41,263 matches
-
marcă distinctivă pronumele reflexiv se (pers. III). Fac excepție unele verbe intrinsec impersonale: a trebui, a merita, a urma, care nu dispun de mărci formale pentru redarea acestei valori. „Un comportament aparte au structurile impersonale atunci când dublul subordonat simultan este actualizat printr-un adverb de loc. Specificul acestor construcții constă în prezența unui a fi existențial în subordonată. Spre exemplu: 1) S-a nimerit / ca tabloul să fie acolo. Tabloul s-a nimerit acolo. 2) (Se) pare / că localitatea este aproape
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
că, în astfel de situații, verbul impersonal poate intra în relație și cu un subiect gramatical, păstrându-și valoarea impersonală. De exemplu: Copilul trebuie încurajat. Precizăm însă că „nu toate structurile cu verb impersonal care au un dublu subordonat simultan actualizat printr-un participiu acceptă un subiect cu trăsătura [+ Personal]”. Spre exemplu, să înlocuim verbul a se cuveni din enunțul Cineva se cuvine să încurajeze rezultatul cu a se dori (a se vrea), admițând posibilitatea legării lui de un subiect personal
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
derivării, nu sunt compatibile cu transformările de pasivizare și de suprimare a agentului pasiv. După cum am văzut, dublul subordonat simultan raportat la un verb impersonal poate fi exprimat printr-o gamă variată de clase morfologice. De cele mai multe ori, acesta este actualizat printr-un participiu adjectivizat. Spre exemplu: / ca cineva să demaște fapta. Dublul subordonat simultan de acest tip este exprimat frecvent și printr-un adjectiv. Spre exemplu: Decizia s S-a dovedit ca decizia să fie oportună. De asemenea, dublul subordonat
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
eșec. Proba dificilă s S-a nimerit / ca proba dificilă să fie a doua. Spectacolul se preferă altfel. Se preferă / ca spectacolul să fie altfel. Trebuie menționat că nu toate verbele impersonale acceptă, în aceeași măsură, un dublu subordonat simultan actualizat prin orice clasă morfologică. Spre exemplu, verbele a trebui, a merita, a urma nu admit decât un participiu pasiv. Exemple: Adevărul trebuie spus. Planul merită studiat. Contractul urmează evaluat. Celelalte verbe, sub aspect combinatoriu, cunosc restricții mai puțin riguroase. Astfel
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
se construiesc, cel mai adesea, cu un dublu subordonat simultan exprimat printr-un adjectiv și printr-un participiu. De exemplu: Manifestarea se vrea calmă. Convorbirea se dorește anulată. De asemenea, aceste verbe sunt compatibile și cu un dublu subordonat simultan actualizat printr-un: Numeral: Porția se dorește dublă. Pronume: Titlul se preferă acesta. Adverb: Guvernarea se dorește altfel. Substantiv: Aniversarea se vrea o petrecere mare. Subliniem că tiparele cu astfel de verbe sunt în extindere și frecvent utilizate în limba actuală
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
subordonat simultan de pe lângă verbele a (se) părea, a se arăta poate fi exprimat, cel mai frecvent, printr-un participiu și un adjectiv”. Spre exemplu: Publicul pare revoltat. Crângul se arată des. Aceste verbe pot primi și un dublu subordonat simultan actualizat printr-un substantiv (articulat sau prepozițional). Spre exemplu: Imaginea se arată o frescă din secolul al XVIII-lea. Iarba pare de mătase. De asemenea, în această vecinătate verbală, dublul subordonat simultan poate fi un: Adverb: Victoria (izbânda) pare aproape. Numeral
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Zgomotul pare venind din pământ) sau printr-un gerunziu adjectivizat (Exemplu: Vocea-i pare tremurândă). „Verbele impersonale a se considera, a se crede, a se ști sunt compatibile cu un nominal cu trăsătura [- Personal] și cu un dublu subordonat simultan” actualizat printr-un: Participiu: Programul se consideră ratat. Adjectiv: Fragmentul se știe dificil. Substantiv: Meningita se consideră o boală contagioasă. Gorunul se consideră arborele cel mai viguros. Discul se crede de cupru. Numeral: Grădinile suspendate se consideră a șaptea dintre minunile
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
determinant exprimat printr-un participiu pasiv. Spre exemplu: Dosarul se cuvine analizat. De asemenea, e posibilă combinarea acestora și cu alte părți de vorbire, dar într-o măsură mai redusă, uneori, chiar forțată. Astfel, avem și un dublu subordonat simultan actualizat printr-un: Adjectiv: Răspunsul se cere corect. Numeral: Intrarea noastră pe scenă se cuvine a doua. Adverb: Prezentarea se cuvine altfel. Pronume: Abordarea se cere alta. Se pare însă că aceste verbe realizează mai dificil o sintagmă în care dublu
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
a statului. Se afirmă că aceasta a atins proporții critice în modelul sovietic de socialism în care statul este omnipotent, iar societatea civilă este lipsită de forță. Țările socialiste existente trebuie să-și dezvolte societățile civile, chiar dacă numai pentru a actualiza idealul de bază, prezentat de Marx în Grundrisse der Kritik der politischen Ökonomie și la sfîrșitul Cărții 1 din Das Kapital, acela al "individualității sociale". Socialismul nu reprezintă nimic, susține Hirata, dacă nu reușește să pună bazele unui nou sistem
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
dezavantajând debitorii, În timp ce dezinflația din 2001-2008 reprezintă o premisă ce a favorizat evoluția creditul neguvernamental. Respectând aceeași curbă de evoluție cu cea prezentată În figura 4.1, privind raportul dintre creditul neguvernamental și PIB, creditul total, exprimat În valori comparabile, actualizate cu rata inflației, Înregistrează cea mai mare valoare În anul de bază, 1990, cu o tendință de scădere până În 2004, o ușoară creștere până În 1996, după care se Înregistrează din nou o tendință de scădere până În anul 2000, iar În
Criza economico-financiară internațională și formele ei de manifestare la nivel global, național și regional. In: IMPACTUL POLITICILOR DE CREDITARE ASUPRA ECONOMIEI ROMÂNEȘTI by Carmen Raluca Ionescu, Radu Tașcă, Magdalena Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1131_a_2735]
-
expunere egală sau mai mare de 20 000 lei, și reprezintă 88,4 % din valoarea creditelor acordate de către sistemul bancar, conform datelor Centralei Riscurilor Bancare la 31 decembrie 2008. Suma acordată reprezintă creditul acordat conform contractului. Suma acordată nu este actualizată În luna curentă pentru creditele acordate În valută raportate la lunile anterioare 38. 38 Buletin lunar, ianuarie 2009, BNR. 147 4.3.1 Structura creditului În funcție de moneda În care este acordat creditul Creditul neguvernamental În valută a avut o expansiune
Criza economico-financiară internațională și formele ei de manifestare la nivel global, național și regional. In: IMPACTUL POLITICILOR DE CREDITARE ASUPRA ECONOMIEI ROMÂNEȘTI by Carmen Raluca Ionescu, Radu Tașcă, Magdalena Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1131_a_2735]
-
Tatăl meu este un căpcăun. Nimeni nu își poate schimba familia. Ironia rezidă din perceperea ambiguității argumentative; predicatele axiologice din antifrază permit abordări argumentative în măsura în care au "ca funcție semantică enunțarea unei judecăți de valoare adusă de însuși locutorul care o actualizează" (A. Berrendonner, 1981, p. 183). Ironia poate fi și un act de metacomunicare. Să luăm un alt exemplu: (8) [P8] Avantajul unei mari colecții este că îi permite copilului să aprofundeze mai ușor subiectul. Ironia poate fi descrisă ca menționare
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
o singură logică cronologică și cauzală. Rămîne o ultimă componentă, esențială pentru înțelegerea textului publicitar: o finalitate sub formă de "morală", o evaluare în care ironia este explicită. [P6] ne-o oferă spre lectură. Sensul configurațional al textului este explicit actualizat în această morală. Morala pune în scenă două modalități enunțiative care denotă prezența enunțătorului: [P6] "Imbecilul! Spărsese ambalajul sticlei de Balafre!" Să marcăm acest caz de ambiguitate anaforică: "spărsese" face referire la agresor, nu la John; noțiunile de memorie discursivă
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
cu un stil, și implicit cu un text: șablonul lui este un stil, precum și motivele tematice pe care le conține [...]; textul pe care îl concepe sau îl improvizează pe acest șablon nu este pentru el decît un mijloc de a actualiza și eventual de a lua în derîdere (1982, pp. 86-89). Pastișa face ca stilul să imită (aici, stilul "polar american") un obiect pe care îl pune în lumină. În textul imitat, pastișorul observă particularități exagerate, potențate, concentrate pentru a fi
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
se pune problema și se incită la lectură; subliniem că alegerea textului (a rezumatului) are loc în funcție de contractul de lectură stabilit de coperta a patra. Cît privește povestirea În cușcă, se poate vorbi de un rezumat al producției restrînse care actualizează un contract de lectură mai ambiguu ("secret") la nivelul tematicii povestirii, altfel decît rezumatul unei producții mai vaste. Ajungem la o delimitare precisă (exclusivistă) a publicului: un public interesat de "limbajul criptic", de secretul scriiturii, de savoarea și spaima introspecției
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
oferite. Aici, titlul textului (titlul cărții și tema-titlu a descrierii: "cartea Ferma mea africană") creează o așteptare interpretativă și pune în funcțiune la cititor(i) procesele de înțelegere și de memorie care vor facilita lectura. Ultima pagină a supracopertei va actualiza funcționarea descriptivă prin reluarea celor două elemente din tema-titlu: Ferma mea africană/cartea. Formele anaforice din text sînt utile în analiza descrierii: (2) Înainte de toate este vorba despre viața unei ferme. Este o imensă exploatare feudală. (3) Evident, această fermă
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
natura independentă a lui Rosary o fac atît de diferită de tinerele portugheze... (P4) Patronul ei, inaccesibilul și seducătorul Dom Duarte, nu întîrzie să o facă să înțeleagă asta... Aceste anafore apelează la două moduri de legătură între propoziții: P3 actualizează anafora și legătura interfrastică: variabila o este controlată intern de "Rosary" (legătură). P4 pune în scenă anafora și legătura interfrastică; pe de o parte, formele ei și o trimit la tînăra femeie. Pe de altă parte, asta trimite la rema
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
tipuri (descriere, narațiune, expunere, argumentație) instrucția sau prescripția (text procedural al lui Longacre), în timp ce De Beaugrande și Dressler (1981) privilegiază descrierea, narațiunea și argumentația, iar Bice Mortara Garavelli (1988) adaugă la cele cinci tipuri ale lui Werlich un tip optativ (actualizat prin expresiile urărilor, blestemelor, descântecelor, formulelor magice, incantațiilor, rugăciunilor, satirelor). În aceste trei cazuri, doar textele monogerate sunt luate în considerare, pe când dialogul este exclus de la sine. Confruntat fiind cu eterogenitatea oricărui discurs și ținând cont de stadiul actual al
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ca fiind o macro-propoziție de situație-finală; în fine, propoziția [m] este o încheiere, caracteristică unor anumite narațiuni orale (aici, povestirea de experiență trăită și relatată într-o situație dată, adică la școală). Putem astfel observa că o macro-propoziție poate fi actualizată, la suprafață, de una sau mai multe propoziții. Acest principiu ierarhic se află la baza a cinci tipuri de grupări secvențiale despre care vom vorbi de acum înainte. Cunoașterea schemelor prototipice, mai mult sau mai puțin susținute de mărci lingvistice
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
povestirea obișnuită în cadrul mimesisului 1 (1984: 230 și 37) și acordă o poziție privilegiată în mimesis 2 operelor recunoscute și valorizate prin instituția literară. Pentru a evita o astfel de limitare, propunem să analizăm felul în care texte foarte diferite actualizează prototipul secvenței narative definite mai sus. Voi prelua, cu bună știință, exemplele mele din genuri foarte diverse: teatru, roman, fabulă, la care voi adăuga, ca exercițiu, o anecdotă și o relatare de presă. 3. Analizele secvențiale 3.1. Albert Camus
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
la Toulmin) sau "licență de inferare" (De Pater 1965: 95) ne permite evitarea obligativității de a introduce alte informații date și vine, într-un fel, să stabilească o legătură dintre informația dată și concluzie. În exemplul nostru, există un topos actualizat în enunțul (28) din primul capitol, care servește drept bază de inferență și vine să susțină trecerea de la informația dată la concluzie. (28) Bărbaților le plac femeile care au mâini fine. Avem astfel posibilitatea să descoperim mișcarea inferențială dintr-un
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
un caracter atât de eterogen, încât nu poate fi considerat drept manifestare a unui prototip dat. Nu am putea, numai din această cauză, să ne îndoim de utilitatea unei reflecții tipologice, însă prin aceasta se confirmă doar că textele reale actualizează într-un fel, mai mult (textele (8) și (9), de exemplu) sau mai puțin clar (textul (7) mai ales) prototipul de bază pe care îl au în memorie locutorii. Teza pe care o susținem în prezenta lucrare ne permite, de
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
încercări de teoretizare, am putut observa că prototipurile secvențiale sunt categorii care rămân nedefinite și totuși, chiar în aceste condiții, ele sunt operatorii. Dacă, de cele mai multe ori, este dificil să se determine în ce mod un text global poate fi actualizat, aceasta se datorează faptului că majoritatea textelor apar în forma unui melanj de tipuri secvențiale. Textele omogene (unitipuri) apar în număr mai restrâns în raport cu textele eterogene (pluritipuri), compuse, prin definiție, din secvențe ce actualizează prototipuri diferite. Un text eterogen apare
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
mod un text global poate fi actualizat, aceasta se datorează faptului că majoritatea textelor apar în forma unui melanj de tipuri secvențiale. Textele omogene (unitipuri) apar în număr mai restrâns în raport cu textele eterogene (pluritipuri), compuse, prin definiție, din secvențe ce actualizează prototipuri diferite. Un text eterogen apare, în general, clasat în funcție de textul înglobant. Astfel, fabula " Lupul și Mielul" este definită ca fiind narativă conform acestui gen pentru că povestirea încadrează dialogul. Din punct de vedere cantitativ, dialogul cu siguranță predomină, însă este
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
mentale care filtrează obiectul prin prisma unor reprezentări anterioare, fiind totodată o proiecție simbolică generată de experiența individului, condiționată de intenționalitatea subiectului și influențată de mediul social. De fapt, imaginile se constuiesc în interiorul unor procese care rămân neconștientizate și "se actualizează la solicitarea mediului în modalități care rămân inaccesibile introspecției"512. Într-o colecție de studii despre impactul prejudecăților și stereotipurilor în definirea alterității, Ion Ianoși explică rolul fundamental pe care experiențele personale ale individului le au în decodificarea evenimentelor și
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]