18,056 matches
-
5. Ediții. Critica de text impune trei principii de utilizare a manu scriselor, În cazul În care textul s a conservat În cel puțin două exemplare (dacă există o singură „edi ție“, În sens antic, a unei opere, nu există alternativă de abordare a materialului): I. dacă există două manuscrise dintre care unul este copia celuilalt, se folosește numai modelul, nu și copia; II. sînt de preferat manuscrisele vechi (sînt suspecte În special cele din secolele XIV-XV, fiindcă Renaș terea favoriza
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
Într-un studiu modern al fenomenului, Keele (1972) a cerut subiecților să răspundă la apariția unor pete de culoare roșie, galbenă, verde, albastră prin apăsarea butoanelor apropiate cât mai rapid posibil (o activitate de alegere timp de reacție cu patru alternative). Într-o etapă a experimentului culorile erau prezentate în forme variate, irelevante, ± sau v. Într-o altă etapă culorile erau tipărite sub formă de litere ce formau denumirea culorilor respective. De exemplu: cuvântul ROȘU era tipărit cu cerneală verde, iar
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
care, desprinsă de Eden, tocmai urma a se naște. Să urmărim desfășurarea celor trei semioze prin intermediul semnelor pe care sacra lor istorie le-a impregnat în memoria ființei umane devenită, de atunci încoace, profană. Căci, pentru a lua în seamă alternativele gîndirii creștine conform cărora răul "ține de o anume folosire a liberului arbitru, că provine din noi înșine" sau că el "nu are ființă sau esență proprie, originîndu-se în gestul luciferic al luminii care cade", este nevoie mai întîi să
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
manifestări ulterioare, și pe aceea a "răului valoric", devine în acest context o chestiune secundară. Altfel spus, sugestia unei "preexistențe pure", absolute, a "existenței în sine" a informației-idee, a "semnificației fără de semnificant" în termeni semiotici spus este postulată în această alternativă. 2) Ipostaza coexistenței divinității cu o realitate exterioară esenței sale spirituale (spre exemplu, cu "apele primordiale" deasupra cărora duhul lui Dumnezeu plutea "înainte" de facere), sugerează că "ceva" trebuia să se întîmple în interiorul perfecțiunii însăși pentru ca ea să se poată
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
metafizică (ontologică) a filosofiei acreditînd imaginea unui Dumnezeu potențial manifestat în sine cu dimensiunea etică, morală, axiologică a metafizicii creștine, pentru care creația (manifestarea) exterioară este expresia întrupării în act a binelui suprem. Răul nu este înțeles, în această duală alternativă, ca aparținînd lui Dumnezeu, ci ca "neant", ca o "absență a binelui din spațiul creației", ca o lipsă "a ceea ce ar trebui să fie; tot ce este e bun atîta cît este (esse et bonum convertuntur), deoarece esse e în
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
aceea de a regresa, de a muri fără conștiința valorii. Un destin pe care nici un creator nu ar trebui să îl dorească creației sale. Iată o posibilă explicație axiologică a lansării răului în lume. Am putea, desigur, găsi și o alternativă mediatoare pentru aceste confruntări conceptuale. Bunăoară, deplasînd disputa în planul relației dintre posibil și actual am putea spune în consens cu R.M. Adams [cf. Miroiu, 1993: 70] că Dumnezeu a ales cea mai bună lume dintre cele posibile pentru momentul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
integral; b) pe de altă parte, nu putem decît cel mult bănui că din celelalte "lumi ale lumii", posibil să ființeze în paralel cu lumea noastră răul a dispărut deja (dacă a fost vreodată prezent acolo). Fiecare dintre cele două alternative pot fi confirmate sau infirmate cu argumente pro sau contra. Să exemplificăm, doar, fără a ne mai angaja în dispute care riscă să nu se mai sfîrșească, amintind una din tezele lui Nae Ionescu: Ideea de evoluție, raportată la nivelul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
necunoaștere, sau, în ultimă instanță, a adevărului de minciună? Să credem că, dacă acest pericol viza în exclusivitate pe om, starea de ignoranță îi era hărăzită acestuia de către Dumnezeu ca o condiție firească a existenței sale edenice? Într-o atare alternativă, așa cum dialectica acreditează, șansa omului de a evolua era practic nulă. În ce consta, de fapt, adevărul atît de "periculos" ascuns în trupul mărului interzis: faptul că omul era "gol" (situație căreia i se pot asocia un ansamblu de conotații
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
să îi respingă existența, să îi hulească opera sau să se alieze în mod deschis cu Satan pentru a distruge această operă s-a și întîmplat, de fapt, în realitate. Încercările de răspuns asociate acestor confocale întrebări au generat două alternative extreme, pe care dogmatica și filosofia morală a libertății le-au disputat în decursul timpului, nu fără de patimă: • alternativa fatalistă, conform căreia omul este supus în totalitate voinței și determinării (necesității) divine, necesitate care reprezintă pentru om echivalentul unui implacabil
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
distruge această operă s-a și întîmplat, de fapt, în realitate. Încercările de răspuns asociate acestor confocale întrebări au generat două alternative extreme, pe care dogmatica și filosofia morală a libertății le-au disputat în decursul timpului, nu fără de patimă: • alternativa fatalistă, conform căreia omul este supus în totalitate voinței și determinării (necesității) divine, necesitate care reprezintă pentru om echivalentul unui implacabil destin supraordonat existenței sale; • alternativa voluntaristă, care acceptă ideea că omul este înzestrat cu un deplin "liber arbitru", în
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și filosofia morală a libertății le-au disputat în decursul timpului, nu fără de patimă: • alternativa fatalistă, conform căreia omul este supus în totalitate voinței și determinării (necesității) divine, necesitate care reprezintă pentru om echivalentul unui implacabil destin supraordonat existenței sale; • alternativa voluntaristă, care acceptă ideea că omul este înzestrat cu un deplin "liber arbitru", în măsură să-i permită autonomia acțională în raport cu orice tip de determinare, divină inclusiv. Și una și alta dintre alternative au generat dileme dificil de rezolvat. Astfel
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
echivalentul unui implacabil destin supraordonat existenței sale; • alternativa voluntaristă, care acceptă ideea că omul este înzestrat cu un deplin "liber arbitru", în măsură să-i permită autonomia acțională în raport cu orice tip de determinare, divină inclusiv. Și una și alta dintre alternative au generat dileme dificil de rezolvat. Astfel, cea dintîi soluție a ridicat întrebarea: dacă tot ceea ce face omul este rezultatul voinței și controlului dumnezeesc, înseamnă că și păcatul lui, minciuna inclusiv, vine tot de la Dumnezeu. Altfel spus, Dumnezeu ar fi
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
să o aibe asupra ființei umane, fapt care contrazice însă principiul atotputerniciei și atotcunoștinței sale, respectiv puterea sa de a impune omului norme morale cum ar fi aceea de nu minți pe care acesta să le respecte. Între cele două alternative, soluția de mijloc a acreditării unui moderat "liber arbitru" a părut a fi unica posibil de acceptat. Astfel, așa cum consemna încă Ioan Damaschin [1993: 86-87], omul care acționează și face este principiul propriilor sale fapte, fiind prin urmare înzestrat cu
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și manifestarea lui unde și cînd ne așteptăm mai puțin (în grădina lui Dumnezeu, bunăoară). Avînd posibilitatea de a actualiza virtualitatea răului (a minciunii) protopărinții nu au stat prea mult pe gînduri. Acțiunea lor s-a desfășurat sub semnul cîtorva alternative ale legii fundamentale deja enunțate, respectiv al legii șoaptei ("Oamenii vor crede orice, dacă le-o șoptești la ureche"), al legii progresului ("Omul nu progresează decît atunci cînd știe că nu poate să facă ce vrea"), al legii libertății (" Cînd
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
trebuie în același timp, să uităm că "orice eveniment negativ (xi) are efect "trezitor" asupra latențelor difuze ale binelui, care se manifestă recuperator în forme, procese și modalități de o incomensurabilă și nepotolită diversitate" [ibidem:62]. Nici una dintre cele două alternative nu exclude dialectica opuselor, acceptată însă într-o manieră recesivă, cum numește Mircea Florian disimetria esențială a structurilor lumii: "disimetria constă în împrejurarea universală că existența este structurată în termeni antitetici sau polari, în care unul domină, stă înainte, iar
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fost favorizată dintotdeauna de existența a două canale complementare: • canalul obscurului "inconștient colectiv" postulat de Carl Jung, care face de exemplu ca inocenta față a copilului mic să fie suficient de mobilă pentru a exprime, adesea, informații false; în această alternativă, minciuna este asumată în ontogeneză ca o moștenire, ca rezultat genetic al unui ignorat "nucleu dur" (arhetipal); s-ar acredita astfel una din principalele teze ale inneismului chomskyan, pe care și constructivismul piagetian îl ia în seamă: tendința de a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
societății totalitare. Ca să conchidem, vom spune că aceste proceduri de pervertire a adevărurilor esențiale ale conștiinței sînt specifice tuturor societăților nedemocratice, constituind un "nucleu dur" al trecerii istorice de la o etapă la alta. *** Din considerațiile de mai sus rezultă că alternativei semiologice a "paradoxului mincinosului" i se poate asocia și o variantă sociologică. Căci, dacă toată lumea minte, înseamnă că nu mai minte nimeni. Un "privilegiu" extins la scara unei colectivități dispare implicit așa cum observă istoricul Arnold Toynbee la nivelul fiecăruia dintre
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
folosească, inconștient sau conștient, și de ceea ce în mod normal numim limbajul gesturilor, mărindu-și astfel șansele de a reuși să inducă în eroare; pe de altă parte, anumite gesturi involuntare îl pot trăda pe cel care minte. Există și alternativa de a păcăli numai prin minciună și gesturi. Un exemplu fascinant al deosebirii dintre cum induc în eroare spusele cuiva și cum ne poate păcăli felul în care se spune ceva îl oferă Oliver Sacks (1986:76-80) relatînd reacția avută
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de joc. În viața reală, minciuna poate avea orice scop. Avînd în vedere aceste diferențe, putem presupune că îndemînarea în a trișa la joc nu echivalează cu abilitatea de a minți în viața de toate zilele. De asemenea, ca o alternativă, jocurile pot constitui un exercițiu pentru minciuna din viața reală. DePaulo și Jordan sînt în favoarea acestui punct de vedere, și identifică în principiu locul pe care l-ar ocupa jocurile într-un program ipotetic pentru deprinderea capacității de a minți
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Ceremonii, Bestiarium, Herbarium. Pentru cel care va dori să realizeze, măcar parțial, un adevărat saijiki, pe cîte un anotimp sau pe cîte o secțiune din cele enumerate mai sus, cu comentarea fiecărui kidai și kigo, materialul este deja adunat. O alternativă la kigo În urma Primului Simpozion Internațional de Haiku ținut la Tokyo În august 1999, a devenit clar că, deși haiku-ul este cea mai practicată formă de literatură În lume, el trece printr-o adevărată criză. Jim Kacian spune În urma
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
experiență Împărtășită este cea care face ca astfel de elemente să funcționeze pentru atît de mulți oameni. Ceea ce nu poate fi la fel de evident este valoarea plasată asupra unor astfel de elemente În culturi diferite.” Jim Kacian consideră că există o alternativă la existența În haiku a unui kigo. El pune În evidență faptul că există deja suficiente poeme care funcționează ca haiku-uri deși nu au kigo (poeme care, de obicei, sînt expediate sub numele de senryu sau haiku-uri nonsezonale
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
au străduit să explice cum sunt afectate femeile de război și de evoluțiile din economia globală, inclusiv de politicile de ajustare structurală, în anii '80 și '90. Lipsa totală de vizibilitate a femeilor în abordările principale și în multe din alternativele critice a fost unul din motivele dezvoltării literaturii feministe. Totuși, perspectivele feministe nu au fost mai omogene decât alte puncte de vedere teoretice. Unii feminiști, precum Christine Sylvester (1994a, 2002) au folosit abordări postmoderne pentru a pune sub semnul întrebării
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
fi reduse la interesele materiale ale celui puternic. Ele sunt, în cel mai bun caz, "variabile intermediare", de la care se poate aștepta să aibă efecte independente doar în chestiuni minore, îndepărtate de lupta pentru putere. (O interesantă și puțin explorată alternativă este reprezentată de încercarea lui Schweller și Priess 1997 de a teoretiza instituțiile din interiorul perspectivei realiste). Realiștii sunt ceva mai puțin reticenți în a vorbi despre identități deși, de obicei, nu o fac în mod intenționat. Este cel mai
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
este ilogic ca un stat să-și amenințe partenerii comerciali, ale căror piețe și investiții de capital sunt esențiale pentru propria dezvoltare economică. În al doilea rând, cucerirea teritorială în era nucleară este și periculoasă, și costisitoare pentru statele criminale. Alternativa dezvoltarea economică prin intermediul comerțului și investițiilor străine este o strategie mult mai atractivă și cu mai mare potențial de câștig (Rosecrance 1986; Strange 1991). Neorealiștii au două răspunsuri la revendicarea liberală conform căreia interdependența economică asigură pacea în relațiile internaționale
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
globalizată, deschisă. Dezbaterile parlamentare și responsabilitatea sunt reproduse în foruri internaționale precum ONU. Iar protecția legală a drepturilor civile în cadrul democrațiilor liberale se extinde la promovarea drepturilor omului peste tot în lume. Odată cu colapsul comunismului ca ordine politică și economică alternativă, potențialul de continuitate între intern și internațional a devenit mai mare decât în orice altă perioadă anterioară. Fukuyama avea dreptate să fie optimist. Răspândirea democrațiilor liberale și a zonei de pace a fost o evoluție încurajatoare, la fel ca și
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]