de document literar. El este considerat de specialiști ca fiind cel mai important roman științifico-fantastic românesc din faza de pionierat
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
din craterul vulcanului, pământeanul și marțianul încep să facă schimb de cunoștințe. Astfel, călătorul terestru află că viața pe Marte era tot mai grea din cauza frigului puternic și a apei tot mai puține; în aceste condiții, marțienii au trimis un sol pentru a căuta o planetă mai apropiată de Soare care să aibă condiții prielnice dezvoltării vieții. Nava marțiană în formă de sferă urma să ajungă pe Pământ și apoi pe Venus, dar exploratorul a adormit din cauza frigului cosmic, iar nava
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
condiții prielnice dezvoltării vieții. Nava marțiană în formă de sferă urma să ajungă pe Pământ și apoi pe Venus, dar exploratorul a adormit din cauza frigului cosmic, iar nava sa a fost atrasă pe orbita Lunii, suferind o ciocnire violentă cu solul lunar. Auzind povestea marțianului, cosmonautul terestru pornește cu aerosfredelul în căutarea sferei cosmice. Din cauza faptului că energia acumulatoarelor electrice care puneau în mișcare aerosfredelul era aproape de epuizare, iar aparatul nu mai putea transporta în spațiu și greutatea unui om, românul
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
existența vieții chiar și sub cele mai primitive forme. Fiind o lucrare de pionierat scrisă de un astronom amator, romanul conține o serie de naivități științifico-tehnice chiar și pentru vremea publicării sale. Sunt de menționat printre altele procedeul desprinderii de sol a aerosfredelului prin învingerea atracției gravitaționale cu ajutorul unei substanțe chimice denumite „azbestoid refractar atracțiunii”, deschiderea ferestrelor navei în vid, aruncarea unui tricolor românesc către Polul Nord de la o înălțime de peste 468.000 de metri, transformarea aerosfredelului într-un satelit al unui
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
forța degajată de explozibili. Descrierea Lunii conține multe elemente fantastice neconfirmate de observațiile științifice ulterioare. Henric Stahl consideră că Luna are un strat geologic spongios, fiind străbătută de galerii ca un burete, iar interiorul acelor galerii aerul poate fi respirat. Solul satelitului este unul vulcanic, existând vulcani activi, gheizere și vegetație adaptată la aceste condiții meteorologice. În timpul nopții lunare care durează 14 zile temperaturile scad foarte mult și ninge (ca în romanul "Primii oameni în Lună" (1901) al lui H. G. Wells
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
a munților Carpați ce separau pe atunci Vechiul Regat de Transilvania, "„despărțind același pământ românesc”"), când încearcă să arunce drapelul românesc înspre Polul Nord, când îl învață pe un marțian "„limba dragă a țării mele”" sau când înfige drapelul românesc pe solul lunar, sub ochii mirați ai unui marțian. Henric Stahl și-a descris romanul său mai mult ca un „tratat popular de astronomie”, o ilustrare „bine scrisă” și accesibilă a faptelor științifice, denumindu-l un „roman astronomic”. Romanul a fost primit
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
și întreruptă de luminișuri. Transportul cu mijloace mecanizate este dificil. În toamna anului 1944 și la începutul iernii care a urmat, vremea a fost rece și umedă, iar condițiile meteo au interzis de obicei zborul avioanelor în zonă. La nivelul solului, condițiile au variat de la pământ mocirlos la pământ înghețat acoperit de zăpadă. Germanii s-au pregătit pentru apărare construind cazemate, plasând câmpuri minate, sârmă ghimpată și capcane ascunse de zăpadă înaltă. În regiune au existat și numeroase buncăre, cele mai multe aparținând
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
asemene germanilor să își regleze cu precizie tirul mitralierelor și mortierelor și tunurilor. În afară de condițiile meteo vitrege, pădurea deasă și terenul accidentat a împiedicat valorificare de către aliați a superiorității lor aeriene, piloților fiindu-le foarte greu să identifice țintele de la sol. Avantajele pe care le aveau americanii în fața germanilor - superioritatea numerică de 5:1, calitatea și cantitatea blindatelor, mobilitatea trupelor mecanizate și superioritatea aeriană - au fost reduse de vremea proastă și de terenul accidentat și împădurit. În condițiile din acea iarnă
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
director artistic Martin Schläpfer). Dansează în producții coregrafice contemporane celebre, create pentru companie sau producții din repertoriul internațional contemporan, respectiv George Balanchine, Merce Cunningham, Twyla Tharp, Jiri Kilyan, Hans van Manen, Regina van Berkel, Teresa Rotemberg , Nils Christe, Paul Lightfoot & Sol Leon, Christopher Bruce, Nicolo Fonte, Gisela Rocha. Între anii 2004 - 2012, participă la nenumărate producții pentru televiziune ale companiei din Mainz, aparițiile la Arte, ZDF, 3sat ale „Partita”, „Frogs and Crows”, „Marsch, Walzer Polka”, „Kleines Requiem”, „Gota de Luz” , devenind
Bogdan Nicula () [Corola-website/Science/334460_a_335789]
-
a-i deporta mai degrabă în Polonia, care era aflată atunci sub ocupație nazistă și adăpostea o mare parte din lagărele de exterminare. La finele războiului mondial al-Husseini a fost capturat la 15 mai 1945 de forțe franceze cantonate pe solul german în zona lacului Konstanz. La 19 mai a fost transferat în regiunea pariziană, unde a fost cazat, în condiții favorabile, împreună cu cei doi secretari ai săi, într-o vilă din Saint-Maur. I s-a pus la dizpoziție, între altele
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
ciupercile să fie tăiate cu un cuțit ascuțit, în caz contrar miceliul ar putea fi rănit sau chiar distrus. Dar printr-o tăietură prea sus, restul ciupercii ar putea să putrezească contagiind și miceliul. Mai bine este extragerea buretelui din sol prin o rotire ușoară, acoperind locul după acea cu pământ și frunze. Această metodă este mai folositoare, fiindcă unele specii nu se pot defini sigur fără examinarea a bazei piciorului ( la "Amanita"). Bureții sunt de colectat mereu în, de exemplu
Ciuperci comestibile () [Corola-website/Science/335061_a_336390]