10,800 matches
-
509 V. supra, pp. 99-113. 510 D. Vatamaniuc, Publicistica lui Eminescu 1877-1883, 1888-1889, Editura Minerva, București, 1996, p. 5. 511 V. interpretările lui A. C. Popovici, Alexandru Andriescu și Doru Scărlătescu. 512 Reprezentativă, în acest sens, este generația Grama, deschisă de călugărul Alex. Grama și continuată de reprezentanți ai generației postmoderniste, printre care amintim pe Nicolae Manolescu, Ion Bogdan Lefter, Mircea Cărtărescu. 513 V. interpretările lui Dobrogeanu Gherea, Eugen Lovinescu, Nicolae Iorga, iar mai recent, pe cele ale lui Zigu Ornea, Florin
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
culturii în lumea francă, a trebuit să se facă apel la cei care menținuseră sau asimilaseră cel mai bine tradiția antică: italieni precum Petru din Pisa sau Paul Diaconul, spanioli ca Theodulf care a devenit episcop de Orléans, anglo-saxoni precum călugărul Alcuin care a fost în acest domeniu marele inspirator al lui Carol cel Mare. În 789, Carol cel Mare promulgă celebra Exortație generală (Admonitio generalis), prin care ordonă deschiderea unei școli în fiecare episcopat și în fiecare mănăstire; aici trebuie
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
creștinătății, Otton va pune în 962 bazele unui nou imperiu, Sfîntul Imperiu, centrat pe Germania și Italia și din care Franța nu va face parte niciodată. Marile principate. Este o epocă de dezolare pentru țărani, pentru locuitorii orașelor și pentru călugări, ale căror lamentații au ajuns pînă la noi. În același timp, este o epocă de redistribuire a puterii politice. Efectele conjugate ale atacurilor din afară, ale rivalităților dintre regi și ale procesului de dizolvare internă pe care l-am semnalat
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
biblice: omul nu poate cunoaște "nici ziua nici ora". Aceasta este atitudinea dominantă, cea a ecleziasticilor. Marile defrișări. Sfîrșitul lumii? Sau sfîrșitul unei lumi? Autorii secolului al XI-lea care evocă anul o mie și mai întîi de toți un călugăr burgund, Raoul Glaber, care scria către anul 1040, văd mai degrabă în această dată simbolică promisiunea unei vîrste noi în istoria umanității, o primăvară a lumii, concretizată în bisericile noi care umplu țara: "Era ca și cum lumea însăși s-ar fi
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ritm de întemeiere se va accelera în continuare, justifică edificarea acestor noi biserici într-un stil nou care se va numi "roman" pentru că reia anumite tradiții romane care l-au impresionat atît de tare pe Raoul Glaber. Dar, pentru acest călugăr, reînnoirea nu este numai materială, ci și morală: este o mișcare vastă care, pornită cu întemeierea abației de la Cluny în 910, și a instituțiilor de *pace garantate de Biserică la sfîrșitul secolului al X-lea, ajunge, în secolul al XI
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și ceilalți și adesea mult mai puțin prestigioși decît ceilalți. Robert al II-lea (996-1031), Henric I (1031-1060) și Filip I (1060-1108) nu au o reputație bună în ochii istoricilor. Celui dintîi, celebru pe vremea sa pentru certurile conjugale, un călugăr contemporan i-a făcut un portret de credincios perfect; cel de-al doilea este cunoscut doar pentru că s-a căsătorit cu o prințesă rusoaică, Anna de Kiev, care a introdus în familia capețiană prenumele grec de Filip; cel de-al
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
VI-lea, tutore al lui Ludovic al VII-lea, Suger devine regent al regatului (din 1147 pînă în 1149), cînd Ludovic al VII-lea pleacă în cruciadă; abația de la Saint-Denis, care este necropola regală, adăpostește însemnele regalității coroana, *flamura -, iar călugării săi, începînd cu Suger însuși care scrie Viața lui Ludovic al VI-lea cel Gros, redactează istoria oficială a regilor Franței. În sfîrșit, este epoca în care apare în jurul regelui un embrion de administrație, centrală și locală. Din anturajul său
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de către arhiepiscop și de ceilalți episcopi, proclamat rege..." Richer, Histoire de France (ed.și trad. R. Latouche, Paris, Belles Lettres, 1964, II, p. 159-163). Acest discurs provine din Istoria Franței scrisă în limba latină, între 991 și 998, de un călugăr de la abația Saint-Rémi din Reims, Richer, pentru a continua Analele care, începute la Reims în secolul al IX-lea de arhiepiscopul Hincmar, se opreau în anul 882. Istoria lui Richer acoperă perioada 882-995. Ea este deosebit de vie și instructivă pentru
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
scară mai modestă, fondatorii unor biserici locale încasau veniturile din care lăsau doar o parte minimă unor preoți numiți de ei înșiși. De unde slabul nivel moral, religios și intelectual al unui cler recrutat în aceste condiții. Clericii și uneori și călugării duc aceeași viață ca și laicii. Preoți căsătoriți sau concubini, episcopi jefuitori, abați războinici nu sînt rarități. Totuși, în sînul acestei biserici feudale au apărut forțele de reînnoire pe care le observa Raoul Glaber pe la anul o mie. Reforma gregoriană
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
se caracterizează prin două trăsături principale: o independență totală față de puterile locale, laice sau ecleziastice, întrucît Cluny nu depinde decît de Roma; punerea din nou la loc de cinste a rugăciunii și a celebrării liturghiei, care sînt funcțiile esențiale ale călugărilor. Această reformă de la Cluny a avut un succes extraordinar, ducînd la constituirea primului ordin monastic din istoria ccidentului, care, la începutul secolului al XII-lea, regrupa sub conducerea abatelui de Cluny 1100 de așezăminte ecleziastice, dintre care 800 în Franța
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
educare care se traduce prin crearea de școli dispăruseră aproape toate pe lîngă catedrale, permite în sfîrșit clerului secular să se consacre cu succes misiunii sale, care este serviciul divin. În ceea ce privește Biserica regulară pentru care alegerea abaților a fost încredințată călugărilor , secolul al XII-lea este un mare secol monastic. Ordinul de la Cluny atinge culmea puterii sale cu construirea, chiar la Cluny, din 1088 pînă în 1130, a celei mai mari biserici a Creștinătății. Apar noi forme de viață monastică, pentru
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de fidelitate. În schimb, seniorul procedează, prin înmînarea unui obiect simbolic aici, bastonul -, la investitura fiefului concedat vasalului. DOCUMENT 2 Jurămînt de pace la Beauvais (1023) "Nu voi invada în nici un fel bisericile [...] Nu voi asalta pe clericul și pe călugărul care nu poartă armele acestor vremuri, nici pe cel care îi însoțește fără lance și fără scut, numai dacă n-am motiv să mă plîng de ei sau dacă ei refuză ca în termen de cincisprezece zile să-și repare
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
cel Frumos, morți fără moștenitori direcți, va declanșa prima criză dinastică de după venirea la tron a lui Hugo Capet în 987. DOCUMENT Justiția lui Ludovic cel Sfînt La întoarcerea din cruciadă, în 1254, Ludovic cel Sfînt este primit de un călugăr care îi recomandă să practice justiția: "Așa că regele care se duce în Franța, făcu el, să ia aminte să facă bună și neîntîrziată dreptate poporului său, pentru ca Domnul nostru să-i permită să-și țină regatul în pace pe tot
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
avură un fiu în 1689 care fu numit Pierre. El era etaminier. Era un fel de stofă fină care se fabrica în regiunea Maine și cu care se făcea un mare comerț în toate țările străine pentru a îmbrăca pe călugări și pe preoți; se vopsea în negru. Pierre avu o soră care se numea Marie; ea s-a căsătorit cu Jean Houdayer; descendenții săi sînt în Le Mans. Acești doi bieți copii au devenit orfani în 1693, Pierre avea 18
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
1587, în vreme ce, cîteva zile mai tîrziu, Henri de Guise învinge o altă armată protestantă la Auneau. Popularitatea sa crește prin aceasta, iar prestigiul regelui este oarecum atins. Populația Parisului, susținătoare crîncenă a Ligii și menținută în aceste sentimente de predicile călugărilor cerșetori, îl aclamă pe Henric cel "însemnat"și la sfîrșitul zilei "Baricadelor", 12 mai 1588, îl forțează pe Henric al III-lea să-și părăsească capitala. Cedînd presiunilor Ligii, acesta convoacă la Blois stările generale, care ascultă de duce. Se
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
generală a regatului, în timp ce Sorbona îi dezleagă pe supuși de datoria lor de a asculta pe rege. Acesta se apropie atunci de Henric de Navarra, moștenitor prezumtiv, și forțele lor reunite asediază Parisul. Dar, la 1 august 1589, la Saint-Cloud, călugărul dominican Jacques Clément îl înjunghie pe rege, care moare la cîteva ore mai tîrziu, după ce îl va fi recunoscut pe Henric de Navarra ca succesor al său. Henric al IV-lea. Dar acesta, devenit Henric al IV-lea, rege al
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
trecuți prin sabie, căci găsiserăm în drum mai mulți infanteriști de-ai noștri spînzurați. Acești nenorociți se lăsaseră prinși pe cînd părăsiseră pentru o clipă convoiul [...]. "[Parquin face alți prizonieri]. Am aflat că aparțineau trupelor de guerilă ale unui preot, călugăr răspopit, oameni dintre cei mai de temut, care interceptau drumul între Valladolid și Salamanca; el îi spînzura pe prizonieri în ștreanguri pe care le plasa anume pe drumuri [...]. Acești nenorociți [prizonieri spanioli] puteau spera să scape cu viață dacă comandantul
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
la vot. Cerșetori (ordine). Ordine religioase apărute, la inițiativa Sfîntului Dominique și a Sfîntului Francisc, la începutul secolului al XIII-lea. Ei pun în prin plan practica sărăciei (care implică cerșetoria) și propovăduirea. Prin opoziție la călugării din celelalte ordine, călugării cerșetori sînt numiți "frați". Ei au jucat un rol primordial în orașele și universitățile secolului al XIII-lea. Principalele ordine de cerșetori sînt frații predicatori sau dominicani, frații minoriți sau franciscani, carmeliții și augustinii. Chasé, casé. Se spune în Evul
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
direcția situării lor. Ea înfășoară succesiunea mișcărilor și a timpului, căci nu îl părăsește pe nici unul dintre privitori atunci cînd un frate se mișcă de la est la vest, iar un altul de la vest la est. Dar, experimentînd calitatea privirii divine, călugării realizează totodată intensificat diferența între această privire și cea umană. Cusanus folosește această experiență ca un suport pentru meditație, dezvoltînd în continuare tema întîlnirii dintre privirea umană interioară, rațională și intelectuală, și cealaltă Privire. Or, pînă la un punct al
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
IV, Cusanus vorbește despre tentația umanului de a inversa în mod nelegitim raportul dintre cele două priviri. El avertizează împotriva tentației de a reduce privirea divină atotdirecționată la acea privire umană orientată spre Unitate, dar particularizantă și exclusivistă. Experimentul propus călugărilor de la Tegernsee e menit să dinamiteze această reducție a absolutului la o perspectivă particulară ; e menit să trezească, în fiecare privitor, conștiința că Privirea absolută acoperă, simultan, toate perspectivele, dar e, în sine, dincolo de perspectivă. înaintînd în viziune, intelectul înțelege
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
să considerăm poziția nordică drept emblemă a polului, punct ceresc imobil care susține rotirea universului. Imaginea Atotvăzătorului are exact același statut. Situarea nordică i se potrivește pe deplin, de vreme ce, prin mișcarea imobilă a ochilor săi, ea comandă circumambulațiunile și privirile călugărilor. Dar, pe de altă parte, așezați imaginea unde veți voi indică faptul că Privirea absolută nu are loc propriu în univers, nici măcar în vîrful acestuia, ci învăluie întreg spațiul. în termenii lui Henry Corbin (Corps spirituel et terre céleste, ed.
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
deosebit de dificil în istoriei filosofiei, iar schimbările paradigmelor de gândire nu au făcut decât să îi sporească neclaritățile 78. Dar să revenim la problema inițială, legată de această primă variantă a argumentului. La această primă variantă a argumentului a răspuns călugărul Gaunilon în Liber pro insipiente (Tratat scris în locul nesocotitului), unde au fost formulate o serie de obiecții la adresa întregului raționament al lui Anselm, iar Anselm i-a răspuns în Liber Apologeticus (Cartea Apologetică), unde clarifică o parte din intențiile raționamentului
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
a trece de la conceptul a ceva la realitatea aceluiași. La rândul său, Hegel a oferit o interpretare integrând argumentul ontologic în tratatul său de ontologie. Una dintre cele mai interesante critici ale argumentului ontologic anselmian aparține unui contemporan al acestuia: călugărul Gaunilon. Vom analiza în cele ce urmează obiecțiile acestuia din tratatul Liber pro insipiente împreună cu răspunsurile lui Anselm din Liber Apologeticus. În primul rând, Gaunilon contestă ideea că orice există în minte trebuie să existe și în realitatea din afara minții
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
fi și mai perfectă decât cea originală la care ne-am gândit 89. Putem să ne gândim la orice și putem să concepem ființe sau lucruri care nu există, cum ar fi insula pe care și-a imaginat-o bunăoară călugărul Gaunilon. S-a afirmat des de către mulți filosofi că nu putem știi doar din analiza unui concept dacă există sau dacă nu există în realitate ceva identic sau asemănător cu ceea ce avem în minte și doar experiența este îndreptățită să
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
cu toate că argumentul poate părea valid. Dacă nu este percepută astfel, atunci argumentul nu este valid 249. Unii filosofi au considerat că argumentul din capitolul II merită să fie nu doar criticat, ci și parodiat într-un mod asemănător cu argumentul călugărului Gaunilon referitor la existența unei insule perfecte. Argumentul folosit de Anselm, pentru demonstrarea existenței "acelui ceva decât care nimic mai mare nu poate fi conceput" este adaptat de Gaunilon pentru a demonstra existența unei insule "decât care nici o altă insulă
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]