8,127 matches
-
trei vizite îndesite, "imposibilitatea în mers" se transformase miraculos în "agitație sau vagabondaj nocturn inconștient". Apoi în mai exactul "deambulism nocturn" (somnambulism). Începuseră de-i culegeau nopțile de pe crestele acoperișurilor, unde se amuzau să păcăne tabla sau să facă să alunece pe burtă vreo țiglă. Îi înhățau. Le legau boturile la sacoșele cu nutrețuri de neuroleptice, tranchilizante, hipnotice, sedative, dar, în noaptea următoare, tot de prin stâlpii de telegraf îi culegeau. Îi ferecaseră sub cearceafuri și curelușă, dintr-o piele de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
puțin țipătoare, ciordite de la magazie de Suveran. Singurele două halate necărămizii, care, după părerea lor, ar fi putut fi confundate, din elicopter, cu două balonzaide. Pâslarii în picioare. Cîte-o pătură de fiecare, în rucsac, la Regele Bolilor Nervoase. Și-au alunecat, unul după altul, printre lamelele obloanelor, precum două coji de săpun. Din vârf, de la gămăliile stâlpilor de înaltă tensiune, vîrîndu-și lăbuța în tablourile electrice, au decuplat soneriile, alarmele, energia electrică, despre care se spunea că ar juca în ultimul val
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Din vârf, de la gămăliile stâlpilor de înaltă tensiune, vîrîndu-și lăbuța în tablourile electrice, au decuplat soneriile, alarmele, energia electrică, despre care se spunea că ar juca în ultimul val de garduri metalice, barând calea către libertate. Regele, încă sedat, mai aluneca, își mai frângea gâtul. Dar la dânsul, orice schimbare intervenită în starea de sănătate, mai curând ameliorare se chema că era, într-atît era tipul de turbat de bolnav. Sinistratul a intrat peste cușcareta ultimului paznic, moș Romergan, care dormea revărsat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI veterani. Din clipita în care ultimul profan părăsea sala, mai ședeau o vreme pe la locurile lor, mai găsindu-și de lucru, necăjind tutunul putrezit de "Carpați", ridicând gulerul hainelor recuperate de prin cuiere, făcând să alunece pe masa unică, imensă, scrumierele de hârtie, așa cum alunecau halbele de bere pe tejghelele barurilor din Vestul Sălbatec. După care, brusc, se apropiau de cele trei ferestre gigantice. Le descleștau tocăria zuruitoare. Le încălecau pervazele. Și, fără vreun cuvânt, se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care ultimul profan părăsea sala, mai ședeau o vreme pe la locurile lor, mai găsindu-și de lucru, necăjind tutunul putrezit de "Carpați", ridicând gulerul hainelor recuperate de prin cuiere, făcând să alunece pe masa unică, imensă, scrumierele de hârtie, așa cum alunecau halbele de bere pe tejghelele barurilor din Vestul Sălbatec. După care, brusc, se apropiau de cele trei ferestre gigantice. Le descleștau tocăria zuruitoare. Le încălecau pervazele. Și, fără vreun cuvânt, se aruncau în golul de dedesubt, planând minute întregi, la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sus, de la etajul patru, a Cenaclului, zăboveau, după fiecare ședință mai importantă, șase, opt, chiar zece 319 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Găuri, cu o sulă, cele patru noi sfârcuri. Și, de data aceasta, le ghidă cu degetul să alunece pe șiretul de piele, una după alta, fără să mai interpună vreun nod între ele. Tratîndu-le ca și cum toate împreună ar fi constituit un al cincelea lob. Și abia atunci când ultimul bănuț de carne călători până la locul lui, străinul făcu un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
piesă de lenjerie, de atlaz, cu găitane de mătase, prinse în față printr-o pafta de aur, lăcuită în nestemate, ce aparținuse, pe vremuri, rafinatului domnitor Matei Basarab. Paftaua doar. Borțosul își degajă cureaua din cataramă. Își lăsă nădragii să alunece armonică pe ciment. Meșteri cu briciul cu care bărbierise și urechea Ierbii Fiarelor, la găitanele ce aveau un sistem complicat de petrecere pe sub bijuterie. Retezând legăturile, Genel își trase înapoi pantalonii peste buci, strîngîndu-și cureaua până la refuz, cât mai jos
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu care bărbierise și urechea Ierbii Fiarelor, la găitanele ce aveau un sistem complicat de petrecere pe sub bijuterie. Retezând legăturile, Genel își trase înapoi pantalonii peste buci, strîngîndu-și cureaua până la refuz, cât mai jos pe șolduri, pentru a nu-i aluneca slipul roșu, de atlaz, pe drum. De data aceasta, îndepărtat fiind de obiectele metalice, pendulul se porni să alerge pe suprafața hărții voios ca un caniș. Repezindu-se ață deasupra Uliței Vergului. În jurul căreia execută 17 cercuri armonioase, de la stânga
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
glumeață, cu cineva aidoma cu popa satului. Noi ne jucam!... Și, după ce ne-am jucat, ce ne-am jucat, numai o dată ce ne-am pornit pe hârjonit. Eu m-am pornit. El s-a pornit... Și El, de supărare c-a alunecat și s-a lovit cu rotocolul aurei de parmalâcul șopronului, numai o dată ce pune mâna pe-o cărămidă... Și, pac! Mă altoiește cu ea în moalele capului... Capitolul 11 ZIUA A ȘAPTEA: "SĂ NU FOLOSEȘTI, ÎN CHIP NEDEMN, NUMELE LUI DUMNEZEU
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fi căpătat handicapul de a avea răsuflare. Trăsăturile i se îndulciră și i se albiră până către primele înfățișări ale transparenței. Aducîndu-ți aminte de textele (și medievale și contrariante) despre fecioarele acelea într-atît de cristaline, încît li se puteau zări, alunecând prin vitrinele ciudate ale gâturilor subțiri, până și vinurile roșii, ce le sorbeau din cupe de argint... Parcă domnițele alea altă grijă n-ar fi avut decât să stea și să tragă alcool la măsea din cupe de argint! Și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să continui cu povestea asta de rahat cu biata Deborah cea abandonată, care stă singură acasă? Pentru tot restul vieții noastre? Ea chiar nu poate să-și vadă de viața ei? Noi cum am putut? James s-a lăsat să alunece greoi pe scaun. Era limpede că bărbatul era conștient că planurile pentru seara aia se spulberaseră și totul avea să se transforme într-o prelungă analiză / discuție aprinsă / ceartă - cum vreți să-i spuneți - pe tema relației lui cu fosta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
era aproape invizibilă - se deplasa complet neobservată, cu umerii căzuți și cu capul plecat. Limbajul trupului ei urla „vă rog să mă scuzați“. Femeia a fost ușurată, la modul tangibil, atunci când a ajuns la masă și s-a lăsat să alunece pe scaun. Ce pereche ciudată suntem, s-a gândit Julia. Două femeie foarte diferite, care nu au absolut nimic în comun decât faptul că amândouă s-au îndrăgostit și s-au măritat cu același bărbat. Ce era și mai uluitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
zâmbindu-i iepei în rochie roșie. Mă duc să mai vorbesc cu câteva persoane. Vrei să vii după mine la etaj, în barul mare al hotelului, cam în zece minute? Julia n-a așteptat răspunsul lui James, ci a plecat, alunecând ușor, către scara grandioasă care ducea în holul hotelului. Și-a deschis telefonul mobil, a anulat comanda la taxi și s-a îndreptat către recepție, unde a luat o cameră. * ** Când a ajuns și ea, James stătea singur la bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pentru câteva zile. —Cum? Fiona era șocată. —Nu mi-ai spus că aveți probleme! Nici nu aveam, la modul propriu. Numai că eu mă simt nițel... Ei bine, ca și cum n-aș fi apreciată. În ce sens? O lacrimă i-a alunecat lui Susan de-a lungul nasului, dar ea a șters-o imediat. Nu voise să plângă, dar, pur și simplu, nu se mai putuse abține acum că, în sfârșit, după multă vreme în care ținuse totul în ea, își verbaliza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
luat valiza și s-a îndreptat către ușă. — Te sun mai târziu. Ciao. După ce ușa s-a închis cu zgomot, Alison s-a așezat pe pat, unde a rămas nemișcată, privind în gol. După câteva secunde, prima lacrimă i-a alunecat pe nas și i-a căzut pe piciorul gol. Au urmat și altele. Amărăciuna lui Alison se manifesta în liniște, cu toate că venea din inimă. Bubuitul interior al dezamăgirii nu era egalat decât de ceva și mai groaznic - durerea sfâșietoare cauzată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de construcție a lor depășește cu mult talentele mele de reconstrucție. Iar miopia nu mă ajută nici ea prea mult. Vai de mine, zdrobitor calificat de lentile! Bărbatul turnă ceaiul de rădăcini într-un castron și-l aduse, gata să alunece pe piesele de puzzle împrăștiate, apoi se așeză din nou lângă Vultur-în-Zbor. Ce ciudat, se gândi Vultur-în-Zbor, ca o încăpere sărăcăcioasă ca aceasta să creeze o atmosferă atât de confortabilă, de prietenoasă. Camera în care stătea era un pic mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pot explica! urla Virgil de la capătul unui tunel lung. Să treci prin asta înseamnă s-o înțelegi. Ascultă vocea mea. Ascultă doar vocea mea. Pe Vultur-în-Zbor îl copleșea frica, frica omului sănătos în fața unei boli inexplicabile. Simțea cum convingerile îi alunecau printre degete. în definitiv, ce căuta el aici? Ce fel de drăcovenie îl apucase? De ce nu se omorâse pur și simplu atunci când avusese ocazia? Poate că, la urma urmei, chiar era mort. Da, era mort. Se înecase când căzuse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu un nume scris cu vopsea pe o scândură legată de o margine: Lama Alunecoasă. Vultur-în-Zbor, maestrul cuțitului, simți cum elanul îi scade tot mai mult și își dădu seama că citise o prevestire rea în acel nume. Acolo unde alunecă lama cuțitului, acolo alunec și eu. Se urcă în barcă, făcându-i semn lui Virgil Jones să rămână pe loc, iar domnul Jones, neajutorat și greoi, se așeză pe mal, timp în care Vultur-în-Zbor vâsli către altarul de piatră, vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu vopsea pe o scândură legată de o margine: Lama Alunecoasă. Vultur-în-Zbor, maestrul cuțitului, simți cum elanul îi scade tot mai mult și își dădu seama că citise o prevestire rea în acel nume. Acolo unde alunecă lama cuțitului, acolo alunec și eu. Se urcă în barcă, făcându-i semn lui Virgil Jones să rămână pe loc, iar domnul Jones, neajutorat și greoi, se așeză pe mal, timp în care Vultur-în-Zbor vâsli către altarul de piatră, vocea trecutului său, ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
când se oprea, închidea ochi și strângea din pleoape până când stropi de umezeală începeau să-i curgă pe la colțuri, iar el rămânea cu gândurile paralizate. Apoi deschidea ochii, clătina din cap și continua să scotocească iar poarta continua să-i alunece printre degete. Liv spuse: — își închipuie că eu nu am căutat niciodată Poarta? își imaginează că am trăit aici degeaba? Am tot atâtea motive să-l urăsc pe Grimus ca și el. Crede oare că Grimus e la fel de prost ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fără să spună nimic. Prinse un colț al prosopului care ieșise de la locul în care îl prinsese destul de bine Karina. Trase de el dezgolind trupul alb și plăpând. Karina duse instinctiv ambele mâini la piept încercând să oprească prosopul care aluneca pe lângă corp. Acesta era la locul lui, nu și bărbatul. „- Oh, Doamne! Am ieșit afară înfășurată în prosop.” Karina era șocată de ipostaza penibilă în care se afla. Înțelegea acum de ce fusese privită ciudat de trecători, iar ea ignorase acele
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ignorase acele semne care ar fi trebuit să-i dea de gândit, să o alarmeze. Înțelegea, prea târziu de data asta, că nu trebuia să ignore semnele, mai ales cele vizibile. Alergă până în casă, închise ușa și se lăsă să alunece pe gresie cu spatele rezemat de ușă. Râdea în hohote. Un râs mecanic, iritant. Nu găsea nimic amuzant în întâmplare, dar simțea nevoia să râdă. Un râs nervos, ca o descătușare a sentimentelor care o covârșiseră. Nu era pentru prima
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să o eliberezi. Te poți folosi de ea pentru a crea lucruri minunate, care vor rămâne mărturie existenței ei, care va dăinui în timp. - O poveste... - Da, o poveste. O altfel de poveste. Inedită, atipică, așa cum e ea.” Scrisoarea îi alunecă din mână. Ajunse la picioarele ei. Câte alte femei se regăseau într-o astfel de poveste, în povestea lui „atipică”? Cu un El prezent când și dacă are chef, cu o Ea răpusă de îndoieli și neîncredere. Cu un El
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
o gaură până-n piept, prin a cărei deschizătură Începu să curgă foarte repede lumina purpurie (aici domnul Martin Își trecu iar batista de-a lungul frunții cu șanțuri adânci și rămase câteva clipe tăcut). Atunci - continuă el adunându-se arcușul alunecă răgușit peste corzile viorii și sunete ca niște schelălăituri se Împrăștiară strident, În timp ce femeia umplea sala cu un râs asurzitor, care te Îngheța. Colonelul Încercă să se ridice și, nereușind, Începu să strige un NUUU prelung și să Întindă mâinile
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
izbește sufocant peste față. Râsul meu crește. Timpanele Îmi sunt umflate. Aproape surzesc. Un pahar cu picior subțire a pocnit În zeci de țăndări. Pereții se Îndepărtează din nou. Camera se dilată asemeni unui balon umflat câte puțin. Simt că alunec spre În jos. Coada vulpii continuă să mă izbească violent peste obraji, peste gură, Înăbușit. Cineva mă trage Într-un adânc necunoscut, rece, fără margini. Mă aflu lângă ușă, la o distanță considerabilă de pat. Absolut ud. Mă ridic brusc
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]