8,189 matches
-
nu fi avut „talent”, atunci, în anii premergători debutului literar și ai primei reușite epice majore, și astfel, suspectându-mă pe mine însumi de „carența genialității” - cei doi, citați mai sus, capabili precoce de expresie originală, se pare nu se îndoiau de propriile forțe! -, răsturnam întreaga problemă a unei posibile creații majore iscate într-un spațiu minor, marginal marilor producții europene, asupra mea, din această mare „chestiune” făcându-mi o vină personală, doar a mea! Am amintit mai sus de „nuanța
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
asupra ultimului loc în care, între șapte și șaptezeci și șapte de ani, oamenii se înverșunează să moară și să ucidă pentru o fantasmagorie (așa-zisele human bombs putând fi la fel de bine bunicuțe sau copii la o vârstă fragedă). Mă îndoiesc că un cititor al reputatelor Les Echos sau Financial Times ia în serios niște entități improbabile cum ar fi Paradisul, Elecțiunea alegerea preferențiată a unui Dumnezeu Învierea din morți sau Umma. Fiecare cu trăsnăile sale, și nu e sigur că
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ouăle în același coș nu mai compensa probabil aceste investiții dispersate cu randament tot mai mic. De ce n-ar imagina un produs mai bun cu un preț mai mic? Despre monoteism ca restrângere a cheltuielilor și restructurare a întreprinderii mă îndoiesc că această opinie e chiar ortodoxă, dar într-o zi va trebui totuși s-o expun la Cercul economiștilor. A nu se neglija nici imboldul concurenței pentru îmbunătățirea calității serviciilor și pentru deturnarea binecuvântărilor divine adresate vecinului. Întrecerea " Cine va
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
trimite, după Înviere, un ucenic pentru a-l vindeca și converti, și trimițându-i până una alta o fotografie a lui: mandilionul. Siriana este o variantă a arameenei, o limbă de cultură și de cult, despre care adepții nu se îndoiesc că a fost limba lui Adam și a Evei în rai, înainte de Babel. Astăzi, mulți sirieni își caută refugiul în Turcia, împreună cu caldeenii, verii lor, pe platoul de la Tur Abdin, între Tigru și Eufrat, pradă atât kurzilor, cât și turcilor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
voi mântuire în afara jihadului", conchide același Zawahiri (care detestă Hezbollahul tot atât de mult ca și Hamasul). Luptătorii kamikaze de la Jenin și liderii talibani ai Moscheii Roșii de la Islamabad pot fi percepuți ca descendenți ai vizirului Afdar și ai lui Saladin. Mă îndoiesc că miniștrii noștri se visează vreodată în Tancred și în Sfântul Ludovic. Dumnezeu nu mai sfințește curajul militarilor noștri (supraînarmați și submotivați). Indulgența deplină și întreagă pentru păcate, luarea în grijă a familiilor și a bunurilor pelerinului plecat de către cler
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
autoprotectoare și împărtășită rezultă astfel din interese opuse și asta e ironia istoriei. În imediat, acum. Este oare imaginabilă perpetuarea actualei stări de lucruri pe termen lung, până la sfârșitul secolului al XXI-lea, să zicem? Fie-ne permis să ne îndoim, într-atât este ea de generatoare de insecuritate pentru obsesia securitară a Israelului, dar și de inconștiență în privința tendințelor majore din regiune, îndeosebi cea demografică, cea informatică și cea religioasă. Dacă nu mai multe, măcar unul singur dintre guvernele europene
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
oare îndrăzneală, călire sau furia francese, dacă nu o anumită propensiune spre orbire? Cel care cântărește argumentele pentru și contra înainte de a acționa începe să aibă îndoieli, "iar victoria, spunea Lucie Aubrac, înclină de partea celor care nu s-au îndoit niciodată". Ce fel de leader ar fi acela care și-ar incita oamenii să se întrebe asupra temeiurilor hotărârilor lor? A studia o situație sub toate fațetele ei înseamnă a te priva de resursele energetice ale simplismului, care-s aceleași
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
acționeze în acord cu conștiința se va simți mai bine printre luterani. Conformistul, omul ordinii, la moschee. Sau despre aleatoriul caracterologiilor și misterul afinităților... Sunt oare pasibile aceste divinități concurente, de a figura într-un clasament ad vitam aeternam? Mă îndoiesc. Pasibile de un concurs în materie de adevăr? Cu siguranță, nu. Adevărul nu are sens în acest context, credințele religioase nefiind falsificabile. Tocmai prin aceasta sunt ele purtătoare de pericole, mult mai mult ca unele simple erori de judecată, dat
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
paralel isprăvile islamului și cele ale creștinismului din secolul al XV-lea care era și el, pe atunci, o civilizație (adică, în același timp, o cultură, o societate și o politică), și nu doar disciplina opțional-facultativă numită azi religie, ne îndoim că premiul pentru toleranță i se va mai acorda episcopului Cauchon*, iar cel pentru compasiune Marelui Inchizitor. Zeii sunt ca vinurile de soi care devin tot mai bune odată cu trecerea anilor. Să-i lăsăm lui Allah timpul de a ajunge
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
văd adesea mai cu greutate. Le bien-être du corps endort l'esprit. Voltaire écrivait sur un escabeau de bois, et disait qu'on pouvait aisément distinguer celle de ces productions qu'il avait élaborées dans un fauteuil. Corpul meu e îndoit, dar nu de vârstă; l-a usat rugina unui repaos josnic, căci a fost prada temniței. Am avut soarta acelor oameni cari n-au niciodată parte de bunătățile pământului și ale aerului! Prisonierul din Chillon. Byron. Suave, mari magno, turbantibus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și derivatele deci România, românesc, românește. f). genitivul: primăverii casei, după pluralul nearticulat. Însă: viei, academiei, tăriei. g). Cauză, poezie însă censură, cosmopolitism; disidență, asistență. Vitesă, dezertor, filozofie precis preciziune; curios, curiozitate. Cesar (roman) și Cezar. h). făceam, fugeam; însă îndoiam. i). plăieși, femeie, creier, boier, îndoielnic, voievod, gunoaie, ploaie, vier, lămâie, muiere, îngăduie, trebuie; însă idee, statue, epopee (neologisme), tocmeală, urzeală, însă învoială, îndoială. j). deziluzie, dezamăgire, însă desnădejde, desbrăca; izbucni, izvori, izmă, izmene, izbândă. k). răzbi, războiu, răzvot, izvor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
d. D.R. Ioanițescu. Căci camera deputaților lucrează, nu dormitează cum se zice că face senatul; și printre cei care lucrează mai mult e d. Ioanițescu. D-sa abordează orice chestie se prezintă în discuție, cu o competință de care nu se îndoiește niciodată. Și astfel, cu prilejul acestor discuții, ar fi luat naștere acele faimoase "ambele trei chestiuni" și Negrii din India. Acești Negri din India i-au fost atribuiți domnului Ioanițescu de d. Manolescu. Vă înșelați, a ripostat imediat și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să încerce să cucerească singur Chilia, așa cum a făcut-o în 1465 ? Și Chalcocondil și Tursun-bei afirmă că Vlad Țepeș a trimis oaste ca să apere hotarul dinspre Moldova, 7.000 de oameni, după cronicarul turc. N. Iorga nu s-a îndoit de afirmațiile făcute de cronicarul bizantin, mai mult, el a adus în discuție două documente italienești. Este vorba de o scrisoare a genovezilor din Caffa către regele polon, din 2 aprilie 1462, în care se arată că exista un conflict
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
bătălia. Cum faptele erau prea evidente ca să poată fi mistificate, N. Istvanfi și cei care au scris după el au căzut de acord că biruitor a fost Ștefan, dar numai în urma unui șiretlic. Dintre istoricii români, I. Ursu s-a îndoit de rezultatul bătăliei: „După patru ceasuri de măcel îngrozitor lupta a încetat fără să se fi declarat într-o parte biruința, ceea ce transpiră și din cronicile noastre care afirmă numai că „mare mulțime dintr-înșii fură omorâți”. Însuși craiul fu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
această mențiune pentru că amploarea unora dintre bătăliile lui Ștefan cel Mare depășește cu mult atât ca efective, cât și ca rezultate bătăliile celebre din secolul al XV-lea care s-au purtat în Occident. De aceea, unii istorici străini se îndoiesc sau nu pun temei pe afirmațiile istoriografiei noastre, considerându-le exagerări, pornite dintr-un sentiment firesc de exaltare a eroismului național. Campania din anul 1475 s-a desfășurat după sistemul clasic de luptă al românilor, pomenit pentru prima dată la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
buni, sau fură luați de valuri și înecați”. Istoricii români, în frunte cu generalul R. Rosetti, au considerat că Ștefan a obținut o mare biruință la Vaslui, care s-a continuat cu urmărirea turcilor până la Dunăre. Ferdinand Lot s-a îndoit de această victorie categorică, adăugând: „Dar cu condiția însă ca urmărirea înverșunată să nu intre, ca în 1476, în folclorul istoriei militare”. Istoricul francez nu știa că istoricii români s-au bazat numai pe surse străine și se întreba ce
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
prin nord-vestul țării ar fi fost o pradă ușoară pentru tătari. În loc să ajungă la familii, ar fi ajuns robi la Crâm. Așadar, avem încă un motiv în plus ca să-i acordăm credit lui Dlugosz și nu avem dreptul să ne îndoim de sinceritatea hanului. De curând a fost exprimată o opinie bizară în legătură cu țăranii care formau oastea cea mare. Aceștia au „refuzat” să mai rămână sub arme. Iar căutarea familiilor lor a fost de fapt pretextul de a trăda, de a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și Muntenia. Nici oastea transilvăneană, nici Ștefan cel Mare, nu puteau să rămână vreme îndelungată în Muntenia. Se apropia iarna, iar oamenii trebuiau lăsați să-și vadă casele, să refacă ceea ce puhoiul turcesc distrusese în calea lui. Vlad Țepeș se îndoia de unii dintre boierii care-i juraseră credință. De aceea, Ștefan îi lasă drept gardă personală 200 de moldoveni. Erau o bună pază pentru voievod, dar și o chezășie pentru credința unora dintre marii boieri. Turcii, însă, în ciuda eforturilor făcute
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
semnele” i-au pus pe gânduri. Românul este fatalist, dar un fatalism care nu-l paralizează. Din superficialitate, pentru că oamenii noștri n-au avut răbdare să citească Miorița cu atenție, s-a născut ideea falsă că românul, când este amenințat, îndoaie șira spinării și așteaptă ca destinul să hotărască. În poezie, mioara îi cere ciobanului să-și aleagă un câine, cel mai vrednic, ca tovarăș de luptă. În felul acesta, la începutul încăierării, erau doi la doi și, până să scape
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mare pompă. Când se apropie de cortul regesc, fu despărțit de ai săi, așezându-se la mijloc șiruri de călăreți poloni. Descălecând, fu introdus în cort și, urcându-se singur pe tribună, se închină regelui, după obiceiul neamului său. Și, îndoindu-și genunchii ca să jure credință regelui, ținea în mână sceptrul Moldovei. Iar pentru ca să se vădească tuturor, și mai ales celor de față, supunerea și umilirea unui principe atât de mare, cortul regesc, care cu intenție era întocmit așa, căzu la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ceremonialului”, neavând nimic în comun cu acesta. El a constituit un spectacol surprinzător, dar deloc îndoielnic, pe care regele ținea să-l ofere oamenilor care purtau armuri strălucitoare: imaginea principelui și războinicului cel mai vestit al vremii sale, care își îndoaie genunchiul în fața regelui polon. Este o umilire, așa a considerat-o Wapowski, și este greu de crezut că acesta a inventat episodul în care regele nu apare într-o lumină favorabilă, din moment ce se știe că Wapowski și-a cosmetizat cronica
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
rezervă, ea putând „să redeschidă discuțiile asupra naturii și conținutul acestor relații”. Termenii folosiți în Omagiul Palatinului Moldovei concordă cu relatarea englezească, în care se arată că domnul nu îngenunchează (he kneelet not), iar în textul latin avem același termen: „îndoaie genunchiul (flexis suo more genubus)”, ceea ce concordă cu relatarea lui Wapowski în care se spune „îndoindu-și genunchi” și nu „îngenunchind”. Discuțiile, tratativele, au continuat între cele două părți în zilele de 15 și 16 septembrie. În documentele elaborate cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Palatinului Moldovei concordă cu relatarea englezească, în care se arată că domnul nu îngenunchează (he kneelet not), iar în textul latin avem același termen: „îndoaie genunchiul (flexis suo more genubus)”, ceea ce concordă cu relatarea lui Wapowski în care se spune „îndoindu-și genunchi” și nu „îngenunchind”. Discuțiile, tratativele, au continuat între cele două părți în zilele de 15 și 16 septembrie. În documentele elaborate cu această ocazie, Ștefan era numit palatin, voievod, dar și domn al Moldovei prin grația lui Dumnezeu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nobili poloni, care au căzut în robie, iar despre Odrovansius, a cărui mamă era palatina Rusiei, se spune că s-a întors din robie după 18 ani și, deși mama l-a primit ca pe fiul ei, mulți s-au îndoit de asta, atât era de schimbat ca limbă și comportament. În Kronika polska se spune că moldovenii „au făcut mari batjocuri, spânzurându-i de plete pe copaci, căci pe atunci ai noștrii purtau plete lungi, iar de atunci au început
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ambilor regi, să binevoiască să-l lase în pace pe voievod și pe urmașii săi și stăpânirea sa și să-l împace și să-i dea asigurări efective, pentru ca pe viitor să nu aibă a se teme și a se îndoi, căci altminteri s-a isprăvit cu acela și cu majestatea sa și cu toate aceste regate. Nu numai că va spori puterea turcului dacă amintitului voievod i s-ar asocia dar același lucru va fi silit să-l facă și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]