7,197 matches
-
concrete și realiste. Contrariul comunismului nu mai era „capitalismul”, ci „Europa”. Nu era doar o chestiune de retorică. Dacă vechile cadre comuniste puteau În mod convingător (și chiar sincer convinse) să arate cu degetul nenorocirile semănate de o abstracțiune numită „capitalism”, ei nu puteau să ofere nimic pe post de „Europa” - pentru că aceasta nu era o alternativă ideologică, ci pur și simplu norma politică. Uneori era sinonimă cu „economia de piață”, alteori cu „societatea civilă”: În orice caz, „Europa” reprezenta, simplu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1991, după aprobarea În parlament a unui proiect de lege privind privatizarea Întreprinderilor de stat, Forumul Cetățenesc s-a scindat, iar facțiunea lui Klaus (dominantă) a devenit Partidul Democrat Civic. Klaus era hotărât să conducă țara cât mai repede spre capitalism. Dar, dacă pe teritoriile cehești exista o bază populară reală pentru acest obiectiv, nu același lucru se poate spune și despre Slovacia. Privatizarea, piața liberă și reducerea sectorului de stat nu au avut priză la slovaci, care depindeau În mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
democrație a Însemnat modernizarea accelerată a unei economii agrare Înapoiate - combinație pe care restul Europei de Vest o cunoștea din proprie experiență. Ieșirea din comunism, În schimb, nu avea un precedent istoric. De la Belgrad până la Berkeley, mult așteptata trecere de la capitalism la socialism a fost teoretizată ad nauseam În academii, universități și cafenele. Nimeni nu s-a gândit Însă la un model pentru tranziția În sens invers: de la socialism la capitalism. Comunismul a lăsat multe moșteniri apăsătoare, dintre care cea economică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
precedent istoric. De la Belgrad până la Berkeley, mult așteptata trecere de la capitalism la socialism a fost teoretizată ad nauseam În academii, universități și cafenele. Nimeni nu s-a gândit Însă la un model pentru tranziția În sens invers: de la socialism la capitalism. Comunismul a lăsat multe moșteniri apăsătoare, dintre care cea economică era cea mai tangibilă. Combinatele matusalemice din Slovacia, Transilvania sau Silezia Îmbinau disfuncționalitatea economică cu iresponsabilitatea ecologică. Cele două sunt imposibil de separat: otrăvirea Lacului Baikal, moartea Mării Aral, ploaia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din Europa Occidentală. În alte părți, viața economică a fost reinventată pe spinarea acelorași oameni care suportaseră comunismul. Guvernele postcomuniste au fost puse În fața unei alegeri fundamentale: fie să Încerce o tranziție radicală, peste noapte, de la economia socialistă subvenționată la capitalismul de piață (abordarea „big bang”), fie să treacă precaut la dezafectarea sau vânzarea sectoarelor disfuncționale ale „economiei planificate”, conservând În paralel, cât mai mult timp posibil, caracteristicile care contau cel mai mult pentru populație: chirii ieftine, slujbe garantate, servicii sociale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al lui Klaus. La fel ca Balcerowicz și unii dintre economiștii tineri de la Kremlin, Klaus era un adept al „terapiei de șoc”: negăsind nimic demn de păstrat În sistemul economic socialist, nu vedea de ce n-ar trece pe loc la capitalism. La cealaltă extremă se aflau figuri precum Mečiar În Slovacia, Iliescu În România sau premierul (și ulterior președintele) Ucrainei, Leonid Kucima. Nedorind să-și irite electoratul, ei au Întârziat introducerea reformelor cât mai mult posibil. Primul „program de reformă economică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fosta RDG, cu toate avantajele evidente ale acesteia. Putem conchide că țările postcomuniste mai „avansate”, precum Polonia - ori Republica Cehă, Estonia, Slovenia și chiar Ungaria -, au reușit astfel În decursul câtorva ani grei să treacă de la socialismul de stat la capitalismul de piață, deși cu anumite costuri pentru cetățenii bătrâni și săraci. În același interval, celelalte țări din Balcani și din fosta Uniune Sovietică au rămas zbătându-se În urmă, frânate de o clasă politică incompetentă și coruptă, care nu putea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vânzare bunurile, de la drepturile de exploatare până la blocurile de locuințe, aceștia au fost oamenii (bărbați În cea mai mare parte, cu excepția demnă de remarcat a viitorului prim-ministru al Ucrainei, Iulia Timoșenko) implicați atât În vânzare, cât și În cumpărare. Capitalismul, așa cum a fost el propovăduit În lungul și În latul Europei postcomuniste, era piața. Iar piața Însemna privatizare. Vânzarea contra cronometru a proprietății publice În Europa de Est după 1989 nu are precedent În istorie. Cultul privatizării care luase avânt În Occident
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
istorie. Cultul privatizării care luase avânt În Occident de la sfârșitul anilor ’70 (vezi capitolul XVI) a fost doar modelul pentru ieșirea haotică din era proprietății de stat În Est; În rest, cele două procese nu aveau prea multe În comun. Capitalismul, așa cum se dezvoltase el de-a lungul a patru secole În zona atlantică și În vestul Europei, era acompaniat de legi, instituții, reglementări și practici vitale pentru funcționarea și legitimitatea lui. Astfel de legi și instituții erau complet necunoscute În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o reacție politică Împotriva „speculei” galopante. Anomaliile privatizării În Europa postcomunistă au la bază și neimplicarea Occidentului. Este adevărat că Moscova și Varșovia au fost invadate pe loc de tineri economiști americani care se ofereau să predea lecții despre construcția capitalismului, iar firmele germane și-au manifestat de la bun Început interesul față de companiile comuniste de renume precum producătorul ceh de automobile Șkoda 14. Însă nu a existat practic nici o implicare la nivel guvernamental, nu a existat nici un Plan Marshall sau altă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
făcut procesul de privatizare chiar mai vulnerabil la corupție 16. Pentru fiecare oligarh rus cu proprietăți la Londra și Cannes sau fiecare tânăr Întreprinzător polonez cu BMW și telefon celular existau milioane de pensionari și șomeri nemulțumiți cărora tranziția la capitalism le-a adus În cel mai bun caz un avantaj ambiguu - ca să nu mai vorbim despre milioanele de țărani care nu puteau fi nici recalificați, nici aduși În situația de a se Întreține singuri: În Polonia sfârșitului de secol XX
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
se poate spune despre tranziția spre democrație. Cu excepția Cehoslovaciei, nici una dintre fostele societăți comuniste dintre Viena și Vladivostok nu avea de unde să cunoască libertatea politică reală, iar mulți comentatori locali priveau cu scepticism viitorul pluralismului politic. Cum fără rigoarea legii capitalismul tinde să degenereze În furt, exista temerea că democrația - În absența unor limite convenite și Înțelese care să guverneze retorica publică și competiția politică - putea aluneca În demagogie concurențială. Temerea nu era lipsită de fundament. Concentrând puterea, informația, inițiativa și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
părea din exterior. Naționalismul avea mai multe În comun cu comunismul decât cu democrația: ambele foloseau o aceeași „sintaxă” politică, În vreme ce liberalismul era un limbaj complet diferit. Chiar și fără similarități, comunismul sovietic și naționaliștii tradiționali aveau un dușman comun - capitalismul sau „Vestul” -, iar succesorii lor au manipulat cu măiestrie egalitarismul generalizat al invidiei („Măcar pe vremea aia eram toți săraci”), punând problemele perioadei postcomuniste pe seama imixtiunilor străinătății. Prin urmare, nu era nimic din cale-afară de ilogic În ascensiunea unui Corneliu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de la guvernare, ei nu erau pătați de corupția care, la Începutul anilor ’90, părea să macine chiar temeliile sistemului european. Nu doar În România sau Polonia sau (mai ales) Rusia, unde putea fi considerată o pagubă colaterală În tranziția spre capitalism, ci chiar În inima democratică a continentului. În Italia, unde creștin-democrații au avut după război relații strânse și profitabile cu bancherii, oamenii de afaceri, antreprenorii, mai-marii orașelor, funcționarii de stat și - se zvonea insistent - Mafia, o nouă generație de tineri
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ocupa mai mult spațiu În presă, iar politicienii de pretutindeni aveau grijă să-i omagieze pe eroii sportului, demonstrând că sunt la curent cu victoriile sportivilor. Politica, la rândul ei, Își pierduse În Europa aerul agresiv. Dispariția metanarațiunilor (socialism contra capitalism; proletari contra proprietari; imperialiști contra revoluționari) nu Însemna neapărat că dezbaterile politice nu mai mobilizau ori polarizau opinia publică. Dar opțiunile și adeziunile politice nu mai puteau fi descrise În termeni partinici tradiționali. Vechile extreme politice (extrema stângă și extrema
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
politice nu mai puteau fi descrise În termeni partinici tradiționali. Vechile extreme politice (extrema stângă și extrema dreaptă) convergeau acum frecvent În antipatia lor față de străini și În teama comună față de integrarea europeană. Anticapitalismul - transformat oarecum neplauzibil În antiglobalizare, ca și cum capitalismul strict domestic ar fi fost o specie distinctă și benignă - Îi atrăgea deopotrivă pe reacționarii nativiști și pe radicalii internaționaliști. Cât despre politica obișnuită, vechile diferențe dintre partidele de centru-dreapta și centru-stânga se evaporaseră. Într-o gamă largă de probleme
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Dreapta fusese convinsă de necesitatea asistenței sociale; era acum rândul stângii să recunoască virtuțile profitului. Efortul de a combina ce era mai bun din ambele tabere s-a suprapus, nu Întâmplător, căutării unui proiect care să Înlocuiască antagonismul defunct dintre capitalism și socialism, nucleul politicii occidentale timp de un secol. La sfârșitul anilor ’90, rezultatul s-a numit o vreme „a treia cale”: un amestec demonstrativ de entuziasm pentru producția capitalistă fără opreliști și considerație față de efectele sociale și interesului colectiv
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În SUA, numărul săracilor a crescut mult (spre deosebire de restul Uniunii Europene, unde sărăcia a crescut modest sau deloc) strica tot farmecul modelului britanic. A treia cale avea un termen de garanție redus. Însuși numele ei implica prezența a două extreme - capitalismul extrem și socialismul de stat - care, de fapt, nu mai existau (primul fusese dintotdeauna o plăsmuire a imaginației doctrinare). Trecuseră vremurile când o revoluție teoretică (sau retorică) era indispensabilă. De exemplu, privatizarea de la Începutul anilor ’80 a fost controversată, provocând
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
integrală... decât dacă statul reintra În joc pentru a compensa deficitul. Nici albă, nici neagră, a treia cale semăna cu un soi de alba-neagra. La Începutul secolului XXI, dilema cu care se confruntau europenii nu era alegerea Între socialism și capitalism, Între stânga și dreapta și a treia cale. Nici măcar Între Europa și America, de vreme ce În mintea celor mai mulți dilema fusese tranșată În favoarea Europei. Era mai degrabă o Întrebare - principala Întrebare - pusă de istorie pe ordinea de zi În 1945 și care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un volum accesibil oricui. Scris cu un amestec de patos și rigoare, textul lui Tony Judt te cucerește de la prima la ultima propoziție. Mircea Mihăieș A Abbas, Ferhat 264 Abetz, Otto 76 abordare „big bang” de tranziție de la comunism la capitalism 625-626 Acheson, Dean 128, 147, 150-151, 153, 155, 227, 236, 252 acord procentual 105 acordul asupra nivelului industrial (1946) 125 Acordul Benelux 152 Acordul Blum-Byrnes 218 acordul celor patru puteri 234-235 Acordul de la Dayton 625 Acordul General pentru Tarife și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vestici și Armata Roșie 30; Germania nazistă 30 camping 317 CAMRA - vezi Campania pentru Bere Adevărată (CAMRA) Camus, Albert 60, 189, 200, 202, 206-208, 264, 352, 369, 439, 514, 516-517 Canada, primirea refugiaților 43-44 capital de investiții, libera circulație 671-672 capitalism; abordarea „big bang” a tranziției de la comunism la Î 625-626; planificare 75-76; tranziția de la comunism la Î 625-639 capitalism asistențial 337 capitalism european 336 Carlos, Juan 475, 477-478 Carlyle, Thomas 79 Čarnogurský, Jan 568, 605 Carrillo, Santiago 477, 480 Carta
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
60, 189, 200, 202, 206-208, 264, 352, 369, 439, 514, 516-517 Canada, primirea refugiaților 43-44 capital de investiții, libera circulație 671-672 capitalism; abordarea „big bang” a tranziției de la comunism la Î 625-626; planificare 75-76; tranziția de la comunism la Î 625-639 capitalism asistențial 337 capitalism european 336 Carlos, Juan 475, 477-478 Carlyle, Thomas 79 Čarnogurský, Jan 568, 605 Carrillo, Santiago 477, 480 Carta 77 - vezi Cehoslovacia Carter, Jimmy 541, 543, 570 Case Americane (America Houses, centre culturale) 211, 326 Cassola, Carlo 197
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
202, 206-208, 264, 352, 369, 439, 514, 516-517 Canada, primirea refugiaților 43-44 capital de investiții, libera circulație 671-672 capitalism; abordarea „big bang” a tranziției de la comunism la Î 625-626; planificare 75-76; tranziția de la comunism la Î 625-639 capitalism asistențial 337 capitalism european 336 Carlos, Juan 475, 477-478 Carlyle, Thomas 79 Čarnogurský, Jan 568, 605 Carrillo, Santiago 477, 480 Carta 77 - vezi Cehoslovacia Carter, Jimmy 541, 543, 570 Case Americane (America Houses, centre culturale) 211, 326 Cassola, Carlo 197 Catalonia 475, 478
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
represiunea sovietică a reformelor de la Praga 408; revoluția (din 1989) 566-568; „revoluția de catifea” 639; socialism cu față umană 405; societate socialistă deplină 402; statistici ale educației 402; supunerea față de Uniunea Sovietică 97; tensiuni sociale 404; tranziție de la comunism la capitalism 627; tranziția de la stalinismul național la comunismul reformist 401 Cei Trei (Stalin-Roosevelt-Churchill) 105 CEJ - vezi Curtea Europeană de Justiție (CEJ) Central Intelligence Agency (CIA) 210 cenzură; Cehoslovacia - vezi Cehoslovacia; Europa de Est 524; Europa de Vest 347; În cinematografele vest-germane 250; Marea Britanie 349; petrecerea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o Uniune Vamală Europeană 150 „Comitetul Lublin” 105 Comitetul Mixt de Distribuție Americano-Evreiesc 180 Comitetul Permanent al Congresului Mondial al Partizanilor Păcii 209 Compania Canalului Suez 272-273 „complotul doctorilor” 178, 287 comunism; abordare „big bang” a tranziției de la comunism la capitalism 625-626; alternative 392; arte 708; aspectul controlului 131; atitudinea intelectualilor față de Î 204-205, 514-516; atracția 93; caracteristicile revoluțiilor care au condus la căderea Î 575-576; cauzele căderii Î 575-580; căderea 552, 554-575, 750; declinul 370-371; entuziasmul de Început 191-192; entuziasmul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]