7,767 matches
-
ueduri dau naștere unor câmpii de acumulare. Acumulările constituite din materiale grosiere, ce se produc în apropierea regiunilor înalte se împrăștie sub forma unor conuri aluviale. Asemenea procese sunt realizate de ueduri cu bazine hidrografice mari, situate în regiuni montane întinse, unde se pot produce ploi cu durata mai mare. Depărtându-se de munte brutalitatea viiturii scade, uedurile transportă materialele în suspensie (nisipuri, mâluri) și pe cele dizolvate până în cuvetele cele mai joase. Mâlurile și produsele dizolvate sunt depuse în partea
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
diferite distanțe, în funcție de intensitatea și viteza vântului. Elementele mai grosiere, care nu pot fi cărate de către vânt rămân pe loc și formează pavajul de deflație. Asemenea regiuni, pe care vântul a spulberat elementele fine, rămânând în loc un platou pietros, cu întinse câmpuri de grohotiș este cunoscut sub numele de "hamada" sau "reg". Deflația contribuie și la accelerarea dezagregării și alterării selective a rocilor scoțând în evidență forme structurale și petrografice și în mod deosebit alveole și nișe de deflație. Asemenea excavații
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
doar câteva pensiuni încearcă să valorifice potențialul turistic. Comuna este cea mai nordică din județul Buzău și ocupă mare parte din bazinul Bâscei Roziliei, cu afluenții săi Bâsca Mică și Bâsca Mare. Cu o suprafață de , ea este cea mai întinsă comună din județ și a treia ca suprafață din România. Zonele locuite permanent sunt cele din vale, din sudul comunei, în timp ce teritoriul se extinde mult spre munți, cuprinzând Masivul Penteleu, cu altitudinea maximă de . Spre nord-vest, limita comunei urcă pe
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
culturile agricole. Solurile sunt specifice domeniului forestier (montane brune de pădure și brune de pădure), dar pe anumite suprafețe se întâlnesc și de tipul rendzinelor, de slabă productivitate, care necesită lucrări agrozootehnice pentru îmbunătățirea calității. Vegetația naturală este reprezentată de întinse păduri de foioase (fag, gorun, carpen, mesteacăn etc.), conifere (molid, brad, pin), arbuști (alun, păducel, corn, porumbar), zmeurișuri, murării, alături de numeroase specii de ierboase, care alcătuiesc bogatele fânețe și pășuni existente pe întreg arealul satului. De menționat este prezența unor
Damiș, Bihor () [Corola-website/Science/300852_a_302181]
-
cu păduri de stejar, cer, gârniță și gorun, dar și alte foioase ca ulm, frasin în alternanță cu pajiști stepice. În urma defrișării lor, astăzi au rămas doar trupuri de pădure. Faptul că pădurile au deținut cu secole în urmă suprafețe întinse este pus în evidență de solurile gleizate, uneori podzolice, de cernoziomurile sărace și de solurile brune. Înainte de lucrările de hidroamelioratii din epoca modernă câmpia joasă era acoperită cu păduri în alternanță cu pajiști stepice, cu mlaștini și bălți. În părțile
Cefa, Bihor () [Corola-website/Science/300850_a_302179]
-
în bălți și mlaștini, țiparul (Misgurnus fossilis) era intens pescuit. Astăzi aceste specii se întâlnesc din ce în ce mai rar. Rarități au devenit și alte specii din mediul acvatic, cum ar fi lipitoarea medicinală (Hirudo medicinalis) și broasca de mlaștină (Rana arvalis). Pe întinsele pășuni trăia și dropia. Odată cu amenajarea primelor heleștee plantele caracteristice mediului acvatic au găsit condiții ideale, iar numărul și varietatea de păsări de apă a crescut treptat. În Pădurea Rădvani se găsește o colonie de păsări acvatice (Ardeidae) care este
Cefa, Bihor () [Corola-website/Science/300850_a_302179]
-
aceeași vechime cu satul vecin Prisăcani ). Fost sat de clacași pe moșia Flămânzi, se spune ca inițial ar fi fost situat cu circa 2 km mai la nord, dar din cauza invaziilor și a prădăciunilor ( mai la nord se află păduri întinse), s-a strămutat mai spre râul Miletin. Numele ar putea proveni de la proprietăreasa Paraschiva, căreia i se spunea Chita ( de la Paraschivuța ). De altfel și o pădure învecinată satului se numește Chițovanca. Pe la sfarsitul veacului al XVII-lea, moșia Flămânzi se
Chițoveni, Botoșani () [Corola-website/Science/300902_a_302231]
-
Boullogne (1654-1733), conferind zeiței înfățișarea unei persoane aparținând epocii contemporane artistului. Atmosfera erotică a tabloului vine în contrast cu reprezentarea tradițională a Dianei și prevestește picturile lui Renoir. Tabloul "Propunere jenantă" (1716) se caracterizează prin atmosfera de zburdălnicie frivolă într-un peisaj întins, încadrat de două șiruri de copaci, adăpostind unul dintre cele mai frumoase ceruri din pictura franceză. Compoziția "Plăcerile balului" (1717), asemănătoare tabloului "Plăcerile pastorale" (1718) de mai târziu, denotă frumusețe și eleganță. Societatea aleasă, împărțită în grupuri, are ocupații inutile
Antoine Watteau () [Corola-website/Science/300896_a_302225]
-
Botoșani, având numărul de inventar P. 60. La circa 2 km vest de sat, la aproximativ 0,7-0,8 km de cantonul silvic, pe terasa in-fe-ri-oară de pe partea stângă a Siretului, pe locul numit și „La Țântirim“, se află o întinsă așezare în care s-au observat urme de arsură, s-au găsit monede și din care s-au cules fragmente ceramice, aparținând feudalismului dezvoltat (sec. XV-XVI). Toate piesele găsite aici sunt în colecția Muzeului Județean Botoșani, înregistrate cu numărul P.
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
a avut și are un rol benefic pentru zona din care face parte și Livenii, dar pe de alta parte constituie un important factor de transformare a naturii în general, iar în particular a dus la distrugerea pe suprafețe foarte întinse a florei și faunei din zona Liveni și chiar pe întreaga lungime a lacului de acumulare - 74 km. Totodată în lungul acestei porțiuni, de la barajul lacului până în coada lui - localitatea Crasnaleuca - în ultimii ani, au început să apară forme evidente
Liveni, Botoșani () [Corola-website/Science/300915_a_302244]
-
că satul Crihalma există în 1490, cănd fusese dat că feud unui nobil ungur Tetros de Kopan. Satul este deasemenea pomenit și în "„Peregrinul transilvan”" al lui I.C. Drăgușanu în 1835: “ înaintea mea este Țara Oltului, ca o grădină măreață, întinsă, țărmuită de Carpații Fagarașului și de malul ardelean, formând râpă dreapta a Oltului la Măgura Regia (Crihalma) până la Tamum (Tălmaciu). Satul e pomenit și de Radu Mihnea în românul sau „Șoimii Carpaților” unde, eroina Contesă Cordelia de Saros-Patek (fiica contelui
Crihalma, Brașov () [Corola-website/Science/300938_a_302267]
-
din cuvântul "Buragan", de origine orientală care se traduce prin „furtună”, „vîrtej”, „vifor”. Câmpia Brăilei este formată din două părți aproape egale: "Câmpul Viziru" și "Câmpul Ianca", separate de Valea Ianca. Relieful comunei este relativ uniform, reprezentat prin interfluvii plane întinse, având un aspect șes, de mari dimensiuni, cu înălțimea de 20-24 metri deasupra nivelului mării. Înălțimile sunt mai mari în zona de vest și de sud a comunei (zona Bordei Verde-vest - Filiu - Lișcoteanca, inclusă în Câmpul Ianca) și mai mici
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
Brăila, Muntenia, România, formată din satele Bumbăcari, Dudești (reședința) și Tătaru. Are o stație de cale ferată pe linia Făurei-Țăndărei. Aici se află un spital și un siloz de cereale. În partea de est, spre comuna Bărăganul se află o întinsă pădure, una din puținele păduri din această parte a Bărăganului. Satul Tătaru a fost înființat în anul 1457 pe moșia boierului Roșu, care la acea dată a angajat un paznic de moșie de origine tătară, de unde denumirea satului Tătaru. Satul
Comuna Dudești, Brăila () [Corola-website/Science/300961_a_302290]
-
de localnici armeanul, pentru că provenea din comunitatea armenilor din Dumbrăveni. Armeanul a transformat fostul conac al lui Tolnai într-un cămin confortabil, cu canalizare și electricitate furnizată de moară. Sub el, o pivniță generoasă oferea adăpost nenumăratelor recolte obținute pe întinsa sa moșie. Pe lângă moara cumpărată de la Horváth Márton, ajunsă ulterior în proprietatea obștii din Șmig, mai avea o casă mare, cumpărată de obște și apoi de Nicolae Fetean. Înaintea primului război mondial și a reformei agrare, Papp Kálmán avea în
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
Pe lângă moara cumpărată de la Horváth Márton, ajunsă ulterior în proprietatea obștii din Șmig, mai avea o casă mare, cumpărată de obște și apoi de Nicolae Fetean. Înaintea primului război mondial și a reformei agrare, Papp Kálmán avea în Șmig moșie întinsă, cu terenuri arabile, vie, pădure și ... automobil. Era activ în Asociația culturală maghiară EMKE, fiind implicat în Adunarea jubiliară din 8 septembrie 1911 . Reforma agrară din 1921 i-a limitat moșia. Comisia de expropriere i-a inventariat nemilos proprietatea: 21
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
din lemn de brad, iar, în interior, pereții pronaosului, naosului și altarului sunt acoperiți cu picturi. La terminarea construcției, tatăl și unul dintre fii au fost plătiți și s-au înapoiat în satul lor, iar ceilalți fii au primit o întinsă suprafață de pământ în hotarul satului, la Recea. Astfel a rămas în sat numele de familie Ciocian. Analizând genealogia familiilor de Cioceni, putem deduce că numele unuia dintre constructori era Petru. Exemplu: Ciocian Theodor a(l) Petrii, Ciocian Dumitru a
Domnin, Sălaj () [Corola-website/Science/301792_a_303121]
-
cei din categoria a doua. După 1945, țăranii din Cioara, ca de altfel din toată țara, abia gustaseră din aerul păcii, când li s-a întins momeala: "pământul este al celor care-l muncesc. Cei mai mulți s-au prins în momeala întinsă și s-au înscris la "Frontul Plugarilor". Dar indiferent dacă țăranii au fost sau nu membrii ai Frontului Plugarilor, au îndurat "predarea cotelor obligatorii către stat", din anii 1949, 1950, 1952, etc. Ani de-a rândul, cei mai mulți țărani au venit
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
46,4333 grade latitudine nordică și la 26,3333 grade longitudine estică, în zona de contact a ultimului aliniament al Podișului Central Moldovenesc, marginea de sud-vest a Podișului Bîrladului cunoscută în literatura geografică sub denumirea de Colinele Tutovei, cu zona întinsă a Luncii Siretului. Satul Lespezi este situat la răscruce de drumuri, străbătut fiind de DN 11A Adjud - Podu Turcului- Bîrlad din care se ramifică DJ... Lespezi- Găiceana / Gherdana; DJ ..Lespezi - Sascut; DJ 252 Lespezi- Ploscuțeni- Tecuci, precum și, drumul comunal Lespezi
Lespezi, Vrancea () [Corola-website/Science/301880_a_303209]
-
Slobozia Bradului (în trecut, doar Slobozia) este o comună în județul Vrancea, Muntenia, România, formată din satele Cornetu, Coroteni, Liești, Olăreni, Slobozia Bradului (reședința) și Valea Beciului. Zona nu a fost nicidecum săracă; aici au avut domenii întinse fanarioți precum Soutzo, Bogdan, Goleanu etc. Și cum pământurile trebuiau trudite, iar forța de muncă era restrânsă, au ajuns să se stabilească aici în primul rând țigani. Soarta acestora s-a schimbat în bine în urma hotărârii luate de de către Constantin
Comuna Slobozia Bradului, Vrancea () [Corola-website/Science/301900_a_303229]
-
unde cu 200 de ani în urmă a fost un sat în care a trăit neamul Băltăgeștilor, iar în partea de Sud-Vest sunt localitățile: Acest deal pe toată întinderea are o poziție foarte frumoasă și în toate direcțiile o priveliște întinsă. De pe "Piscul Hengiul" și "Piscul Uliul", în timpurile senine se vede spre Vest o parte din munții Carpați, spre Est se zăresc vârfurile multor dealurimari de peste Prut, în Basarabia, iar spre Nord se vede aproape jumătate din județul Fălciu. Pe
Viișoara, Vaslui () [Corola-website/Science/301920_a_303249]
-
unei câmpii aluvionare intracolinare. În lungul râului Siret apar câmpii aluvionare de lunca inundabile cu bălti (Bălăneasa Râioasa, Puturoasa, Baltă lungă etc.), despletiri de brațe și cursuri de apă părăsite (Șiretele). În anii cu ploi abundente, Șiretul revarsă și inundă întinse terenuri arabile așa cum au fost inundațiile din anii 1929, 1969, 1970, când pe teritoriul comunei s-au produs importante inundații, afectând peste 1.000 ha de teren, precum și gospodăriile populației din satul Slobozia și o parte din satul Fântânele. Comună
Comuna Fântânele, Suceava () [Corola-website/Science/301952_a_303281]
-
Dărmănești se învecinează cu: - la nord - comuna Serbauti; - la est - comuna Pătrăuți; - la sud și sud vest - comuna Todirești; - la vest - comuna Grănicești. Relieful comunei Dărmănești este o parte integrantă a Podișului Sucevei, parte dintr-o unitate structurală mult mai întinsă, ce prezintă prelungirea spre sud-vest a platformei est-europene. Configurația teritoriului comunei este în cea mai mare parte reprezentată de dealuri ce aparțin Masivului Dragomirna. Ca unități de relief se întâlnesc următoarele: - în sud - terasele râului Suceava, străbătute de calea ferată
Comuna Dărmănești, Suceava () [Corola-website/Science/301946_a_303275]
-
Dărmănești. Pe la anul 1634, episcopul Evloghie al Rădăuților a cumpărat satul Meleșeuți și jumătate de jos a satului Mărăței, pe care le-a dăruit surorii sale, Ana. Din acel document rezultă că satul Mărețeia Mare avea un teritoriu mult mai întins decât cel actual. Pe o parte a acestuia s-a întemeiat mai întâi satul Mărițeia Mică și apoi Dănila. Începând din secolul al XVII-lea și până la ocuparea Bucovinei de către austrieci (1775), satul Mărițeia Mare, mai ales partea vestică unde
Măriței, Suceava () [Corola-website/Science/301971_a_303300]
-
Poiana (în trecut, Poiana Răftivanului) este un sat ce aparține orașului Dolhasca din județul Suceava, Moldova, România. La jumătatea secolului al XIX-lea, pe teritoriul actualului sat Poiana, pădurea era extrem de întinsă, faldurile ei părând a fi fără margini. În preajma anului 1840, stăpânirea moșiei revenise boierului Lupu Răftivanu, care moștenise un întins perimetru arabil și de păduri. Prin Poiana Răftivanului trecea și o variantă a drumului ce înainta spre comuna Bosanci. Într-
Poiana (Dolhasca), Suceava () [Corola-website/Science/301985_a_303314]
-
Dolhasca din județul Suceava, Moldova, România. La jumătatea secolului al XIX-lea, pe teritoriul actualului sat Poiana, pădurea era extrem de întinsă, faldurile ei părând a fi fără margini. În preajma anului 1840, stăpânirea moșiei revenise boierului Lupu Răftivanu, care moștenise un întins perimetru arabil și de păduri. Prin Poiana Răftivanului trecea și o variantă a drumului ce înainta spre comuna Bosanci. Într-o poiană aflată în pădure, boierul Lupu Răftivanu a construit un han care a dispărut odată cu apariția căii ferate ce
Poiana (Dolhasca), Suceava () [Corola-website/Science/301985_a_303314]