8,697 matches
-
pupitru. Paralizată de frică, încerca frenetic să analizeze situația mișcând-o în același timp cu blândețe pe fetița care dormea îndărătul ei. ― Newt, murmură ea. Creaturile simțeau oare undele sonore? Nu păreau să aibă urechi sau vreun organ aparent de auz, dar cine ar putea spune în ce mod sesizau ele mediul înconjurător? ― Newt, trezește-te. ― Ce? (Copila se răsuci și-și frecă ochii somnoroși.) Ripley. Unde sunt? Femeia puse un deget pe buze. ― Sst! Nu mișca. Avem necazuri. Copilul deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
în spatele geamului de observare care dădea în culoarul principal. Încumetându-se să-și ridice privirea de la sol, se întoarse și strigă: ― Hei!... hei! Izbea cu disperare în geam, dar nu apărea nimeni dincolo de sticla triplă. Să răsuci la loc la auzul unui foșnet. Newt începu să geamă contaminată de spaima adultului. Deznădăjduită, Ripley înaintă în câmpul unui securicam și agită brațele. ― Hicks! Hicks! Nimic. Camera nu se mișca pentru a o cadra și difuzo-lul ei rămase tăcut. Femeia apucă furioasă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
adulții trebuiau să se aplece, ea rămânea dreaptă și alerga. Infanteriștii se izbeau cu zgomot de marginile tunelului, dar acum se gândeau mai mult la rapiditate decât la discreție. După câte își dădeau seama, adversarii lor erau dotați cu un auz mediocru și că își localizau prada probabil datorită mirosului. Când ajunseră la punctul de intersecție a două conducte principale, Ripley se opri pentru a împroșca în ambele părți napalm, din simplă precauție. ― Încotro? ― Pe-acolo, răspunse Newt, sigură pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
fi înțeleasă decât dacă se ia în considerare tot blocul sonor. Liniaritatea temporală, inevitabilă, e doar un aspect al texturii globale. Ca să intri în rezonanță, ca să prinzi gândirea compozitorului, la finalul unui opus trebuie să-ți (reăsune în memorie, în auz, în fiecare fibră nervoasă, în fiecare globulă de sânge începutul și partea mediană. Metaforic, aș spune că audiția unei piese de muzică modernă (inclusiv semnată de Zappaă seamănă cu contemplarea punctului El Aleph, dintr-o povestire a lui Borges: totul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
povestea relației de ură dintre cei de la radio și oamenii regimului. Această dublă poveste mi se pare fascinantă, pentru că se petrece pe orbește: nici unul dintre protagoniști nu îl vedea pe celălalt la față, totul era pe bază de voce, de auz, de șoaptă sau de imaginație. Blind dating... Mai e un lucru: astăzi televiziunea, imaginea în general, e omniprezentă. Obositor de omniprezentă. Povestea pe care am ales să o spun s-a întâmplat într-o lume „fără imagini“, ternă, unde informația
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
curând de pe urma lor nu se mai zări decât colbul. Și-acum, la masă! - zise doamna Potoțki către cei rămași. Episodul 129 LA MUNCĂ! Sunt ore și sunt zile când o ciudată somnolență îl cuprinde pe Povestitor. Privirea i se împăienjenește, auzul i se stinge aproape de limita surzeniei, nasul refuză adulmecarea, mâna îi devine puhavă, odihnind lângă pană. Ori încotro s-ar uita, vede aceeași culoare: cenușiul. Jocul cu bețigașul în gunoiul trecutului nu mai scoate la iveală decât aceleași veșnice bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sărac am venit, sărac plec. — Prost ai fost și prost ești - răspunse Ruxăndrița, sărind în picioare pe ladă, să-ndese mai bine lucrurile. Să știi că fără cufărul ăsta nu plec. Mai bine mă las să mă rușineze osmalâii. La auzul acestor vorbe Vodă cedă, îl chemă pe Vasâle, feciorul de casă care încă duhnea groaznic a vin, îi porunci s-aducă o frânghie, legară cufărul cu ea și-l scoaseră pe fereastră, Iăsându-l încet în curte, unde aștepta Ximachi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un surugiu căruia, de când se instituise birul numit călărit, îi luaseră turcii caii. Surugiul era poreclit Dutin, deoarece orice spunea, obișnuia să adauge fără răutate către celălalt și-un „Du-te-n...”, care-n moldovenește suna „Du-ti-n...”. La auzul veștii, surugiul ridică de pe masă capul toropit de băutură și strigă spre tejghea: — Măi jupâne, du-ti-n... și mai adî o ulcicî di vin, c-a fugit Vodă, măi! Ce spui tu, bre Dutin? - sări grecul de după tejghea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de greu de imaginat. În momentul acela, instalația părea a naibii de ostilă, încât ar fi putut face orice. Capitolul 11tc " Capitolul 11" — Bineînțeles că nu a fost vina mea, ce naiba! am spus nervoasă, enervându-mă și mai tare la auzul tonului defensiv din vocea mea, când nu aveam nimic de apărat. Am știut asta de la bun început. —Cum? Am oftat. Trebuia să explic totul amănunțit încă o dată. — Am pus lanțul pe instalație și l-am atârnat chiar eu, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
gândindu-mă încă o dată la cât de drăguțe trebuie să fie fetele astea două. Nu aveau nici un prieten pe care să îl cheme în vizită? Vă pot aduce ceva? Aveți nevoie să vă iau ceva? Suki păru chiar amuzată la auzul acestei sugestii. —Doamne, nu. Adică putem să comandăm ceva acasă dacă avem nevoie. Avem conturi peste tot. Dar oricum, mersi, a adăugat după câteva clipe. — Voi veni în cel mult o jumătate de oră. Asta mi-a dat timp să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Și, dacă nu mănânc, mor! - Oi!, se sperie Bălana, cumplit. Scuipă-n sân, Îi trage la cruci - Încearcă să mă ia cu binișorul - m-aș lăsa cu dragă inimă: e așa de bălană și de ochioasă și de mângâioasă la auz... Și atât de bine miroase - altfel decât Tecla, decât toate - miroase bine, a cozonac de crăciun, deși a trecut demult Crăciunul... Dar nu trebuie să mă las Înmuiat. Ea mă roagă, cu mâinile Încrucișate; mă amenință cu degetul arătător - atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dea el una, În creștet, cu măcar muchia. Iar eu lovesc și lovesc În spinarea prietenului meu bun și zic ce voi fi auzit primprejur - și aud și acum, când povestesc: - Na!, Na!, Na! Am Încercat să-l șterg din auz și din pântece atunci când, mult mai târziu, l-am botezat pe fiul meu cu prenumele prietenului. Mai am un prieten - Însă acesta muuul’ mai mare și cu multe surori. Șade-n mijlocul satului, are mulți cai și e plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cunoaște mai bine pe așa-zisul frate ce mînca prin microbuze Îmi ațîțase și mie pofta de a lua masa pe-acolo. — Am auzit și despre tine prin dughenele din cartierul deocheat. Se pare că te cunoaște lumea bine. — Ai auzul bun. Mă și așteptam la asta. Nu se distingea nici urmă de timiditate În rîsul lui arogant. — La controlul medical de la angajare nu prea am fost grozav. Am luat note bune doar pentru culegerea de informații. Te miră? Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
atenția lumii... precum unul căruia Îi face plăcere să aibă pieptul plin de decorații. Oare peste un minut va chicoti sau va ofta la telefon?... Dar, vai! Un sunet ciudat... scîrțîitul unei balamale... și un țipăt Îngrozit mi-a izbit auzul... o voce răgușită, consternată, cuprinsă de panică... Am pus receptorul În furcă. Deci era adevărat! Liniștea din jurul meu o confirma. Iarași strada Întunecată... Întunecată. Femeile plecate la cumpărături pentru masa de seară... Bineînțeles, și căruciorul și bicicleta argintie au pălit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și..., făcând corelația datelor, pot afirma că teama lui a provocat o serie de simptome somatice sau psihologice care... - Adică..., ce simptome, domnule doctor? Ce anume a avut concret? întrebă biata femeie, rămasă fără picătură de sânge în obraz la auzul explicației primite. - Păi..., la el s-a constatat în mod sigur senzație de sufocare, de strangulare puternică a respirației. Aceasta a fost, presupunem, cauza unui dezechilibru și, cât se poate de evident, leșin, dar un leșin foarte puternic în faza
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Parcă... Păvălache... sau mai degrabă, Păvălo..., Pavelescu, domnule! Doamna profesor doctor Pavelescu, asta este! - Pavelescu zici....? Pavelescu și mai cum? - Hm! Nu știu... Îmi pare rău, dar ce contează? Eu zic să mergem împreună la doamna doctor și... și... La auzul numelui, Eugen avu o tresărire ce nu-i scăpă colegului său, dar, cum răspunsul întârzia să vină, doctorul Nistorescu concluzionă: - Faci cum crezi, dar cred că acum nu mai e timp de orgolii. Știu că n-ai uitat incidentul și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
privirea. Carmen s-a retras într-o liniște deplină. Nu s-a auzit nici foșnetul halatului și totuși... - A ieșit... Suntem singuri, domnule... doctor, șopti Iustin. Eugen rămase o clipă înmărmurit, privindu-l admirativ. Nu-i venea să creadă că auzul bolnavului a perceput totuși mișcarea pe care el nu a simțit-o deloc. Este foarte adevărat... Suntem singuri. Dacă simți că poți vorbi, îți stau la dispoziție. Să nu te forțezi, te rog! - Acum pot. Sunt întreg, domnule doctor, nu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
de melodii preferate, pe care i le mai și susuram la ureche colegului. De la ABBA la Boney M, Modern Talking și Sandra, George Michael și Michael Jackson, Tina Turner și Annie Lennox, tot felul de vechituri plăcute ne-au mângâiat auzul, proiectându-ne în trecut și făcându-ne să ne amintim de anii tinereții pierdute... Din când în când, ca și cum ar fi vrut să ne încerce vigilența muzicală, postul meu de radio preferat ne zgâria timpanele cu niscaiva bucăți autohtone, din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
pentru că erau folosite ca atare și strecurate prin fraze bizare în coreeană, rusă și alte limbi vorbite de jurnaliști între ei ori la telefon. Mda, Cristian Mungiu a devenit cavaler Jedi. Și mai sunt pe urmă lacrimile-n gât la auzul veștii că filmul lui Cristian Nemescu a luat premiul secțiunii „Un Certain Regard“, neputința de a vârî reportofonul în gura celor din echipa filmului, care erau și mai emoționați și simțeau și mai mult lipsa prietenului lor. Pe urmă, restul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
în mod natural și spontan, la fiecare 15 minute de expunere la soare... P.S. 1. Cum se numește scriitorul național al Bulgariei 2. Prin câte țări își plimbă Stasiuk rucsacul 3. Enumerați viciile lui Ion Barbu (considerăm vicii cele la auzul enunțării cărora bunica dvs. scuipă în sân) 4. Enumerați titlurile a trei poeme de tinerețe aparținând lui Eminescu, neprezentate în vreun manual școlar (alternativ au ba) Lada de bere promisă celui ce va ghici ocupația eroului din ultimul roman al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
oferă noi momente & motive plăcute să-l evocăm, să-i admirăm geniul, gentilețea și viziunea transparente în muzica sa absolut spațială. Iar când scriu „spațială“ am în vedere... Oare debitez prostii? Ca să fiu precis, ar trebui să spun „am în auz“, fiindcă muzica... Dar o să vedeți că nu scriu tocmai prostii vorbind despre „vedere“! Am rămas dator cu explicarea nemulțumirii mele față de reeditarea lui Mike Oldfield - Exposed. Concertul place fără să rămână în minte. Includerea materialului multi-angle filmat pe tot parcursul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
cap. Cei doi chiar au ieșit împreună? Cum s-a terminat? Și era adevărat că ea a fost cândva dragostea vieții lui? Nu era nimic rău în a întreba, nu? Sandy, până la urmă, a arătat oricum, dar nu încântată la auzul numelui lui Adam Kirrane. —O, nu am ieșit niciodată cu el, a spus vehement în timp ce se dădea cu ojă roșie ca sângele. Și sincer, sper că oamenii nu cred că am ieșit. Adam Kirrane mă suna tot timpul, dar, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
un ciudat răspuns instantaneu : "Ar fi trebuit... Ar fi trebuit să mă cunoști. Sunt... Sunt sora ta." Schimbul de gânduri cu cea care pretinde a-i fi soră se stabilește pe loc, fără să fie nevoie de vorbire și de auz. Să fie oare emoție ceea ce resimte Dora atunci când gândește "Nu am nici o soră. Nu am..."? Dora nu are timp să gândească cum este posibilă această comunicare. În interiorul învelișului cu aparență de cămașă începe o zbatere ciudată ; un "ceva" necunoscut vibrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
că lupta pentru reîntoarcere la viață abia acum începe. Un somn care pare fără sfârșit o copleșește pe pacientă. Cât timp să fi trecut ? Timpul nu are nici măsură, nici sens pentru Dora. Noapte ? Zi ? Primul se trezește la viață auzul. I se pare că aude suflul unor foale enorme : "Pff !... Uuuf ! Pff !... Uuuf !..." Apoi simte că un fel de chingă strânge cu putere brațul stâng, de-asupra cotului. Ar vrea să întrebe : Cine oftează ? Și cine mă strânge ?" Răspunsul medicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe lume a lui Justin nu făcuse decât să întregească prea intensa și prea scurta lor fericire. Scurtă ! Nedrept de scurtă poate fi fericirea ! Micuțul se apropia de trei ani când au realizat, erau medici amândoi, că are probleme cu auzul. Urechea stângă era insensibilă, iar ceea ce era și mai grav, grimase ciudate îi desfigurau chipul și convulsii îi rigidizau trupușorul. Consultări la cei mai reputați pediatri... Analize... Radiografii... Scanere cu aparatura cea mai modernă de la acea vreme. Diagnosticul, pus cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]