12,550 matches
-
În disperare de cauză, am părăsit locuința lui Mihai și m-am dus acasă. Aveam senzația unei dimineți ratate. Nici unul din frumoasele mele proiecte nu se împlinise. și totuși, mi-am dat seama că dormind așa cum am făcut-o oboseala acumulată în ultimele zile s-a mai dus... 26 iunie 1952 Simțeam că e ceva care nu merge cu Dânsul. Mi-a spus-o chiar El: se simte ridicol (a spus „un pic“) de a mă iubi în felul acesta... Căci
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
radioul, discurile erau lucruri comune în casa lor îndestulată, iar mai târziu, concertele simfonice de la București. și tot aici, în clasa a opta de liceu - simpatia profesorului Ale xandru Graur echivala cu o benedicțiune suplimentară, adăugată întregului bagaj de literatură acumulat prin mânuirea curentă a ultimelor noutăți apărute în franceză, germană, engleză și română, bineînțeles... În sfârșit - facultatea, desigur, dar mai cu seamă frecventarea unor anumite cercuri de tineri intelectuali din aceeași generație - Eddie Motaș, Dan Nasta, Costel Vișinescu - ori dintr
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
care „treisprezece“ erau cozonacii veritabili, iar „doi“ cu totul altceva. Mihai, susceptibil, a simțit ceva și lucrul acesta i-a creat o dispoziție proastă... Mihai lui Pierre Astăzi, luni seara (după ce m am întors de la Kindi) Dragă Pierre, S-au acumulat în aceste ultime zile anumite situații echivoce, pe care simt nevoia să le pun la punct, fără să vreau în nici un caz să le dau amploare... Mă simt într-o situație falsă, iar circumstanțele contribuie la prelungirea ei; am fost
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ele am trecut cu brio, în timp ce la cealaltă jumătate am fost trântit de asemenea cu brio și n-am reușit să mă mențin în continuare la institut decât datorită amintirii succeselor mele precedente... Între timp însă, pe plan sentimental, se acumulau alte complicații, prevestitoare de furtună... Alby, din Cluj, lui Mihai la București 14 octombrie 1953 Miha dragă! Te rog foarte, foarte mult săm scrii imediat. De foarte mult am răspuns pe scrisoarea Ta și Tu n-ai scris nici un cuvânt
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cauți omul viu și pasiunea care îi dă viață... și nu le găsești. Aici apare rostul marilor prietenii și al dragostei. Aici - nosta lgia și dorul după dânsele... În asemenea clipe totul te enervează prin viziunea inutilității sale. Enervarea se acumulează, spo rește, crește, până când - se revarsă, provocând catastrofa și totodată liniștea... Viața a căpătat din nou un sens: acela de a te repune pe picioare, de a-ți reclădi iluzoriul echilibru și de a înlătura consecințele funeste ale catastrofei. Cu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
acum spațiul camerei era încălzit doar de răsuflarea aburindă a celor șapte ființe zgribulite sub păturile suprapuse. Printr-un reflex necondițonat de apărare instinctuală ne trăgeam mai bine păturile pe noi, pentru a nu permite aerului rece să diminueze căldura acumulată sub învelitori. În sobă, tizicul a mai pâlpâit anemic de vreo câteva ori stimulat de curenții de aer circulând prin horn, apoi a devenit cenușă. Își făcuse pe deplin datoria și acum se retrăgea spre odihnă perpetuă în cimitirul celulelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
constata, nemaiavând în final nici zile... Prin urmare și de această dată, ca și în multe alte situații similare, putem apela cu adânc temei la înțelepciunea populară care a concentrat într-o expresie lapidară, admirabilă și plină de adevăr, experiența acumulată de-a lungul timpului: "Zilele omului în mâinile Domnului." Așa că Cel de Sus, în marea lui bunătate, înțelepciune și promptitudine, și-a făcut milă de oropsiții și amărâții ăștia și, printr-o simplă apăsare de buton i-a teleportat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
să se arunce în mare de pe o trambulină naturală și asupra cărora planează o iminentă și teribilă amenințare în ziua sfântului Ignat. S-au sculat după o vreme și manifestând evidente simptome de mahmureală cazonă, au apelat urgent la experiența acumulată de strămoși: "cui pe cui se scoate"; panaceu recunoscut ca atare de toți cei care trecuseră prin asemenea faze. După ce și-au revenit cât de cât, înarmați cu bastoanele de cauciuc, pășind cu cizmele pe zăpada scârțâitoare au plecat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nemulțumire ca un huruit îndepărtat, prelung și rău prevestitor. În această acalmie nocturnă cu consecințe nebănuite, Oarba, căreia îi fusese grozav de sete și ingurgitase o căldare și jumătate de apă, tocmai simțea nevoia să evacueze o parte din lichidul acumulat în vezica urinară în vederea realizării unui somn liniștit și odihnitor fără prezența unor vise cabaline halucinante și dizgrațioase. Mama dormea chiar la picioarele iepei, cam la un metru distanță. Dormea pe spate, cu fața în sus, liniștit și adânc somnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
care prepară zeci, poate sute de cafele pe zi. Nu putem înșela prin autoservire mașina de cafea, mare și nărăvașă ca o locomotivă cu aburi, este dotată și ea cu un sistem sofisticat de contorizare optică. Din experiența de chelner acumulată până acum știu că patronii de acest fel sunt pedepsiți aspru de angajați. Toți colegii mei fură din sacul de cafea cu care este alimentată locomotiva, din laptele pentru cafele sau din portocalele și grapefruit-urile destinate sucurilor proaspere. Nu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
prânz. Discuția noastră mi-a dovedit ceea ce bănuiam de multă vreme: atât el, cât și alți profesori de modă veche (cum ar fi, de pildă, André Reszler) apreciază la mine faptul că sunt "viu", că doresc să mă instruiesc, să acumulez noțiuni diverse, fără să știu prea bine la ce îmi vor folosi mai târziu un model de formare care este exact opusul "culturii academice" dominante astăzi, care privilegiază hiper-specializarea, efortul dozat pentru atingerea unui scop bine definit etc. Or se
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
nostru prin echipele sale sportive a câștigat multe trofee ale diferitelor competiții școlare. După sustinerera examenului de bacalaureat am dat examen de admitere și am reusit cu medie bună la Institutul Medico-Farmaceutic din Cluj unde timp de șase ani am acumulat cunoștințele și deprinderile necesare pentru un medic uman. După Examenul de Stat, la cererea mea, am fost repartizat în regiunea Suceava, în raionul Rădăuți, la circumscripția sanitară din comuna Bilca, pe care am înființat-o odată cu venirea mea. Aici am
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93331]
-
transformă într-o tumoare a operei? Dacă mica ticăloșie de azi, dacă porcăria de mâine, dacă simpla lașitate de la sfârșitul săptămânii - săvârșite, desigur, cu conștiința împăcată că n-au nici o legătură cu arta, așa cum viața nu contează în fața „Ooooperei” - se acumulează lent, imperceptibil, fără analize și, deodată, în câțiva ani buni de creație, cancerizează opera, îi rup echilibrul celular și - ca și în oncologie - nimeni nu-ți va putea spune când și de la ce ți s-a tras? Dacă trăim într-
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
pricepând asta. Cel ce a întemeiat și înflăcărează această stare este președintele Nicolae Ceaușescu. Aș spune, parafrazând o sintagmă cunoscută, un om pentru eternitatea patriei noastre.“ („Un om pentru eternitatea patriei“, Scînteia, 26 ianuarie 1982) „Ultimii ani din istoria lumii acumulează, într-o viteză specifică poate sfârșitului de mileniu, fapte contradictorii, întâmplări, evenimente pentru care, în timpuri mai calme, ar fi fost nevoie, cine știe, de vreo jumătate de secol. Criza mondială, în formele ei schimbătoare și imprevizibile, nu ne-a
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
suntem de carnea noastră, că până la urmă nu mai putem să ne facem că iubim ceea ce e altfel decât noi?... De aceea dictaturile și dictatorii ne seduc, fiindcă ne flutură prin fața nasului asemănarea promisă. Mă tem că lumea noastră a acumulat prea mult și prea repede. S-a umflat până a devenit o roșie uriașă, după care se va chirci toată într-o pitică albă, iar la sfârșit nu va mai rămâne din ea decât o gaură neagră, care multă, foarte
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
trudă în regimul comunist. Populația neinstruită și slab pregătită în ceea ce privește ticăloșia conducătorilor ei, a fost astfel manevrată încât să vadă în Iliescu o mare personalitate care a salvat țara. În continuare Iliescu dând curs refulărilor pricinuite de ani de frustrări acumulați în umbra dictatorului, avid de putere, și pentru că își putea menține această putere doar cu ajutorul ,,tovarășilor”, le-a dat acestora la schimb undă verde la jefuirea țării. Și prima formă de jaf a fost aceea că s-a dat liber
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
ochiul altuia și nu vezi bârna din ochii tăi ? ” Vedem și astăzi peste tot cum oamenii în ignoranța lor tind să-i judece, să vadă păcatele altora, fără să înțeleagă cine sunt ei înșiși în realitate și câte păcate a acumulat fiecare la rândul lui. -,,Nu judeca și nu vei fi judecat” . -,,Cine se crede fără de păcat, să arunce primul piatra”. Ei, cum să-i spui unui om care de regulă se crede deșteptul pământului, așa ceva ? Cum să-i spui că
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
măcar o parte din oameni să trăiască mai luminați la minte! În loc de încheiere n zilele noastre, parcă mai mult ca oricând, oamenii dovedesc o abordare primitivă asupra existenței pe care o trăim cu toții, mânați doar de lăcomia iresponsabilă de a acumula cât mai mult, indiferent prin ce mijloace, indiferent cu ce preț. În ignoranța și în superficialitatea lor, aceștia nici nu fac vreun efort de a înțelege ceva, ,,nimeni nu s-a întors de dincolo să ne spună” și în consecință
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
nevoie eventual de o clădire sau un pod, să știe la cine să apeleze! La vârsta bătrâneții ar cam fi timpul ca oamenii să înțeleagă viața în deșertăciune, să devină conștienți de adevăratele valori pe care ar trebui să le acumuleze un om. La vârsta bătrâneții ar cam fi timpul ! Ar cam fi momentul ca oamenii să nu se mai raporteze la alții, pentru că oricum nu ajută la nimic și să se raporteze la ei înșiși, la ce a reușit să
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Lipscani - 1.200.000 lei, dar s-a cerut până la 18.000.000 lei, un metru de mătase costa oficial 1.500.000 lei, dar nu se găsea decât la negru cu 6.000.000 lei, etc. Existau negustori care acumulaseră sume exorbitante de monedă, cărora printr-o singură întorsătură de condei, reforma monetară din 15 august 1947, statul, le-a transformat ori ce rezervă de bani, în gunoi, fără nicio valoare de schimb. Șansa revenirii la o viață cât de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
copilăria și adolescența. Nu vrea să-nfrumusețeze nimic, nu vrea să facă literatură. Personajul central, „el însuși“ în măsura în care Nică este Creangă (și, orice-ar zice teoreticienii literari, el este în mare măsură), nu numai că n-are nimic exemplar, dar acumulează o doză de jalnic și de ridicol cum rareori întîlnești în literatură. Cum se spune în comentariile literare, chiar numele lui este semnificativ (nomen omen) : masturbarea, fie ea fizică sau intelectuală, nu e nicidecum ultima dintre preocupările personajului. Din acest
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Continuați cum erați !“. M-am simțit coborît pe pămînt și, cu un efort de voință, l-am ridicat pe Bogdan în spinare și am con tinuat eu. Eram ca Superman ridicînd falia Floridei, eram statuia electricității de la Barajul Vidraru... Cunoștințele acumulate în jumătatea de an cît am făcut cursul acela intensiv de karate (de patru ori pe săptămînă) nu mi-au folosit niciodată, pentru că nu am avut ocazia să le aplic. Oamenii mari nu se mai bat. Iar atunci cînd o
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
orizonturi după absolvirea școlii, că numai astfel îmi pot împlini idealul profesional, acela de a deveni învățător. Dar, de ce învață oamenii, fie ei copii, tineri sau adulți? Care sunt mobilurile, imboldurile, impulsurile, într-un cuvânt motivele care îi determină să acumuleze cunoștințe și abilități, comportamente și atitudini? Când scriam mai sus că în clasele primare îmi făceam temele și învățam cu tragere de inimă ca să mă bucur de laudele învățătoarei, numeam, de fapt, două mobiluri (motive) ale activității mele: interesul, atracția
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
care își trâmbițează intrarea în viață. Ca și în școala instituțională, nu toți participanții la școala vieții sunt la fel de dotați, la fel de interesați și la fel de sârguincioși. Unii învață din experiența proprie și sunt dornici să tragă foloase și din experiența altora, acumulând mereu noi învățăminte. Aceștia reușesc în tot ceea ce întreprind pentru că chibzuiesc intens fiecare acțiune încercând să prevadă piedicile ce se pot ivi și modalitățile de depășire a lor. Cea mai de preț achiziție a omului este înțelegerea rolului fundamental al
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
dintre adolescenți. Explicația? Altă generație, alte preocupări, altă atitudine față de muncă, de profesie, de viață... La întoarcerea spre casă, septuagenarul dascăl a preferat tot mersul pe jos. Mângâiat de razele soarelui tomnatic, cu sufletul răscolit de avalanșa trăirilor și impresiilor acumulate în cele două ore pe care le-a petrecut împreună cu colegii și elevii în mijlocul cărora s-a aflat, el încerca să descopere și să înțeleagă rațiunile pentru care diriguitorii cei mai de sus ai învățământului vor să desființeze școlile normale
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]