13,876 matches
-
în numeroase ramuri ale științelor naturale, cum se întîmplă în principiu în toate științele sociale, copierea exactă sau parțială a unor descoperiri este imposibilă și în practică și în teorie, încît validarea trebuie făcută pe baza altor criterii sau să abandonată complet. Devotamentul specialiștilor în științele naturale față de paradigmele dominante, accentul pus pe prioritatea descoperirilor și importanța publicării unor lucrări pentru avansarea pe plan profesional sînt elemente care, împreună, favorizează apariția înșelăciunii, fie chiar și în scopul progresului științei. După cum remarcă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
48) necesară unui test pentru depistarea înșelătoriei conține avertismentul: "Cel care examinează ar trebui să-și ia măsuri de protecție pentru a nu induce în eroare el însuși, atunci cînd îl testează pe subiect". Acest precept din 1928 a fost abandonat mai tîrziu de numeroși psihologi, în special în Statele Unite. Conform experimentelor lui Asch (1956) asupra conformismului în anii '50, înșelătoria a ajuns să fie o componentă a paradigmei acceptate a cercetării în unele ramuri ale psihologiei, în special în studiul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
subiectivități neintenționate (și oarecum fatale) i se poate adăuga Însă una secundă, caracteristică reprezentării artistice, plastice, expresive. Mijloacele artistice nu mai doresc să reprezinte obiectul, ci se ambiționează să prezinte o viziune a lui. Fidelitatea, ca exigență a reproducerii, este abandonată pentru a Încorpora obiectului o perspectivă și o concepție umană, obiectul este astfel deformat și devine doar un pretext pentru a prezenta intenții umane. Condiția subiectivă involuntară a reprezentărilor senzoriale devine În acest caz subiectivitate premeditată, iar imaginea realizată astfel
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
trupe parașutate subversiv În spatele frontului. Acum totul era gata pentru a ilustra, chiar și pentru cei ce nu cred În el, cum arată momentul haiku: cel care-l surprinde (sau se lasă surprins de el) a depus armele și se abandonează evenimentului care Îl cotropește pur și simplu. adio arme - cotropitor desantul păpădiilor SfîrÎind La Început, am vrut să folosesc pentru primul vers și ca un kigo de vară, și ca să fac aluzie la atmosfera urbană pe-asfaltul Încins. După ce am
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Sigur, mama, Învățătoarea, școala, civilizația, toate dictatoriale, popresc tot mai mult copilul (pe cel aflat la vîrsta cronologică a copilăriei dar și pe cel care ar trebui să rămînă În noi la orice vîrstă) de la joacă, de la preocupările ludice. Educația abandonează șotronul (și tot ce simbolizează el) și-l lasă la discreția frunzelor care Îl șterg, Îl ascund, Îl anulează. Nu am mai Încercat nicio schimbare ulterior. Deși mam Îndepărtat mult de ce aș fi vrut să fac la Început, am convingerea
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ceea ce este sau se Întîmplă. Limbajul este unul de proces verbal constatativ. Neutru pînă la a da impresia absenței oricărei implicări În ceea ce este notat. La soare, Întinsă pe pămînt sau pe un gard, pielea unui cal se usucă. Am abandonat cuvintele și sîntem În fața faptului, a imaginii sale evocată prin intermediul cuvintelor. O imagine mai mult sau mai puțin pitorească, deși, acolo unde poate fi văzută În realiltate, ea este cît se poate de firească. Contemplînd pielea Întinsă la soare și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
picta l-a uitat, l-a scăpat din vedere la plecarea sa precipitată de un eveniment neașteptat. Poate că acela care s-a ocupat o vreme cu pictura neglijează șevaletul, se dezinteresează de el, i a devenit indiferent, l-a abandonat, are alte proecupări și, În consecință, nu-l mai bagă-n seamă. Desigur, parcurgînd această paletă de nuanțe uitarea dă treptat șevaletului alte Înțelesuri. Și, prin sinecdocă, el devine ocupația de a picta, hobby-ul, pasiunea pentru pictură. Polisemia cuvintelor
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
absența unui guvern care să garanteze reguli de cooperare. Evaluarea realismului hobbesian Hobbes admite (paragraful 12) că o stare atât de sălbatică precum o descrie el nu a existat niciodată pe glob. Aș sugera să mergem mai departe și să abandonăm orice referire la istorie și la antropologia comparativă. Hobbes, în această lectură, identifică o logică a interacțiunii, un model ideal-tipic de presiuni și tendințe. Când actori egali interacționează în anarhie, mânați de competiție, neîncredere și dorință de glorie, un conflict
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
globalizarea capitalistă este destinată să pregătească calea pentru internaționalism sau dacă puternicele loialități naționale vor împiedica acest proces. Discuția care urmează, precum și cea din Capitolele 6 și 7, explică modul în care principalele curente ale teoriei critice au ajuns să abandoneze "paradigma producției", debarasându-se de credința conform căreia clasa muncitoare este instrumentul privilegiat al schimbării radicale, și să se rupă de viziunea marxistă a unei emancipări universale. Însă, după cum s-a remarcat în cele de mai sus, acest lucru nu
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
teoriei critice internaționale. Problema este dacă inițiativa, în cadrul acestei teorii, aparține unor abordări postmarxiste, sau se află de fapt în afara tradiției marxiste. Un răspuns este acela că marxismul clasic a fost depășit de noi forme ale teoriei critice care au abandonat ideea conform căreia istoria umană poate fi redusă la un singur fir narativ istoric major care evoluează spre o stare de emancipare universală. Acest argument poate fi urmărit până la lucrările lui Horkheimer și ale lui Adorno (1972) fondatorii teoriei critice
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
pentru realizarea acestei viziuni este subminarea legăturii dintre suveranitate și asocierea politică, ce este de o importanță crucială pentru sistemul westfalian (Devetak 1995a: 43). O formă post-exclusivistă de comunitate politică ar fi, conform lui Linklater, post-suverană sau post-westfaliană. Aceasta ar abandona ideea că puterea, autoritatea, teritoriul și loialitatea trebuie să fie concentrate în jurul unei singure comunități sau monopolizate de un singur centru de guvernare. Statul nu mai poate fi mediatorul eficace sau exclusiv între numeroasele loialități, identități și interese ce există
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
au făcut conexiuni mult mai strânse între consecințele ecologice și cele sociale (Douthwaite 1992; Wackernagel și Rees 1996; Booth 1998). Unul dintre motivele pentru care autorii din aria "ecologiei globale" obiectează împotriva dezvoltării este argumentul privitor la limitele creșterii, argument abandonat de mulți dintre adepții mișcării în favoarea mediului, în anii 1980. În lucrările acestora se resimte nevoia de a accepta limitele impuse de o planetă finită, acceptare ignorată de administratorii planetei și de ambientaliștii din curentul principal (ex. Sachs 1993a). Ei
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
fața locului, folosind multe dintre argumentele expuse anterior de Dryzek. O politică globală din ce în ce mai ecologistă? O a treia obiecție împotriva argumentului ecologist, pe care am subliniat-o, este într-o oarecare măsură diferită. În loc să susțină că încercările ecologismului de a abandona suveranitatea și de a descentraliza puterea ar duce la o insuficientă capacitate de coordonare, în literatura recentă pe tema ecologismului în Relațiile Internaționale apare ideea că ecologiștii rămân prea atașați față de modelul politicii suverane. Kuehls (1996), Dalby (1998) și Stewart
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Kuehls (1996), Stewart (1997) și Dalby (1998) din cadrul curentului poststructuralist, și Wapner (1996) și Lipschutz (1997) dintr-o perspectivă liberal-pluralistă sugerează că o manieră mai corectă de a înțelege formele de guvernanță în relație cu politicile ecologice este să fie abandonate total concepțiile spațial-teritoriale ale politicii. Ambele curente afirmă că într-o epocă a globalizării apar forme de guvernanță constituite în rețele transnaționale, înclusiv pentru a aborda problemele ecologice, ceea ce face posibilă o formă alternativă de politică. Dar o mare problemă
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
a vieții cotidiene sunt mult mai clar separate una de cealaltă, lipsite de substanță, altfel spus. Oricum, ceea ce este clar este că dacă li s-ar da o întorsătură "descentralizatoare" argumentelor lui Eckersley privind democrația ecologică adică dacă ar fi abandonată insistența autoarei asupra statului național ca punct de plecare al reflecției despre spațiul activității politice atunci ele ar deveni mult mai atractive pentru majoritatea ecologiștilor, și ar constitui un element foarte sofisticat și valoros adăugat la argumentele ecologiste. Altă miză
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
care asigură coerența întregului ansamblu textual prin ligamentarea enunțurilor de natură ficțională (în terminologia lui Paul Cornea: pseudo, transreferențiale și autoreferențiale). Atunci când Arghezi spune că "domnul Banu ia deodată un aer virginal" sau despre el însuși "sunt, evident, un ingrat", abandonează formularea univocă, glisând, prin antifraza ironică, spre pseudoreferențialitate. El suspendă, temporar, coerența globală pentru a reveni apoi la detaliile lumii obiective (dar subiectiv asumate) într-o incitantă navetă real imaginar real. Enunțul ironic joacă un rol structural și paradigmatic în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Expertiza unui corpus de texte argheziene complet ignorate până astăzi, precum și reevaluarea critică a celor clasate de critica anilor 80, presupune atât asumarea demersurilor exegetice asupra pamfletului publicistic, într-o formulă centripetă care cumulează punctele de vedere inedite și le abandonează pe cele stereotipe, cât și plasarea discursului polemic arghezian într-o altă prespectivă, și anume cea retorică, de la care se revendică, în fond, orice scriitor-gazetar. N-ar fi exclus ca însăși atitudinea poetului față de presă (e drept, într-o vreme
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cu prima mare represiune politică a ziariștilor în România 125. Publicistica politică, neinvestigată până acum, ne relevă în Arghezi un analist de forță, un comentator avizat al scenei politice mondiale și, implicit, un ziarist documentat al cărui discurs, fără să abandoneze complet gesticulația patetică, se întemeiază argumentativ pe fapte și exemple sau pe judecăți de valoare cu caracter intuitiv și premonitoriu. E un segment diferit de gazetărie în care Arghezi, date fiind circumstanțele angajamentului publicistic, apare ca editorialist critic, subiectiv evident
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de a-l face părtașul confruntării directe. Când recurge la această formulă (exemplu Scrisoare deschisă domnului N. Iorga, Scrisoare deschisă domnului A.C. Cuza sau Scrisoare deschisă domnului C. Banu, directorul revistei Flacăra), Arghezi are un scop bine determinat, de aceea abandonează metafora ambiguizantă, revizuiește topica (în sensul simplificării și al formulării directe), adoptă un ton echilibrat și dezvoltă un discurs cantonat în sfera referențialității 152. Cu toate acestea, scriitura păstrează marca stilului arghezian prin câteva elemente definitorii, dintre care ironia (mai
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
străinătate"303. E evidentă intenția provocării polemice, dar suntem încă departe de apogeul disputei. Primele semne ale violenței polemice argheziene apar o dată cu cea de-a doua serie a Biletelor..., unde tonul caustic, sarcasmul, ofensiva directă, ca arme ale polemistului, sunt abandonate deseori în favoarea unei agresivități necenzurate, eliberate de rigorile cadrului polemic. Pamfletarul ia locul polemistului în tirade care l-au făcut celebru pentru violența limbajului. Propunem o mostră în care victima este proiectată în zona imundă, cu iz pestilențial, a moralității
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
unei expuneri sentențioase. Aici, degetul întins acuzator ne arată o altă față a polemistului, aceea, nedisimulată și gravă, a moralistului și a criticului sceptic într-o lume a căror valori s-au inversat; tonul ironic și/sau satiric au fost abandonate, în favoarea retoricii de tribună, care exploatează forța de persuasiune a anaforei: "N-avem încă un Abecedar, după ce am avut un "Semănător", un "Cuget Clar", un "Neamul românesc". Ar trebui să avem un abecedar pentru toată lumea, pentru ca în șase ani toată lumea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de echivoc, că "n-a urmărit să realizeze nici logică, nici succesiune, ci o simplă carte de buzunar și ghiozdan, citibilă oricum, începută orișiunde, fără final și putând sfârși acolo unde vrea cititorul să-i puie o zăloagă, să o abandoneze sau să o arunce"322. Dacă, în comunism, lectura publicisticii scriitorilor, mai ales cea susceptibilă de a fi purtătoarea unui conținut subversiv sau cea considerată ca inadecvată educației ideologice, are, în primul rând, o motivație de ordin psihologic, ca act
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
opera de romanizare și de colonizare romană În Dacia Traiană. La moartea lui Traian (117 d.Hr.) izbucnește În Dacia o răscoală a populației autohtone, combinată cu atacuri ale sarmaților. Noul Împărat Hadrian (117-138) respinge atacurile și Înăbușe răscoala, dar abandonează Sudul Moldovei ( cu excepția capului de pod de la Barboși) și cea mai mare parte a Câmpiei Muntene, greu de apărat; romanii mențin totuși, un control militar asupra acestor regiuni. Din Oltenia Întreagă și din colțul sud-estic al Transilvaniei el creează o
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
economice. Totuși, armata Daciei Își face datoria și atacurile dinafară afectează numai Într-o măsură redusă provincia. Aceste atacuri supun Însă linia Dunării la o presiune mereu crescândă. Împăratul Aurelian ( 270-275) se vede pus În fața unei grele dileme: fie să abandoneze Dacia, retrăgând trupele de aici pe linia Dunării, unde erau mai necesare, fie să păstreze provincia traiană cu riscul de a vedea devastate ținuturile sud - dunărene. Împăratul optează pentru prima soluție, sacrificând Dacia intereselor superioare ale Imperiului. Din ordinul său
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
producție; trimitea camere la Lourdes, turna și distribuia filmul Patimile Domnului. "O bucată de cinema, un film în program sunt ca un șoc electric, afluența crește după aceea, devine uriașă" (Le Fascinateur, 1912). Cât despre foarte piosul Michel Coissac, acesta abandonează Le Fascinateur, pentru a fonda în 1919 Le Cinéopse, organ lunar al industriei cinematografice. În 1925, publică prima Istorie a cinematografului. Miza strategică Din Orient a venit iconoclasmul. El apare în Alexandria și Antiohia, cucerește imperiul grec, dar nu atinge
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]