7,814 matches
-
program, îmi da voie să spăl cîrpele la ciușmea, dar cu apă rece, dar copilul dumnezeiesc de bun, cînd veneam de la program puneam o cîrpă de-a lui udă în sîn, și o încălzeam pe subsuori, și-l ștergeam pe bietul și bunul copil peste tot, și era bine, și creștea ca din apă. După o lună mă ia la anchetă și mă bate de mă gătește, să spun unde e soțul. Eu tot spun că nu știu nimic de la evacuări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Zice: să treceți la ortodocși ca să fiți bun român. Da? "Dar dumneavoastră ați trecut?" El era evreu. Dar cum, eu? "Dar reprezentanții statului, trebuie să dați bun exemplu. Adică cum? Eu nu reprezint nici stat, nici nimic, eu sînt un biet preot, mă trudesc după ideile mele, aici, cu copiii, cu elevii, cu credincioșii, dar dumneata, ca reprezentant al statului, trebuie să dai exemplu la celălalt, dacă într-adevăr este o însușire ca să fii bun român în țara aceasta. Zic: pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
am avut senzația stranie că îmi plimb palmele pe gâtul catifelat al reginei... Pe o măsuță rotundă, sub un cristal, se aflau ciorapii reginei, precum și o batistă de-a ei pe care se aflau împun- sături de ac, prin care biata regină încercase să-i scrie ofițeru- lui închisorii, cerându-i s-o salveze. Batista a căzut însă pe mâinile revoluționarilor, spulberând orice speranță. Am plecat de acolo cu un gust amar... Seara au mers la Teatrul de revistă Olimpia, unde
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să devin eu Însumi un personaj excesiv de pitoresc. Or, se știe, societatea este bine organizată, personajele care suferă de un exces de originalitate sunt luate ușurel de mână și conduse În locuri unde fantasmagoriile lor nu mai uimesc pe nimeni. Bietul meu eu! Două lucruri pot fi imediat observate la tinerelul care eram: ușoare, dar persistente accese de paranoia, credința că „ai dreptate” În ciuda avizului celorlalți, dar și faptul că eul, apărut brusc, „nepregătit” de nimic - de nici o lectură și de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dominare și asuprire. Și poetul Alexandru, care, naiv - Însă manipulat de presa culturală pro-ceaușistă! -, credea că sosise ora „românismului” sub mantia unui „domnitor grotesc”, mai hilar și mai abil decât orice fanariot exportat de un imperiu leneș și depărtat; un biet și mărunt șef de stat care, după ce confiscase tot ce mișca și stătea, și-a vârât mâna-i hrăpăreață și În istoria națională, spurcând pentru multă vreme icoane și simboluri sfinte naționale! Un nebun, de fapt, pe care „ai săi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Când eram foarte tânăr, abrupt cum eram și lipsit de tact, râdeam de acest tip „de revoltă” pe care o numeam „fuga de pe moșie”, apropo de băjenirea șerbilor sub Mihai Vodă Viteazul care Îi legase Încă o dată de pământ pe bieții țărani. - Iată, spuneam eu, singura noastră revoltă În istorie! E adevărat, o spun și azi, expatrierea, „fuga”, exilarea este o formă de refuz, de negație, de revoltă. La Greci, cum o spuneam, era o formă a tragediei - tragedie În sensul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu acel Pavel Apostol (fals prieten al lui Blaga, ale cărui denunțuri la securitate contra marelui poet și filosof ies acuma la lumină!Ă și cu alții, cam din aceeași făină, dacă nu informatori, oricum carieriști mărunți, provinciali, Împânzind coloanele bietelor reviste literare de atunci - Contemporanul printre altele! - cu texte imunde, false, ornate, bineînțeles, cu citate din „tovarășul”. Din admirație culturală, dar și din compasiune, mi i-am apropiat pe cei doi „Castor și Polux” ai filosofiei tinere românești, i-am
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dar gîndind uneori identic, uimitor de identic, deși „produse” ale unui sol climateric, moral și istoric total divergent! -, În jurnalele, caietele sale de creație am găsit unele Însemnări asupra clipelor care precedau teribilele sale atacuri de epilepsie. Se pare că bietul autor presimțea apropirea acestor crize printr-un sentiment, o stare de uriașă bucurie a ființei, o plenitudine a armoniei existențiale În care, se pare, toate contradicțiile și limitele, suferințele și neînțelegerile lipite de ființa umană se dizolvau În beatitudinea aproape
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
meandrele și marasmele, duhorile și labirinturile epice, sperând ca „acolo”, pe acel teren, să-mi ascund „boala”, sangvinitatea Înnăscută, ca o pecete aproape blestemată, s-o ascund, dar... și cu speranța secretă și vicleană de a „o” exprima! Iar Castor, bietul Castor Ionescu, face pe zeci și zeci de pagini exerciții „de flegmatizare”, de „stăpânire a eului”, de „economie a energiei”, a gesticulației; de la cea mai reflexă și evidentă, la ceea ce el numește „energia iubirii”, a „zâmbetului, a candorii”, o „raționalizare
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
americană. Cele de extrema dreaptă idem, fascisto-italiană sau nazistă germană și legionară În România, deși capii ei ideologici au fost adulții - Mussolini, Hitler și Nae Ionescu. O Întreagă literatură care veștejește vârsta a treia ni se surpă din rafturi peste bietele noastre argumente care vor să-i găsească, totuși, un rezon; o „Împăcare” cu ea, dacă nu o glorificare a ei, cum se găsește „ea”, această a treia vârstă, atacată și defăimată din aproape toate părțile, Încât, cum spunea odată cineva
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
le-am comparat mai sus cu minutele de exaltare nefirească ce Îi preziceau o criză de epilepsie mult-Încercatului și magicianului artei și psihologiei noastre - Fiodor Mihailovici Dostoievski. Dar... cum să le Înțelegi doar cu mintea „noastră de acum” și cu bietele cârje ale experienței?!... Iar aceste momente - care cu vârsta au apărut mai des, mereu Însă În clipe neașteptate și fără o legătură cu nimic din jur sau cu nimic din ceea ce mă preocupa - le-am „topit” În revelația și bucuria
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aici originea unei neîncrederi În istorie, În orice proiect pe termen lung. O doză de fatalism s-a insinuat În cultura românească. Stare de spirit exprimată de Miron Costin Într-o frază memorabilă: „Nu sunt vremile sub cârma omului, ci bietul om sub vremi.“ În fața turcilor Raporturile cu turcii reprezintă un important capitol de istorie, dar și de mitologie românească. Imaginea mitologică este a unei lupte neîntrerupte și a unor strălucite biruințe obținute de micile țări române Împotriva unui imens imperiu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
soluție grandioasă: să i se Îmbogățească apele printr-un canal care ar fi legat-o de Argeș și de Dunăre, și astfel să devină un mic fluviu, iar Bucureștiul port la Dunăre și la Marea Neagră. Cam utopic proiect, pentru un biet râu ca Dâmbovița. Dar exista și o soluție mai simplă și mai radicală: acoperirea, pur și simplu, a râului cu un planșeu de beton. Dâmbovița ar fi devenit invizibilă, iar deasupra ei un larg bulevard ar fi străbătut Capitala de la
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
n-a putut vizita nimic. M-a rugat să vă mulțumesc pentru atenția ce o aveți totdeauna pentru ei și să vă transmit cele mai cordiale salutări. Scrisorile Dvs. ne dau câteva clipe plăcute, Încât le așteptăm cu multă plăcere. Bietul Muzeu... fără vigilența Dvs., trece prea repede În posteritate. Nu va putea nimeni face, ceea ce ați făcut. Măcar dacă ar putea păstra. Irimescu (...) ajută acolo unde poate și Îl mai privește personal ... Eu l-am cunoscut foarte bine și pe
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
unei lămpi de... provincie! A doua zi, aflând Dl. Ciurea, dă ordin să nu se mai permită răniților să iasă seara din spital, să se Încuie porțile. Între sateliții mei era o mare luptă, ca să nu mă căsătoresc cu Costescu. Bietul Dl. Heul lupta f. mult, În special, spunând că eu aș merita mai mult. Îl punea pe Dl. Ciurea la curent cu tot ce se Întâmplă. Cum Dl. Ciurea mă simpatiza, Îmi trimite vorbă, prin Dl. Heul să nu-l
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
va tipări Editura sa; dar acum e În refacere și se mută pe str. Nuferilor, astfel că să revin la sfârșitul lui iunie, Începutul lui iulie. Îți mărturisesc Însă, că mi-a cam pierit Încrederea și m-am gândit la biata doamnă Stino, care așteaptă cu nerăbdare prima carte În care regretatul ei soț colaborează cu mine - și atunci mi-a venit În gând că la Iași e o editură, care s-ar chema „Junimea” și aș vrea să iau legătură
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
prima carte În care regretatul ei soț colaborează cu mine - și atunci mi-a venit În gând că la Iași e o editură, care s-ar chema „Junimea” și aș vrea să iau legătură cu ea; poate că În Moldova bietul Dragoslav să fie mai bine cunoscut și prețuit. Nu cunosc Însă precis numele și adresa acestei edituri, nici pe cel care o conduce ca redactor-șef. Iată, deci, rugarea mea: să faci mata investigațiile necesare și să-mi comunici, căci
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
nu mai Îmi amintesc de altceva. Dacă e nevoie să intervin pe lângă d. Havriș, să dea pentru Muzeu ce credeți că posedă , o fac bucuros, deși, de la o vreme, se complace Întro tăcere, pe care nu mi-o pot explica. Biata doamnă Stino sunt sigur, că va da, după ce se va mai mulcomi suferința, căci, dacă va pleca, așa cum intenționează, la Iași, nu va lua cu dânsa decât unele amintiri. În ceea ce privește adresele scriitorilor prieteni cu Lucreția Andriu, adresați-vă Doamnei Bădilă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
murit la Turtucaia În fruntea muzicii sale, pe care un neghiob de comandant o băgase În foc fără camuflaj, astfel că a oferit o țintă ideală inamicului. O bombă căzută În plin i-a rupt un picior și a murit bietul căpitan. În casa lui dădea des concerte cu invitați puțini. Am luat și eu regulat parte, ca amator de muzică ce mă aflu. El la piano și Florica la vioară. De asemenea și În casa Gorovei, aveau loc concerte cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
dărâmați, au pierdut cu 0:3 în fața portughezilor și sunt eliminați, după un meci în care au avut câteva bune ocazii la început, inclusiv o bară la scorul de 0:0, dar găsesc puterea să ne felicite pentru victoria României. Bietul Eric Ribeck, antrenorul Germaniei, este făcut cu ou și cu oțet. Este înjurat în engleză, să înțelegem și noi. Cu ce titluri va consemna mâine presa germană acest dezastru al selecționatei de fotbal?... VITALIE CIOBANU: Caleidoscop etnic la Hanovra. Kurzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
măcar... decentă, prefăcându-se interesat de călătoria noastră sau informându-ne, de pildă, asupra obiceiurilor locului. Noroc că nu merge cu noi la masă. Are măcar buna-cuviință să plece, promițându-ne, totuși, că ne vom mai întâlni în aceste zile. Biata diplomație românească trebuie aerisită ca lumea, mai ales pe direcția Est. VASILE GÂRNEȚ: La hotel, o doamnă de la Radio Vocea Rusiei în limba română insistă să discutăm despre Trenul Literaturii. Are întrebările pregătite, le-a dat, așa, o turnură filozofică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mai expresivă, este un proces de calomniere, de fapt: - Iată cum arată regele gol!, se bucură și rânjesc „noii apărători ai dreptății și valorii”, și atunci Eminescu este un ins dezordonat, certat cu studiile și cu curățenia, alcoolic, Bacovia, un biet cretin ce bea vin ieftin și scârțâie la vioară acolo, în mahalaua sa, Arghezi, un cămătar al diatribelor sale, Nichita, un „colaborator” al comuniștilor, al ideilor și artei lor. Ca să încheiem, am să citez o mică anecdotă din viața mea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
el însuși presat de „foruri”! Deci, dacă în ce privește calitatea cronicilor nu aveam nimic de zis, sărea în ochi însă „necombativitatea” lor, lipsea combaterea clară nu numai a cărților proaste ce apăreau cu duiumul, dar și a spiritului dogmatic comunist; Raicu, bietul de el, era ori încă posedat de reminescențe ale acelei penibile „școli de literatură” sau, mai degrabă, posedat de acea „comoditate literară” - unii îi spun lașitate! - de a „nu se pune rău cu nimeni”. (Comoditate, oportunism sau cum vreți să
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
din acei ani când luptele contra uzanțelor rigide de partid nu se mai duceau, ca în anii ’50, strict izolat, înregistrându-se doar rare și locale, punctuale câștiguri, iute amendate de putere - cum a fost, de exemplu, apariția splendidului roman Bietul Ioanide al lui G. Călinescu, retras apoi de pe piață și țintă a unor atacuri grosolane prin revistele politice sau literare! Odată cu începutul și mai ales de pe la mijlocul deceniului șase, luptele au devenit tot mai „compacte”, grupuri, uneori chiar și generații
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ședința. Într-adevăr, Macovescu a anunțat un loc liber în Biroul Uniunii, for suprem al U.S. între Conferințe, mai ales în acei ani ai unei liberalizări care, speram noi, se va amplifica, s-au ridicat zeci de mâini insistente, iar bietul ministru, rodat în astfel de situații, a trebuit să facă ochii roată ca să-l descopere pe amicul nostru pitit în ambrazura unei uși. Astfel a devenit ne-membrul de partid și „insurgentul” Matei membru, împreună cu noi trei, al Biroului Uniunii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]