10,749 matches
-
abilă a resurselor americane de putere blândă. La scurtă vreme după evenimentele de pe 11 septembrie, mulți americani s-au blocat în fața întrebării "De ce ne urăsc?" Răspunsul a fost că mulți arabi se tem, înțeleg greșit și se opun politicii S.U.A., admirând totuși anumite aspecte ale culturii americane. Mai mult decât atât, ei împărtășesc valori precum familia, convingerile religioase și aspirația spre democrație. Fundamentul pentru exercitarea puterii blânde există, însă țara care deține supremația mondială în domeniul comunicațiilor s-a dovedit surprinzător
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
sau cerând unui Secretar al Apărării să-i insulte, în timp ce un Secretar de Stat caută să le câștige bunăvoința. Un editorialist britanic scria în Financial Times: "Am o slăbiciune pentru Donald Rumsfeld. Însă, ca ambasador al valorilor americane atât de admirate în întreaga lume, nici că există vreunul mai nepotrivit."243 Primul Ministru Tony Blair a avut dreptate în discursul său din 2003 în fața Congresului american, când a afirmat că acum adevărata provocare pentru Statele Unite "este să arate că acesta este
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
preferăm să le împrumutăm urățenia noastră decăt să imităm frumusețea lor.” Gestul eroic al dizidentului nu stărnește entuziasmul majorității oamenilor. Faptul că se expune opresiunii nu-i aduce dizidentului nici măcar recunoașterea în plan social, deși nu puțini sunt cei care admiră curajul, demnitatea, perseverența acestuia. Dialogul cu libertatea ar trebui să fie unul pe care fiecare dintre noi să îl exersăm în tonalitățile responsabilității acute. Libertatea este un dar divin pe care însă comozii și resemnații îl vănd pe nimic. Pentru
Dialogul cu libertatea. De la Marele Inchizitor la fragilul dizident. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
ele oferă exemple elocvente în raport cu aceste "efecte etnografice" și completează observația precedentă cu privire la antropologia industrială și urbană. La fel ca și cele consacrate spațiilor aparent celor mai izolate, există un mănunchi de investigații care se desfășoară ca niște cronici etnografice, admirate de public, însă oferind puțin material pentru o reflecție generală 94. Influența oarecum limitată în sânul antropologiei franceze a postmodernismului american se manifestă aici în lumina cea mai desuetă a exaltării narcisiste a cercetătorului și a eleganței estetice a operei
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
neputinței ei, suferința și faptul de a fi victimă. Persoana se simte vinovată, inferioară, demnă de dispreț, deprimată, stupidă, respinsă, sinucigașă. Nu se iubește pe sine și se mulțumește cu puțin: salvarea vine de la ceilalți. Persoana cu această opțiune fundamentală admiră mândria și spontaneitatea altora, are nevoie de mult ajutor. Ea are o puternică dorință de a fi remarcată și crede că este folosită de ceilalți. Nu suportă să fie singură și interpretează pozițiile de viață prin prisma iubirii. Eu-Tu
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
celorlalți interferează cu propriile lor planuri sau doar pentru a brava, pentru a fi în atenția celorlalți. Ei sunt centrați pe sarcină (și văd amenințată intenția de îndeplinire a sarcinii) sau pe relație, dorind să atragă atenția celorlalți, să fie admirați de cei din anturaj ("perfizii prietenoși"). Față de acești oameni sunt nerecomandabile: • retragerea, a atitudine defensivă; • sentimentul de jenă, de revoltă sau de umilință, care ne face să intrăm în defensivă. În același timp, este recomandabil: • să arătăm o curiozitate amuzantă
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
scrie psihoterapeutul britanic este invidia față de aceia care au deja" (2003, p. 146)56. În societatea de hiperconsum și hiperconcurențială, ceea ce generează invidia democratizată este dorința de a urca și de a acumula, de a domina și de a fi admirat. André Maurois, celebrul scriitor francez, spunea că invidia apare pentru că toți vrem într-un fel sau altul, mărturisit sau nemărturisit afirmarea, recunoașterea, lauda, admirația, supremația (2008). Pare că "oamenii de oriunde caută un ceva misterios care a fost numit autoritate
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
să-mi spună (celălalt n.n. G.A.), ceea ce îmi evocă și mă atinge. Îl recunosc și îl apreciez așa cum privesc partea plină a paharului, recunosc și subliniez partea apreciabilă din ceea ce îmi spune și îmi arată. De aceea, iubesc și admir felul său de a-și trăi viața. În sfârșit, țin cont de aspectele care-i plac în această relație, chiar dacă nu se regăsesc printre lucrurile care îmi plac mie. Într-o astfel de relație mă simt liber să fac ceea ce
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
este principala activitate culturală [...], activitatea unui spirit elevat [...]. Gustul produce o cultură, îl scoate pe individ din subiectivitatea sa și îl lansează într-o tentativă de căutare a celuilalt [...]. Este o atitudine care știe să îngrijească, să conserve și să admire lucrurile din lume [...]. O societate de consumatori nu este deloc capabilă să se preocupe de o lume și de lucrurile care aparțin exclusiv spațiului de apariție în lume, fiindcă atitudinea sa centrală față de orice obiect, atitudinea de consum, implică ruina
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
punctul său determinat? Care este limita sa? Care este forma sa? Evident, infinitul. Fraternitatea, în definitiv, consistă în a face un sacrificiu pentru altul, a munci pentru altul. Când ea este liberă, spontană, voluntară, o pot concepe și o aplaud. Admir cu atât mai mult sacrificiul cu cât este mai întreg. Dar când se pune în sânul societății acest principiu, că Fraternitatea va fi impusă prin lege, adică, în franceza obișnuită, că repartiția roadelor muncii va fi făcută pe cale legislativă, fără
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
aceasta trebuie să trăim din muncă. În acea societate mijloacele de subzistență erau întemeiate pe sclavie și prădălnicie; în aceasta ele sunt întemeiate pe industria liberă. Societatea romană s-a organizat ca o consecință a principiului său. Ea trebuia să admire ceea ce o făcea prosperă. Acolo trebuiau numite virtuți ceea ce aici numim vicii. Poeții săi, istoricii săi trebuiau să exalte ceea ce aici noi trebuie să disprețuim. Înseși cuvintele libertate, ordine, justiție, popor, onoare, influență etc. nu puteau să aibă la Roma
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
maestru; ex ungue leonem. Imediat s-a grăbit să aducă la lumină acest diamant, pe care îl considerase inițial o simplă bucată de cuarț. Articolul a apărut în numărul din octombrie 1844 și a obținut un succes total. Toată lumea a admirat această argumentație strânsă și incisivă, acest stil sobru, elegant și spiritual. Jurnalul economiștilor a cerut noi articole acestui debutant, care tocmai s-a plasat dintr-o dată printre maeștri, și mai mulți membri ai Societății de economie politică, mai ales domnii
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
set de persoane. Simpla existență a unei externalități nu este un argument pentru ca statul să ocupe o anumită activitate economică sau să disloce alegerile private. Hainele la modă și buna îngrijire generează o mulțime de externalități pozitive, căci ceilalți îi admiră pe cei bine îmbrăcați sau îngrijiți, dar acesta nu este un motiv pentru a da alegerea furnizării de haine sau îngrijirea pe mâna statului. Grădinăritul, arhitectura și multe alte activități generează externalități pozitive asupra celorlalți, dar oamenii tot depun eforturi
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
plăcere certă. Prin prea multă dezgolire (în afara cadrului medical sau profesional), există riscul "banalizării", al anulării oricărei imaginații, prin situarea sânilor sub raportul interesului, prin pierderea rolurilor erotic și estetic. Nu toate privirile cad pradă banalizării. Cel ce privește va admira o pereche de sâni frumoși și atât. Va funcționa un erotism vizual, discret, pentru că toți bărbații normali trăiesc spectacolul sânilor goi cu o profundă emoție ascunsă care nu declanșează nicio inițiativă condamnabilă. Despre recunoștință ecunoștința este cea dintâi grijă a
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
nu vă pot descrie acum. Vă voi povesti însă multe despre el, despre casa lui, care e magnifică, despre Balcic". Există și alte exerciții de admirație de acest gen. Al. Paleologu consideră Cum am devenit huligan o capodoperă; Sebastian îl admira și iubea pe Nae Ionescu care nu era antisemit. Același autor consideră cuplul M. Sebastian N. Ionescu ca fiind cel mai interesant din istoria literaturii române. Exemplificările au fost făcute cu intenția relevării rolului explicativ al introducerii, al orientării cititorului
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
negociabilă. Impostura, la rândul ei, este oricând discutabilă pentru că, privind în jur, vom vedea că cei mai mulți sânt așezați în viață peste posibilitățile lor. Disprețul de sine poate și el să întîrzie să apară, pentru că dacă există oameni pe care îi admirăm pentru ceea ce au știut să facă în viața lor, vom găsi oricând mai mulți pe care să-i disprețuim pentru că nu au făcut cât noi. Libertatea și răspunderea, oricât de mare ar fi cuprinderea lor - ele îmi angajează întreaga viață
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în actul Facerii trebuie imaginat ca devenind duh rău, sinucigaș sau killer.1 Creația începe deci sub semnul unei autoterapii divine, și fiecare zi a ei este o treaptă de sănătate în plus. Când Dumnezeu, la capătul fiecărei zile, își admiră opera și o declară bună, el afirmă în primul rând o bunăstare psihică. Iar când în ziua a șasea Demiurgul îl face pe om "după chipul său", ceea ce se obține nu este vulgara tranzitivitate "somatică" a divinului, ci obiectivarea potențialului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
unei cruciade! În timp ce statele mari ale Europei știau, cu mult înaintea păcii de la Adrianopol, că Imperiul Otoman e sfârșit - "marele bolnav" i se spunea în Europa -, Leibniz visa cruciade! Gîndiți-vă și la Goethe, cu bâlbâielile lui lamentabile, care după ce îl admirase ani de zile pe Napoleon, făcând în fond figură de trădător, scrie în 1813 Epimenides Erwachen, declarând deci că s-a trezit, pasămite, într-un târziu, dintr-un "somn epimenidic"! Dar ce ne facem dacă îl judecăm pe Platon într-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Ei și? De unde atunci prezumția că putem vorbi despre Noica, Heidegger și Wittgenstein cu aplombul cu care îi invocăm pe "optzeciști"? Cum de se mariază atât de bine ignoranța și morga? Este un semn de noblețe mentală să știi să admiri ceea ce te depășește. În principiu, fiecare dintre noi poate, dacă are timp pentru asta și interesul nu îi lipsește, să acceadă la orice domeniu: fizică atomică, astrologie, filozofie sau cultură japoneză. Altminteri, orice domeniu în care nu am investit cazna
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu inima rece. Ești, totuși, dintre cei foarte puțini care mi-au fisurat răceala, până într-atît încît pot fi capricios, gelos și frustrat ca o gagică. Mă bucur că îți merge atât de bine la Heidelberg și, deși nu crezi, admir furorul tău heideggerian. Sigur că e "dement și inutil"! Dar am sfârșit prin a vedea în asta o virtute, pentru care te invidiez. Cu adevărat dement și inutil e modul cum îmi umplu eu zilele. Continui să risipesc fiecare secundă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu pot decât să-l invidieze. Orice om îndrăgostit privește lumea de pe culmea aceasta pe care îl înalță iubirea sa și, mai ales în prezența ființei iubite, el are simultan o expresie prin care dăruiește ― spre a fi privit și admirat ― obiectul iubirii sale, și o alta, marcă a supremei posesiuni, prin care el îl ține pe acesta lângă sine și, vibrând de gelozie, îl ocrotește de orice privire indiscretă. Cine, în această fotografie, îi dă lui Cioran semeția privirii sale
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe nume. Întorc capul și o văd pe Clara Tamaș. Plecase din România în urmă cu zece ani, să-și încerce norocul de artist plastic (face grafică și pictură, dar cu precădere tapiserie) în "States". O cunoscusem în 1991, o admiram dinainte (toate piesele bune de teatru din București se asociau în mintea mea cu grafica afișelor ei) și am rugat-o să mă ajute în crearea unui look al nou-născutului Humanitas. Româna o învățase la maturitate, în București, după ce își
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ei juridică s-ar face mai târziu. [29 septembrie 1876] ASOCIAȚIE PEDAGOGICĂ În vremea din urmă jurnalistica bucureșteană începuse a comite articole cari de cari mai insipide asupra instrucției publice, încît un om care pricepe întrucîtva cestiunile scolastice trebuia să admire ușurința cu care oamenii la noi discută lucruri despre cari nu pricep nimic. C-o adevărată părere de bine am văzut însă pronunțându - se, spre marea noastră mirare tocmai în București, o mișcare pedagogică sănătoasă, inaugurată de un grup de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și a bisericei naționale. Este o Dacie ideală aceasta, dar ea se realizază pe zi ce merge, și cine știe dacă nu-i de preferat celei politice. Românul de baștină e dotat cu o doză mare de răceală, el nu admiră, ca și romanul vechi, aproape nimic, de aceea nici credem că invidiază din inimă poziția de stat a Ungariei, căci, la dreptul vorbind, nici n-ar prea avea ce să învidieze. El e supărat pe obrăznicia conlocuitorului său, nicidecum pe
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
observat-o la nici una din reprezentațiile acestei stagiuni. De la fizionomia sa, care era aproape portretul lui Petru cel Mare, cu atâta îngrijire se grimase, până la cele mai mici mișcări ale gestului, a mînilor chiar, totul era studiat în amănunțime. Am admirat într-adevăr acele tonuri cu care d-sa colora tranziția dintr-un afect la altul. Acuma mușchii feței se dispuneau într-un gest de o rece și neîndurată viclenie, ochii pândeau și musculatura gurii arăta un ușor tremur de nerăbdare
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]