12,606 matches
-
de o plantă. Apoi am lăsat brațele să-mi atârne pe lângă trup. Mișcarea mea nu a avut efectul scontat. Fiona a crezut că-mi pierdusem cunoștința. M-a prins de mână. Prin ochelari îi vedeam amândouă pupilele, mari, înconjurate de albul ochilor. Cum nu purtam costum de cauciuc, degetele ei înmănușate s-au prelins pe pielea mea și am tresărit. I-am făcut semn să se ducă și să mă lase în pace. Nu voia. Atunci m-am întors și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
deschis primul album. Avea coperțile îmbrăcate în catifea roșie și o etichetă pe care scria, într-o caligrafie tremurată, AG. Am dat pagina semitransparentă. - Acum o să înțeleagă, spuse una din fete. Ce era de înțeles? Erau niște poze vechi în alb și negru, sau mai degrabă în maroniu și alb, înfățișând o fetiță de două-trei luni în pielea goală, lăfăindu-se pe un prosop pufos. Am dat pagina. Fetița era fotografiată după un an. Era îmbrăcată cu o salopetă și stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
tot timpul în gașca regizorului. Nici unul dintre actori nu s-ar simți în largul lui în preajma regizorului. Am împins ușa cafenelei, probabil singurul loc nepretențios din Belsize Park unde puteai mânca. Mesele erau acoperite cu mușama în carouri roșu cu alb și lumina puternică. Toate felurile din meniu erau însoțite de pâine prăjită, albă și gumoasă, indiferent dacă o cereai sau nu, și câteva foi veștede de salată creață așezată pe o margine a farfuriei, ca garnitură. Mi se părea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și o aprinse cu o brichetă din aceea antică, cu butoi, care scoate ditamai flacăra. — Credeam că fumezi Sobraine pastel, observai eu. —Azi nu. Nu merg cu hainele. Cu mâna grea de inele de argint, îmi arătă pantalonii în carouri alb cu negru, cămașa albă și haina de piele. —Știu ce vrei să zici și ai dreptate; nu se potriveau nici cu ce am purtat la lectură. Mi-am sacrificat excelentele sensibilități artistice pe altarul închinat enervării homofobului de Bill, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ăla îngrozitor cu care m-a blagoslovit Willie? Adrian? Ăla cu costume roz deschis? — Nu țin minte să-l fi văzut în roz pal - —Pe cuvântul meu. Exact culoarea vinului ăluia american căruia îi fac reclamă în suplimentele în culori. Alb de Zinfandel 1, numai că e un pic spre fraise. Ah, absolut îngrozitor. Întotdeauna mi-e groază c-o să zică lumea că-i iubitul meu, ar fi atât de jenant. Revenind, se pare că are un ochi destul de bun. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
toată la ideea că trebuia să-și pună la punct pilele. Nu-i așa Bill? Bill? Chemat la apel, Bill apăru imediat. Se îngrășase în timpul repetițiilor și avea o paloare osânzoasă mai accentuată decât de obicei, cu pielea de un alb murdar, asemenea slăninei crude de miel. Partea din față a pantalonilor îi era brăzdată de nenumărate cute, adânci ca niște canioane, iar cămașa era foarte strâmtă și-i țipa pe burtoi. Cu colțul ochiului, l-am zărit pe Hugo cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
e mai bine. Dar tot bea prea mult, zisei eu, amintindu-mi obrazul roșu, buhăit, al lui Bez din seara trecută. Bărbații cu tenul deschis ca al lui aveau ceva deosebit de neatrăgător când se afumau rău - contrastul între albastrul și albul injectat al ochilor, plus tenul alb care devenea roșu ca sfecla, până la rădăcina părului. M-am strâmbat și am recunoscut: — Într-un fel, aș vrea să nu-mi fi spus. Genul ăsta de lucruri schimbă felul în care vezi omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
simboluri universale sunt bine alese. Citez: Crizanteme albe - sub ploaia frunzelor privirea-nțețoșată În abisul nopții strălucește muntele cad fulgi de nea O natură plină de lumină și culoare, feerică, statică sau în mișcare, în toate tonurile, calde sau reci, de la albul imaculat și strălucitor al fulgilor, acoperind muntele, până la cenușiul norilor la vreme de toamnă sau de iarnă. Simboluri lirice ca-n poezia clasică sau modernă, cu semnificații deosebite întâlnim în textele cărții: apa lichidul vital apre aproape sub diferite forme
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
observației se împletește cu asprimea carapacei. Vă rog, țestoase umane, priviți în jururi și vedeți florile de tei, frumusețile românești, miresmele florilor de tei și ale cuvintelor lîmbii eterne! Pretutindeni alb - peste troiene calcă țanțoșă cioara. Pată de culoare pe albul de pretutindeni, cioara e mândră de existența ei. Tablou real, tablou stenic. Călătorului dezolat în pustietatea albă i se ivește brusc mândria existenței umile. Și reciproca e valabilă. Se lasă ceața - doar turla bisericii găsește cerul Într-o lume prealumită
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
lin de zurgălăi trecea o sanie Gene albite - sub voalul de ninsoare alți pași rătăciți Zdrențe negre-n nuc - doar ciorile-s culoarea din iureșul alb Pescăruși și ciori zburând prin fulgii de nea fluviul lenevind După ninsoare eternitatea în alb - cruci fără nume Parcul albit de nea - trandafirii doar obrajii iubitei Strada patinoar - sub streșini vântul cântă-n orga țurțurilor De pe ramuri doar puful alb alunecând - singurul zbor Țurțuri sub streșini - mușcând din mărul roșu zâmbesc unui gând Țipătul ciorii
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
zorilor cântec de cocoș Valuri clipocind - cum duce apa-n vale tot cerul senin Și în vitrine culoarea noroiului - model de sezon Cerul mohorât - prin frunzișul rărit cânt vesel de scatii Bat clopotele - zbor de porumbei și ciori peste cupole Albul peste alb - din zăpada mieilor răsar ghiocei Tresar apele - mâțișorii salciei plesnesc pe ramuri Vârtejuri de vânt ridicând nisipul spre cer - sosesc graurii Dimineață de martie fără soare - doar triluri pe ram Înfrântă-i iarna - mii de fire de iarbă
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
de cocoș Valuri clipocind - cum duce apa-n vale tot cerul senin Și în vitrine culoarea noroiului - model de sezon Cerul mohorât - prin frunzișul rărit cânt vesel de scatii Bat clopotele - zbor de porumbei și ciori peste cupole Albul peste alb - din zăpada mieilor răsar ghiocei Tresar apele - mâțișorii salciei plesnesc pe ramuri Vârtejuri de vânt ridicând nisipul spre cer - sosesc graurii Dimineață de martie fără soare - doar triluri pe ram Înfrântă-i iarna - mii de fire de iarbă sulițând cerul
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
pe vânător cu o expresie năucită și cu plasa în aer. Privirile lui rătăciră în sus, rămânând subjugate de o orhidee născută în echilibru deasupra abisului, exact în unghiul de unire a unei crengi cu trunchiul. De culoare liliachie cu alb, își alesese locul pe care l-ar fi ales un „viet“ ca să pregătească o ambuscadă. Și-i amintea cățărați acolo sus, legați de copac, hotărâți să nu coboare până nu vor fi dați jos cu focuri de armă și, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
deja trei baruri, un hotel cu restaurant și chiar și două case de curve. Episcopul are pretenția să nu li se permită să primească indieni, dar nu cred că-i dau ascultare. Un indian are același drept ca și un alb să meargă la curve. Sau nu-i așa? — Drept? Da, bineînțeles. Da, are dreptul... Dar, știi ce se va întâmpla? Primul indian care o să ia o boală venerică, o simplă „gonoree“ pe care un alb și-o vindecă într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
același drept ca și un alb să meargă la curve. Sau nu-i așa? — Drept? Da, bineînțeles. Da, are dreptul... Dar, știi ce se va întâmpla? Primul indian care o să ia o boală venerică, o simplă „gonoree“ pe care un alb și-o vindecă într-o lună, o va răspândi la toți oamenii lui. Și oricare dintre aceste boli poate da gata un trib întreg. Bolile venerice, ca și tuberculoza, ca și o simplă răceală, o „gripă“ banală, sunt pentru acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
vag spre Nord-Est: — A venit omul alb, spuse el. Se așeză în fața lui, pe vine, ca de obicei. — Mulți? — Mulți. Întreabă-i pe albi de ce au venit. Nu vrem albi pe pământ yubani. — Eu sunt alb. Nu gândești ca un alb. Nu muncești, nu distrugi. Porniră într-un lung marș pe cărări încâlcite, pe care doar yubani-i le cunoșteau, traversând igarapés, mlaștini cu palmieri nipa și râușoare, ocolind mereu râurile mari, apele adânci, lagunele, pe care n-ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
țară, dacă Guvernul nu e de acord. Cred că mă supraestimați. Vorbiți de parcă ați crede că am într-adevăr vreo putere asupra yubani-lor. Nu este așa. Problema va trebui s-o rezolvați pe cont propriu. — Ne puteți ajuta. Sunteți singurul alb care păstrează legătura cu ei. — Și părintele Carlos... — Părintele Carlos nu vrea să intervină. — Nici eu. Inginerul se ridică în picioare, încheind conversația, și ceilalți îl imitară; la ieșirea din cort se opriră. Planchart părea îngrijorat: — Ce le veți spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
le-a stropit câmpurile cultivate și le-a oferit peștii lui. Era viața indianului și indianul o respecta, lăsând-o drept moștenire fiilor lui, exact la fel cum părinții săi i-o lăsaseră lui. Dar apoi, într-o zi, un alb a vrut să se îmbogățească degrabă, fără să se mai gândească la fiii lui, fără să se mai gândească la râu, fără să se mai gândească la nimic altceva, decât la el însuși, și a tăiat pădurile, a vândut lemnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
prin contrabandă și să le vândă unui negustor londonez de antichități. Un bun colecționar va plăti oricât i se va cere pe ultimele două „tzanza“ autentice scoase din Amazonia, într-o vreme când arta micșorării capetelor părea definitiv pierdută. Un alb din Chicago va apărea acum cu cele două trofee sub braț, proclamând că un pumn de sălbatici ascunși în mlaștinile râului San Pedro voiau să rămână în continuare neurniți din loc, să reziste cu orice chip la loviturile progresului. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu sălbaticii ăia după tot ce au făcut? — N-au nimic împotriva mea. — Sunteți nebun? Sunt niște animale și nu gândesc. Într-o zi, ca să se distreze, o să vă micșoreze capul precum acelor nefericiți. Le știți numele? Dacă întreabă Poliția. — Albul cred că se numea Lucas. Îl vor recunoaște în Santa Marta. Sau în Vizavi. — Haideți! Gata cu pălăvrăgeala, se impacientă șoferul pe când pornea motorul. Pe nicicând, amice! Porni într-un nor de praf. După câteva clipe, nu era decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
când am fost de față... Mi-a tăiat pofta de mâncare pentru patru zile. — Ați fost de față când le-au micșorat? se interesă plin de înflăcărare Tomás Sierralta. Ați văzut tot? — Foarte neplăcut. Dar, ciudat... Știți că sunteți singurul alb în viață care a văzut vreodată ceremonia capetelor „tzanza“? — Îmi închipui. Era uitată de ani de zile. Ați putea s-o explicați amănunțit? — Mai târziu, Tomás. Mai târziu, interveni preotul. Acum sunt alte lucruri pe care trebuie să le aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mele este altul. Sunt doi albi în coliba mea. Au venit cu părintele Carlos... Sunt oameni de bine, prieteni ai yubani-lor și vor să dea ajutor. Yubani-i n-au nevoie de ajutorul albilor, se justifică José. Tu ești diferit... Un alb diferit... — Ei pot face mai mult decât mine. Unul este jurnalist. Știi ce e asta...? Indianul făcu un efort să-și amintească. Închise ochii, se încruntă caraghios, ca și cum ar fi căutat ceva în memorie, dar până la urmă, negă printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
șleahtă de zdrențăroși, singuri împotriva întregii lumi... Cerul se colorase într-un roșu furios, iar râul avea acum tonuri arămii strălucitoare. Ultimii stârci ai serii zburau căutându-și cuiburile și doar un nor rebel continua să se arate necrezut de alb în mijlocul acelei risipe de culori. Se așeză pe vine lângă Inti Ávila și arătă din cap spre copaci și spre râu: — Poate că dacă îi aducem să vadă asta, spuse el, dacă le-am arăta un apus de soare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mașini și autobuze. Nimeni nu acorda atenție zebrei ori liniilor albe care erau menite să separe benzile de mers. Și totuși traficul curgea lin și iute. Un sedan verde-deschis tăie banda autobuzelor și opri În spatele celor două vehicule albastru cu alb ale carabinierilor. Era un dreptunghi aproape anonim, lipsit de orice Însemn ori girofar, singurul semn distinctiv fiind o tăbliță de Înmatriculare pe care scria „AFI Oficial“. Portiera șoferului se deschise și coborî un soldat În uniformă. Se aplecă și deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
aștepte răspunsul, arătă cu degetul pe direcția danei de acostare și-o luă Înainte de partea cealaltă a șoselei. Femeia se opri doar cât să-i spună ceva șoferului, apoi Îl urmă. La marginea apei, el arătă spre șalupa albastru cu alb a poliției acostată la chei. — Veniți pe aici, doctore, zise el, pășind de pe caldarâm pe puntea șalupei. Femeia veni aproape În urma lui și-i acceptă mâna. Fusta uniformei Îi cădea câțiva centimetri sub genunchi. Avea picioare zvelte, bronzate și musculoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]