7,673 matches
-
Langeais, scris în perioada "pierderii iluziilor" pe care Balzac le nutrea față de aristocrație, este "un virulent act de acuzare împotriva orgoliosului foburg aristocratic Saint-Germain, a faimoaselor ducese îngâmfate, vicioase și frivole" [Ion, p.288-289]. Făcând concurență stării civile și având ambiția unei reforme a moravurilor sociale, Balzac demască perfidia și decăderea femeii. Balzac a descoperit pluralitatea ființelor moderne 137. Tipul femeii balzaciene este unul complex, conceput multidimensional, din diverse ipostaze, din multitudinea nuanțelor de caracter, din opinia despre ea a celor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Doamna Dambreuse ilustrează rolul Parizienei în cariera unui tânăr. Putem întrevedea la personajul flaubertian posibilitatea unei cariere asemănătoare cu cea a lui Georges Duroy 139. Frédéric se interesează de doamna Dambreuse în măsura în care aceasta ar putea să-l ajute în realizarea ambițiilor sale mondene. Educația sentimentală a lui Frédéric urmează o curbă în descreștere, de la romantism la vulgaritate și compromis. "La relation avec Rosanette et Mme Dambreuse n'est qu'une comédie, qui ne parvient jamais à faire oublier la seule vraie
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
se cunosc preocupările teatrale ale lui Baudelaire, Flaubert și Villiers, dineul autorilor "șuierați" (Zola, Daudet, Flaubert, Goncourt, Turgheniev). Mării romancieri francezi din secolul al XIX-lea au cunoscut cu toții tentația teatrului și au dorit, în majoritatea lor, să devină dramaturgi. Ambițiile lor sunt de a egală teatrul lui Shakespeare și al lui Schiller, pe care-l consideră mult mai liber decât modelul teatrului clasic francez. În mare măsură, aceste ambiții se realizează în dramă romantică, mai cu seamă în cea a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
tentația teatrului și au dorit, în majoritatea lor, să devină dramaturgi. Ambițiile lor sunt de a egală teatrul lui Shakespeare și al lui Schiller, pe care-l consideră mult mai liber decât modelul teatrului clasic francez. În mare măsură, aceste ambiții se realizează în dramă romantică, mai cu seamă în cea a lui Hugo. Stendhal încearcă la începutul carierei să scrie comedii și tragedii; Balzac lasă posterității un volum de piese, printre care una destul de reușită, Mercadet ou le faiseur. Flaubert
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
196, comedia sentimentelor 197, comedia seducției etc. Toate aceste elemente sunt sugestive pentru ceea ce se poate caracteriza că impresionantă teatralitate a femeii pariziene. 2.1.3. Spectacolul Puterii sau guvernarea din culise Cultură secolelor antecedente favorizează prioritatea puterii, independenței și ambiției, valori ce se răsfrâng și asupra relațiilor dintre bărbați și femei, constituite că relații de subordonare. Bărbatul este, de regulă, asociat cu prioritate rolului public exterior și "material", pe când femeia rolurilor private, estetice și afective. Dacă femeia este, tradițional, hărăzita
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
268]. Madeleine Forestier își face un nume prin influență pe care o are asupra lui Forestier, Duroy sau Jean Le Dol. Fiind conștiente de imposibilitatea de a se impune personal, femeile își aleg un barbat prin care-și pot realiza ambițiile de putere. Iată cum este caracterizată doamna Dambreuse: "Avide, sans doute, de pouvoir et d'action, et mariée à un homme médiocre qu'elle avait prodigieusement servi, elle désirait quelqu'un de fort pour le conduire" [Flaubert, L'Éducation sentimentale
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
masculine. Pariziana își ia revanșa asupra bărbatului folosind arme atât din dotarea feminină (seducerea, abilitatea, ascultarea mimata), cât și din dotarea masculină (convingerea, contrazicerea). Pentru afirmarea în exteriorul spațiului privat, Pariziana are nevoie de calități tradițional calificate că masculine curaj, ambiție, fermitate, spirit activ, orgoliu, independentă, agresivitate, duritate și spirit întreprinzător, de care dă dovadă. Combinarea acestor două tactici care îi reușesc de minune lui Clorinde într-un joc dialectic complex pot aduce triumfuri fulgerătoare: rar îi rezista cineva. Chiar și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
într-un joc dialectic complex pot aduce triumfuri fulgerătoare: rar îi rezista cineva. Chiar și comparate cu intrigile lui Rougon, cele ale Clorindei par destul de elaborate și ambițioase. Zola urmărește mecanismele prin care femeile ajung la acest succes impresionant 212. Ambițiile ei sunt transeuropene: "Elle rêvait de bouleverser l'Europe. Ce fut pour la jeune femme une époque de domination. Elle centralisait (...) toute la politique des cours de l'Europe" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.180, 347]. Cu o îndemânare
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de pasiune. Ele cunosc, ca și bărbatul, relativitatea sentimentelor și a atașamentului 219. Într-o clipă de rară sinceritate, doamna de Burne, conștientă de incapacitatea să de a iubi, refuză chiar să joace această comedie 220. Pariziana înlocuiește pasiunea cu ambiții și capricii 221. Dragostea modernă nu mai este un foc mistuitor, este o construcție bine montată și libera în opțiuni 222. Marile iubiri nu fac parte din arsenalul naturaliștilor. Zola și Maupassant au descris femeile în raporturile lor cu bărbatul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
dominante. Spre deosebire de ocupațiile masculine, măi dinamice (război, revoluții, dueluri, curse de cai, jocuri de pierzanie etc), cele feminine sunt statice și, de aceea, destul de monotone. Femeile au alte ocupații decât cele ale bărbaților, care urmăresc alte scopuri: banii, puterea, gloria, ambiția, jocul, știința, orgiile, cafenelele, vânătoarea. Dacă o femeie riscă să afișeze alte ambiții decât cele ce țin de familie și dragoste, ele sunt dezaprobate și judecate de întreaga societate. Orice expresie a voinței feminine autonome este considerată o amenințare. Menirea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de pierzanie etc), cele feminine sunt statice și, de aceea, destul de monotone. Femeile au alte ocupații decât cele ale bărbaților, care urmăresc alte scopuri: banii, puterea, gloria, ambiția, jocul, știința, orgiile, cafenelele, vânătoarea. Dacă o femeie riscă să afișeze alte ambiții decât cele ce țin de familie și dragoste, ele sunt dezaprobate și judecate de întreaga societate. Orice expresie a voinței feminine autonome este considerată o amenințare. Menirea ei este de a fi docila și devotată. Caracterul predilect masculin-public și feminin-privat
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
distrugătoare, ci că sentiment frivol și teatralizat. Descurajat de indiferență iubitei, Mariolle se întreabă dacă mai există femei capabile să iubească 295. Această indiferență sentimentală face parte din farmecul modern 296. Iubirea pentru Pariziana se transformă într-o luptă a ambițiilor, ca în concepția modernă. Seducătoare cu renume, Pariziana face ravagii în lumea bărbaților, care devin prizonierii seducției sale297. Soarta bărbatului este de a rămâne servitorul nenumăratelor sale capricii 298. Alegerea iubitului este prioritatea Parizienei: "En tous cas, je vous préviens
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Pentru contesă de Gulleroy preocuparea de a plăcea devine sensul vieții, o luptă care îi mobilizează toate eforturile 317, o face să-și calculeze și simulează intențiile. Proiectele de seducere ale Clorindei și ale lui Rougon sunt un duel al ambițiilor. Clorinde visează să-l seducă pe Rougon cu orice preț318. Rougon formulează pentru sine, într-un sfârșit, ceea ce nu-l poate lăsa indiferent: "Cette Clorinde était vraiment une fille très séduisante" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.101]. Seducerea lui
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
al XIX-lea. Tipologia personajelor își pierde contururile, fiind legată de tema eșecului și a reușitei. Istoria schimbărilor de situație produce, cum se cunoaște, arhetipul balzacian de ascensiune și decădere (Grandeur et misères des courtisanes), simbol al unei societăți deschise ambițiilor, dar fără indulgente față de erori. Validitatea codurilor de politețe se izbește de frontierele sociale. Faptul care marchează perioadă 1715-1870 este definită de Robert Muchembled că lărgire progresivă a sferei politeții în mediile urbane, "paradoxul este că valorile aristocratice provenite din
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
o observa pe baroana Sandorff: "avec son air de bacchante habillée par leș grands couturiers du règne" [Zola, L'Argent, p.29]. Femeile cele mai extravaganțe tind să se singularizeze și prin toaletă lor. Clorinde, care rivalizează cu bărbații în ambițiile sale politice, are și în toaleta detalii masculine 397. Femeia citadina rămâne în orice circumstanțe elegantă, chiar si îmbrăcată în doliu: "Hélène venait, pour la première fois, de quitter le deuil. Elle portait une robe grise, garnie de nœuds mauves
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
a femeii pariziene în literatura jumătății a doua a secolului nu mai este aceea de a iubi, ci de a fi iubita. Dorințele (diverse și uneori violente), cunoștințele și potențialul Parizienei sunt multiple și operante pe mai multe planuri. Prin ambițiile pe care le resimte și pasiunile pe care le provoacă, Pariziana este un personaj shakespearian. Valorile realizării individuale ale femeii pariziene au subminat religia feminină a dragostei în folosul unei iubiri mai puțin condiționate, mai putin omniprezențe și al falsității
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ghidată de ego-ul sau, instituind trăsături definitorii, cum ar fi egoismul (satisfacerea tuturor dorințelor), egotismul (preocuparea doar pentru propria persoană, siguranța în poziția centrală în universul sau, disprețul profund pentru semeni, dorința de a-i domină pe ceilalti) și egocentrismul (ambiția exagerată). Morală să se întemeiază pe individualism și se manifestă proeminent într-un egoism pasional. Deoarece nu crede într-un sentiment adevărat sau în comunicarea cu un altul, viața ei se reduce la propriul orizont și imagine. Majoritatea Parizienelor dau
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
adevărat sau în comunicarea cu un altul, viața ei se reduce la propriul orizont și imagine. Majoritatea Parizienelor dau dovadă de curaj, nu dau înapoi înaintea pericolelor. Obstacolele, reale sau imaginare, nu o descurajează ușor, ci, mai curând, asigura continuitatea ambițiilor sale. Fire independența și destul de inteligență, ea nu se lasă prinsă în capcana cuiva. Femeia pariziana este sensibilă, dar nu-și face iluzii deșarte. Pariziana este gata să înfrunte situații neprevăzute, pentru care găsește soluții la fel de inedite și neașteptate. Putem
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
îl y avait là des sources lointaines, multiples, disparues, auxquelles îl était bien difficile de remonter. On savait au plus des bouts d'histoire, des anecdotes qu'on se chuchotait à l'oreille" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.346]. Ambiția de a provoca și menține misterul ține de nevoia de a stârni curiozitatea și dorință: "En deux jours, elle vendit ce qu'elle puț sortir, des bibelots, des bijoux, et elle dispărut avec une dizaine de mille francs, sans dire
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
faveur, aurait tout fait pour l'avancement de l'homme que Madame distinguait ainsi" [Barbey D'Aurevilly, Le Rideau cramoisi, în Leș Diaboliques, p.33]. 204 Spre sfârșitul românului, Clorinde ajunge la apogeul carierei sale, ea își realizează cu succes ambițiile: "Clorinde était alors dans un épanouissement d'étrangeté et de puissance. Elle restait la grande fille excentrique qui battait Paris sur un cheval de louange pour conquérir un mari, mais la grande fille devenue femme, le buste élargi, leș reins
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
dire: "Je sens que je vous aime de pluș en plus". Mais une fatigue l'envahissait, et une impuissance de se tromper et de le tromper plus longtemps" [Maupassant, Notre coeur, p.193]. 221 Toate Parizienele sunt posedate de o ambiție sau o dorință mai mult sau mai putin periculoasă. "Leș prétentions tiennent lieu des passions en France; ce șont elles qui font leș révolutions" [Girardin, 1986, I, p.564]. 222 "Mais la Débardeuse, dont leș orteils légers effleuraient à peine
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
eului este o motivare subiectivă "pe care a dat-o conștiința acestor diferite anticipații organice. Dimpreună cu simțirea eului și-au făcut apariția, în sufletul omenesc, și diferitele nuanțe emoționale legate de atitudinile corpului (în momentele de luptă): trufia, vanitatea, ambiția, gelozia, invidia, deoparte; simpatia, generozitatea, mărinimia, iubirea, de cealaltă. Toate aceste nuanțe de emoții sunt cu mult mai vechi în sufletul omenesc decât cele mai elementare acte intelectuale. Ele au găsit în eu un fel de cadru organizator"134. Eul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
aici maniera în care s-au cheltuit acele miliarde, nici efectele, întrucât această chestiune merită un studiu separat -, pentru ca „societatea deschisă”, salvată de propriul ei părinte filozofic, să nu rămână mantra unor epigoni sectari. John Rawls a devenit celebru prin ambiția sa de a da o teorie a justiției în sensul tare, pentru a-și lua mai apoi seama și a vorbi despre liberalism într-o manieră mai puțin dogmatică și legalistă, ajungând încă de acum un deceniu aproape contextualist - critica
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
pe piața ideilor. În fond, și utopiile cele mai brutale au început adeseori modest: nu doar ceea ce am numit în altă parte „principiul promisiunii” organizează utopismul, ci și ipocrizia prin care utopia, lacomă de ființă din capul locului, își ascunde ambiția de a dezlocui realitatea și a o înlocui cu pseudorealitatea opresivă a unei ordini fantasmatice pe care imaginarul social n-o mai poate conține 7. Pentru partizanii săi, liberalismul este unica excepție de la regulă, fiindcă, așa cum spuneam mai sus despre
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Constantin Stoenescu, Trei, București, 2002); poziția antiutopică din Societatea deschisă și dușmanii ei este cunoscută cititorului român grație traducerii lui Dragan Stoianovici, publicată la Humanitas în 1993; atacul lui Popper împotriva credinței că viitorul poate fi prevăzut (pentru autor, miezul ambiției utopice) se găsește în cartea lui din 1957, The Poverty of Historicism (ed. rom.: Mizeria istoricismului, traducere de D. Suciu și A. Zamfir, ALL, București, 1996). 6. Așa își încheie recenzia Michael Lind: „Saving Liberalism: A Book Review of John
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]