8,533 matches
-
muierea să-ți mai vină de hac; să te lepezi de Satana. Muieri?... Păi, am, rânjește el. Am să dau și la alții... Muiere pentru o viață, bre! Iaca, voi să-ți fiu naș la nuntă. Mulțămesc Măriei tale, se înclină și trage spada. Păi, mireasă am, sărută el spada. Și nuntă fac curând-curând. Una de pomină, însângerată... Du-te naibii! Mi-ai stricat tot cheful! Prăpăditule! îl boscorodește Ștefan și-i întoarce spatele. Vorbeam de brașoveni... Trebuie să-i înțelegem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ungurii?! Au prins rădăcini în trecătoare?! De săptămâni plimbă sabia ceea însângerată! S-au tot adunat!... Pentru numele lui Dumnezeu! Să treacă munții! Să vină! Să vină! Creștinătatea-i în primejdie! Am zburat! țâșnește Duma. Să vină! Măria ta! se înclină Duma și se retrage în fugă. Ștefan se reculege câteva clipe, apoi, stăpân pe sine, cu hotărâre, cu patimă: Începem cu Hoarda de aur! Trebuie să le facem de petrecanie, repede și degrabă! Apoi, ca un vifor, spre Dunăre! Avem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nesăbuit, însă... Aveți grijă de voi... Aveți grijă de oameni! Vă rog! Nu muriți! E o poruncă! Gata! Și-acu, boieri dumneavoastră, la odihnă! În zori, pornim alaiul de nuntă spre Dunăre! Noapte bună! Noapte bună, Măria ta! Boierii se înclină și se retrag. Voi... Vă rog... Rămâneți puțin... Tu... Și tu... Pune mâinile pe umerii lui Tăutu și-l privește în ochi: Ioane, tu stai mai la o parte... Ne ești mai de preț cu peana decât cu spada... Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nouă! se repede Daniil. O! Nu! Nu! spune cu durere Ștefan. Nu e ce-am visat eu... Iată, sunt douăzeci de ani... Ce-am împlinit din ce-am visat? Și ce scump am plătit pentru el. "Măria ta, proclamă Ștefan înclinându-se în fața propriei sale umbre de pe perete, ar fi cazul să ieși din scena Istoriei!... O ieșire cam jalnică, pe brânci, hohotește el sarcastic. Mai multă demnitate, domnul meu! Mai multă demnitate!" Ștefane! Ești sleit... Te zbați ca marea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
personală (cauzată, de pildă - pilda o dădea chiar marele poet - de un cui în talpă) o tragedie universală. Mentorul meu ocazional bătea, cu alte cuvinte, șaua ca să priceapă iapa... Singurul care m-a înțeles atunci a fost tata, fire turbulentă, înclinată spre revoltă, gata să vadă peste tot și să combată nedreptatea. Nu mi-a făcut nici un reproș, a încercat să mă ajute deși știa că nu se mai poate face nimic (s-a dus la decanat, la câțiva profesori, unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ce o mai lega pe mama de viață. Azi, 20 septembrie 1996, când scriu aceste rândurile, de aproape 15 ani de la moartea mamei și la câteva zile după ce s-au împlinit - în 17 septembrie - 97 de ani de la nașterea ei, înclin să cred că doamna care telefonase atunci ca să vorbească, precum obișnuia, cu prietena ei, moartă de trei săptămâni, fusese fosta profesoara de gimnastică a mamei, la liceul de fete din Bolgrad, cu numai câțiva ani mai mare decât elevele ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cei doi s-au despărțit din nou. Poate pentru totdeauna. * La Snagov, într-o vacanță, Raicu, referindu-se la o discuție avută cu criticul A.P., mi-a spus, cu aerul și pe tonul că ar aproba (sau că ar fi înclinat să aprobe) concluzia interlocutorului său: „Problema legionarismului este o problemă strict românească, numai a românilor înșiși”. Cu alte cuvinte, numai românii adevărați, curați ar avea dreptul să o discute și ar putea să o înțeleagă. Raicu este evreu, iar eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fost unul din cei mai înzestrați oameni pe care i-am cunoscut. Era un aristocrat - prin fire, atitudine, inteligență, spirit, cultură. Nu întâmplător, într-o seară de demult, la Gazeta literară, făcându-și temutul rond prin redacții, vulcanicul Fănuș Neagu, înclinându-se ușor în fața lui Marcel Mihalaș, i-a spus: „Noapte bună, excelență!” O mai elogioasă la superlativ ironie nu cunosc. Cu intuiția sa excepțională de prozator, Fănuș Neagu indicase, fără greș, cinul regretatului nostru coleg și prieten. * După parastasul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
necesară, numai în acel ultim moment voi fi, probabil, crezut. Cu condiția, desigur, de a avea șansa unei morți „frumoase”, solemne, ca în filmele în care eroul muribund, lucid până la capăt, spune tot ce are de spus, înainte de a-și înclina, semnificativ, capul pe umăr. * Unul din regretele mele cele mai statornice este acela de a nu putea cunoaște mai mulți oameni. Pe de altă parte, cum se spune, meseria, o meserie sedentară, presupunând recluziune, multe ore petrecute în fotoliul (nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
personal, atunci când lucrul ar fi fost cu putință. Orgoliul „dreptului de autor”? Posibil. Mai important e însă să menționez că monstruosul fapt mi-ar fi scăpat, poate, și mie, așa cum le-a scăpat altora, dacă nu aș fi fost dintotdeauna înclinat spre religie, dacă nu aș fi „simpatizat” cu ardoare creștinismul. Despre ce este vorba? În una din interminabilele sale cuvântări, „conducătorul”, mare amator de versuri, cum îl știm, după ce a confundat pentru a mia oară bigotismul cu mistica (de parcă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
natural poate, subuman sigur. Tot ce a făcut, în momente când stihiile pustiirii îl asaltau din toate părțile (insist : din toate părțile), a fost să le privească în față, netulburat, să le spună exact pe nume și să nu se încline. Nici actul de abdicare de la 30 decembrie 1947 nu a fost altceva, dacă ne gândim bine, având în față întregul tablou. Regele Mihai este un creștin, cu teamă numai de Dumnezeu. De nimeni altul și de nimic altceva. Unui astfel
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
comentariul său și cel al lui Călinescu (abstracție făcând de diferența lor atât ca volum, cât și ca importanță - deși importanța primului e și ea departe de a fi mică). G. Călinescu, așa cum reiese din aprecierile lui, nu era prea înclinat spre formele unui romantism al intuițiilor obscure, larvare, preraționale sau infraraționale. Preferințele lui mergeau, cum se știe, în „sensul clasicismului” (deși a „experimentat” poetic, în chip deliberat, și formula neoromantică). Cu toată propensiunea lui pentru clasicism (de unde și predilecția pentru
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
din Rusia. Modalitatea de a evita pericolul, era trecerea bacalaureatului și intrarea într- o facultate care da dispensă, amânarea serviciului militar. Era vorba de medicina umană și de medicina veterinară. În vacanța de Paști i-am spus mamei mele că înclin și eu spre medicina veterinară. Mama m-a privit întristată. I-au venit lacrimi în ochi și mi-a zis cu o voce care venea de pe altă lume. „ De, dragul mamei, dacă vrei tu, du-te, dar eu am vrut
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
M-am ocupat mai ales de munca mea. Ca jurnalist, am făcut numai observații critice, niciodată de pe poziția unui partid. Am polemizat în jurnalele suedeze numai cu Ana Maria Narti, atunci când mi s-a părut că judecata ei asupra evenimentelor înclina prea mult spre stânga. Nu-mi plac violența și revoluțiile. Acesta e felul meu liberal. Aș vrea ca lucrurile să evolueze armonios, fără deversări veninoase și murdărie. Dar se pare că e imposibil, ca și cum ceea ce se întâmplă acum ar fi
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de la Academia Suedeză. Acest premiu e o binecuvântare, mă va ajuta să plătesc datoria la bancă într-un timp neașteptat de scurt. Anul s-a încheiat cu bine, sunt pe calea cea bună, îndrumată de forțele pozitive din jurul meu. Mă înclin profund celor trei ceruri swedenborgiene și le cânt îngerilor mulțumindu-le adânc. Voi citi cartea despre Kafka, care mă fascinează și inspiră mult. Adio, an iubit, drum bun printre necunoscute stele! Hotel Europa Sarajevo (Ziua a doua a despărțirii noastre
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mobiliza presa și Asociația suedeză a editorilor. Știu că atac o editură care are o mare putere economică în spatele ei, eu n-am nimic în spate în afara dreptului meu. O să vedem unde mă va duce asta, dar nu mă voi înclina în fața practicilor de gangsteri: asta e sigur! Toate astea mă obosesc enorm și-mi ard adrenalina în proporții neliniștitoare: am foarte des dureri în inimă. Am reînceput să fumez, evident, de plus belle - în primul rând din cauza absenței tale, și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
întâi în fiecare an), liceul la o instituție cu tradiție și renume, "Liceul Internat" și Facultatea de Istorie la Universitatea Alexandru Ioan Cuza. Cei cinci ani de facultate i-am trecut cu bine, dacă facem abstracție de faptul că, fiind înclinat mai mult către "plopii fără soț", teii Iașului și duducile de la umbra lor, nu prea dădeam pe la cursuri și seminarii, ajungând în anul întâi să am 10 examene amânate în toamnă, 5 în anul al doilea și 3 în al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
din MRE, se apropia de unul sau de altul din invitați pentru scurte discuții. Mare mi-a fost uimirea când m-am trezit în față cu "El hombre" cu "omul". I-am fost prezentat și eu și soția, s-a înclinat, s-a uitat la soție, o minune de româncuță brunetă și cu ochi albaștri, elegantă și distinsă, i-a zâmbit și a sărutat-o pe obraz! Scenă a fost ulterior "picant" comentată de colegii de la alte ambasade, care ne-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
a făcut-o la Viena și Berlin În ianuarie 1901, a fost tratat cu foarte multă atenție. Cu acest prilej, Carp a făcut o declarație care avea să determine numeroase comentarii. Spunând că toată lumea știe În ce măsură politica României Înclină spre Tripla Alianță, șeful conservator arăta că „această politică nu datează nici de ieri, nici de azi; ea nu mai este chiar un subiect de controversă Între partidele românești. Adversarul meu politic, Dl. Sturdza, șeful liberalilor, este și el germanofil
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
supărare în acest tablou; poate că pictorul întârziase la Balcic fiindcă nu mai avea bani de drum. Zilele acestea, între Crăciun și Anul Nou, sunt speciale. Un soi de inactivitate cvasi-oficială pare a fi tacit recunoscută; zile periculoase pentru bărbați, înclinați către băutură, și grele pentru femei, mai ocupate ca altădată. Este și un spațiu temporal numai bun de vagabondaj. Ninsoarea s-a domolit. Și așa era neconvingătoare; acum plouă, gardurile sunt negre de apa care a îmbibat scândurile vechi (obligatoriu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu ferăstraie sub braț, așteptând să fie chemați la tăiatul lemnelor, coșari din alte vremuri, țigănci hoațe, câini "comunitari", de pripas, adieri de pește, ciuperci cărnoase, gâște gălăgioase, găini amorțite de prostie, larmă, acordeoane, înjurături, veselie, bețivănie. Destul. Punct. Sunt înclinat spre o nepermisă visare. Sunt năpădit de sentimente și îmi vine greu să pricep altceva. De pildă, de ce mă întristez când văd copiii clăpăugi purtați de mână spre întâia zi de școală, îmi vine greu să pricep de ce ne predăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
micile vase, conduse de vreo cincisprezece oameni, rași în cap, doar cu un smoc negru în vârf : Bărcile lor, înguste și nepuntate, fără alt lest decât lestul viu al echipajului, purtau o pânză primejdios de mare, pe care vântul o înclina până deasupra valurilor. Se cerea o iscusință nemaipomenită din partea cârmaciului, ca să nu se răstoarne și să manevreze printre crestele înspumate, astfel ca niciun val să nu se năpustească peste copastie, inundând barca și făcând-o să se răstoarne într-o
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
Muzică, mi-a cerut și părerea mea. I-am spus categoric că s ar face o nedreptate acestui om cu foarte stăruitoare activitate în domeniul folklorului muzical românesc și cred că trebuie să fie menținut la catedră. Profesorul Brăileanu, care înclinase dinainte spre aceeași soluție și voia numai să-și verifice părerea, a pus rezoluția: „Nu se aprobă avizul Comisiei. Se menține la catedră”. Nu știu dacă cel interesat (nici nu-l cunosc personal, de altfel) a aflat vreodată despre aceste
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
baroni generoși care își spală păcatele făcând o biserică, o televiziune, un ziar, un institut, dând o masă pentru nevoiași în fața celor de mai sus. Într-o astfel de lume nu este de mirare câte personaje, inclusiv VIP-uri, sunt înclinate spre plecăciune în fața politicienilor și clienților favoriți ai acestora: „Săru’ mâna, boierule!”. Text publicat în Revista 22, 9-15 august 2005 Repartiția după nevoi Recent un tânăr universitar îmi cita din cuvântarea unui vechi profesor la deschiderea anului de învățământ: „Uitați
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
cercetării și principiilor de cod, la aruncarea întregii probleme în derizoriu și scandalos de tipul „sex în amfiteatre pentru nota 10”. Inclusiv la prezentare am fost somată, împotriva oricărei etici în cercetare, să fac „dezvăluiri”: cine, cu cine, unde, cum. Înclin să cred că nu avem încă o masă critică de oameni care vor să trăiască normal, în situație de competiție onestă, jucată după reguli, cu respect pentru ceilalți și dornici să existe în comunități profesionale, nu în găști. Înclin să
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]