38,100 matches
-
și au entuziasmat pe contemporani și posteritatea dincolo de marginile patriei sale, între multe a sale compuneri, cu condeiu de foc au zugrăvitu în tragedia Wilhelm Tell eliberarea Svițerii și în Jan D' Arc a Franciei de sub domnia străină. În viziunea cititorilor lui Asachi, opera lui Goethe nu răspundea atât de prompt și de adecvat cerințelor momentului, așa cum erau ele percepute de dânșii. Încât atunci când, cu toate acestea, prima traducere integrală a unei opere a lui Goethe - anume Suferințele junelui Werther - a
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
la Seminarul Episcopiei de Buzău, făcuse necuvenite "pasuri laice" prin tălmăcirea unui "romanț" scris "fără țeremonii" și într-o "limbă aprovizionată cu belșug". Nu avem suficiente testimonii spre a preciza răsunetul stârnit de această primă versiune a lui Werther printre cititorii români din epocă. Însă un tânăr poet, născut la un an după apariția ei - ulterior scriitor de largă circulație, iar astăzi de tot uitat - anume H. Grandea, care a citit traducerea lui Gavriil Munteanu înainte de a pleca în Belgia, a
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
dimpotrivă, învăluite în aureolă eroică, de stoicism pur, simplu și profund. Puțin marketing și puțină pedagogie nu strică. Lăsând deoparte aceste nuanțări marginale, textele - în individualitatea lor - sunt teribil de vii. Memorialistică de cea mai bună calitate, credibilă, care scutește cititorul de activarea complicatelor procese interne de verosimil ori de ipocrizia pactului ficțional. Regina Maria deschide ciclul de povestiri-mărturii, marcând punctul de sus al volumului și - totodată - al titlului: Coroana regală. Avem astfel ocazia, dacă nu ne-am apropiat încă de
Feminitate în cultura română by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8751_a_10076]
-
publicat, întrucât morala proletară, asupra căreia veghează cenzura epocii, ar ieși grav avariată. Îi rămâne lui Emil Brumaru acest spațiu privat serializat și, iată, transmisibil, care va circula cu trenul și apoi cu geanta tolerantă a poștașului metropolitan, până în mâinile cititorului de elită, cu același vechi viciu nepedepsit care este lectura. Pornografia nefiind, în artă, lipsa de pudoare, ci lipsa de talent figurativ și expresiv. Se ține încă de coada poeziei lui Brumaru această etichetă infamantă, a unei "pornografii" cu atât
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
publicat, întrucât morala proletară, asupra căreia veghează cenzura epocii, ar ieși grav avariată. Îi rămâne lui Emil Brumaru acest spațiu privat serializat și, iată, transmisibil, care va circula cu trenul și apoi cu geanta tolerantă a poștașului metropolitan, până în mâinile cititorului de elită, cu același vechi viciu nepedepsit care este lectura. Pornografia nefiind, în artă, lipsa de pudoare, ci lipsa de talent figurativ și expresiv. Se ține încă de coada poeziei lui Brumaru această etichetă infamantă, a unei "pornografii" cu atât
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
la persoana I singular și multiplele semne ale unui cotidian cât se poate de concret trimit cu gândul la o scriere autobiografică (jurnal nedatat? memorii?), chiar dacă echivalența narator = Alexandru Vlad nu este una strict obligatorie, mai ales din perspectiva unui cititor deloc familiarizat cu biografia prozatorului clujean. Ciudatul conglomerat epic mai conține pagini de publicistică pură (cu ieșiri cât se poate de concrete în stricta actualitate politică și socială), meditații asupra timpului prezent, din perspectiva civilizației noastre tradiționale și chiar... câteva
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
conținut. Cu eleganță naturală, fără nici un pic de ostentație, prozatorul reușește să transpună în scris toate octavele vieții. Finețea observației, subtilitatea analizei, moralismul implicit sau explicit, umorul abia schițat își găsesc formulele ideale de a fi puse în pagină. Fiecare cititor urmărește cu sufletul la gură dezvoltările epice de sub semnătura acestui autor al cărui stil foarte intim de comunicare îi lasă impresia că este singurul interlocutor privilegiat. De altfel, toți comentatorii prozei lui Alexandru Vlad s-au arătat uimiți de eficiența
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
față cu toată lumea: ŤUnchiule, biletul acesta e greșit perforat. N-aveți cumva prin buzunar un altul?ť" Iată un mod cu totul inedit de a lua act de faptul că tinerețea nu este veșnică. Umilința personajului aproape că arde urechile cititorului. Autorul are, odată în plus, capacitatea de a decupa din realitate secvențele cele mai ilustrative și de a le expune simplu ("cu stranie austeritate poetică" - }eposu), fără comentarii inutile, lăsându-i lectorului său misiunea să poarte pe umeri întreaga lor
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
Curtea-de-Argeș, Alexandru Paleologu trece parcă fără efort, cu o mobilitate asociativă și reflexivă ce dă, și ea, farmecul volumului. Acesta e în mod vizibil unul compozit și inegal, reunind eseuri în toată regula și articole scurte, ocazionale, provocând însă constant cititorul, ținându-l în priză, extrăgându-l din acel confort intellectuel în care s-a instalat prematur. O serie de sintagme în limbajul de lemn al unei anumite epoci deranjează - aceasta, însă, până la momentul în care realizăm că autorul utilizează codul
Confortul intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8753_a_10078]
-
Doina Condrea Derer Saga pentru cititorul mileniului trei este prima judecată ce-ți vine în minte sfîrșind lectura primului roman al prozatoarei Mariolina Venezia, De o mie de ani mă aflu aici (Mille anni che sto qui, Einaudi, 2007), cîștigător al ultimei ediții a Premiului Campiello
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
pentru bunica nonagenară debusolată în noianul amintirilor, cînd în mintea-i încețoșată morții și vii nu se deosebeau. În rest, totul este redat la persoana a treia de vocea unui povestitor bine documentat, sigur de judecata lui, capabil să poarte cititorul din ziua proclamării Romei drept capitală a întregii Italii (cu mulți ani înainte de a fi fost realmente cucerită), adică din 1861, pînă la finele mileniului II. În postfață, scriitoarea (născută în 1961 la Matera, autoare a trei volume de poezie
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
cazul, nu e niciodată la mijloc, căci adevărul nu e valoare de interval. În ceea ce mă privește, țin mult la Doctrina substanței fiindcă-i văd neajunsurile. Nu sunt puține și nici nesemnificative. Pe de altă parte, nu sunt însă nici un cititor care face mofturi. Pînă la urmă, viața sfîrșește prin a găsi pentru noi personajul pentru care suntem făcuți." (pp. 9-10) Dat fiind interesul nestins cu care Anton Adămuț l-a studiat de-a lungul timpul pe Camil, personajul pentru care
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]
-
se arată un cunoscător avizat al ideilor lui Camil. Fidel deprinderilor de pedagog pe care și le-a cizelat în activitatea universitară, Adămuț scrie o carte după tipar didactic. Cele mai bune capitole din carte sunt cele preliminare, acolo unde cititorul este introdus în Doctrina substanței după o prealabilă prezentare a surselor filozofiei camilpetresciene: Descartes, Hegel, Bergson, Husserl și Kant sunt predecesorii de care Camil e legat prin tributul de a le fi împrumutat ideile. Pe de altă parte, dacă ne
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]
-
Camil în Doctrina substanței, putem spune că Anton Adămuț a făcut tot ce putea face ca să povestească inteligibil o carte anevoie de străbătut. Din păcate, pe măsură ce înaintează în conținutul Doctrinei substanței, exegetul împrumută ceva din prolixitatea filozofului comentat: în ochii cititorului, paginile despre "evoluția în subspecie" și "devoluție" sau despre opoziția dintre "noos" și "energia primară" rămîn acoperite de un văl opac de neînțelegere constantă. Cititorul nu pricepe mare lucru, chiar citind de două ori aceeai pagină. Capitolul cel mai obscur
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]
-
pe măsură ce înaintează în conținutul Doctrinei substanței, exegetul împrumută ceva din prolixitatea filozofului comentat: în ochii cititorului, paginile despre "evoluția în subspecie" și "devoluție" sau despre opoziția dintre "noos" și "energia primară" rămîn acoperite de un văl opac de neînțelegere constantă. Cititorul nu pricepe mare lucru, chiar citind de două ori aceeai pagină. Capitolul cel mai obscur e al cincilea - "Ortologie și ortogeneză substanțialistă" -, lectorul capotînd deseori în încercarea de a intui ceva din ceea ce se întîmplă în paginile acelea: e întîmpinat
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]
-
mici felii de înțelegere omenească e sortită eșecului. În toate aceste pagini, principala vină o are stilul comentatorului, prea fidel textului analizat pentru a putea, luînd o minimă distanță față de litera lui, să propună o variantă de interpretare la îndemîna cititorului. Dar ca o contrapondere menită a atenua impresia de obscuritate voită a textului, pasaje demne de a fi citate răsar din cînd în cînd. Iar o mențiune aparte se cuvine notelor de la sfîrșitul fiecărui capitol: detaliate și clare, ele au
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]
-
în 1859, în "Anul Unirei I", cum se scrie pe pagina de titlu a primului număr, și Foița de istorie și literatură, tot la Iași, în 1860. Ambele reviste au fost tipărite, la datele amintite, în alfabetul de tranziție, pentru cititorul mai puțin inițiat putând fi astăzi, deseori, derutant, literele chirilice îmbinându-se, în același cuvânt, cu literele latine. De aceea, transliterarea textului original a implicat o maximă competență lingvistică, de care I. Oprișan a făcut o ireproșabilă dovadă. Prima revistă
Revistele lui B. P. Hasdeu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8760_a_10085]
-
a apărut în cinci numere, în martie-iulie 1860. O mare parte a revistei a fost scrisă tot la B. P. Hasdeu, dar a inclus și unele traduceri, ca și câteva scrieri originale ale unor autori din acea vreme. De pildă, cititorii au putut cunoaște Scrisorile unui nebun de N. Gogol, în traducerea lui D. A. Holban, și un amplu fragment din Vonia cel Viteaz, din analele căzăcești ale lui Leontin Bobolinski. Dintre autorii români, e prezent G. Melidon cu poezia Geniul României
Revistele lui B. P. Hasdeu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8760_a_10085]
-
insolitul situațiilor o singularizează încă o dată pe romancieră. Problematica se focalizează asupra iubirii-pasiune, în termeni stendhalieni, asupra prieteniei cu resort deopotrivă etic și mistic, purtată de o femeie pentru o altă femeie și împlinită cu prețul oricărei decăderi și abjecții. Cititorul pătrunde în bolgiile dependenței, dintr-o lume alienată și atrasă de experimentul regresiunii umane. Marea bucurie, 1947, aproape de ceea ce considerăm a fi un roman tezist, se extrage dintr-o erotică ideologizată. Ideea este aceea a desfrânării depline a minții și
Proza Henriettei Yvonne Stahl by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8761_a_10086]
-
să-i ofere autorului său prilejul unei scufundări nostalgice în atmosfera inocentă și destinsă a propriilor ani de liceu. Cum însă colegii autorului nu se numesc Mircea Eliade și Constantin Noica, întrebarea firească pe care și-o pot pune potențialii cititori ai cărții este, în ce măsură sunt demne de interes întâmplările mai mult sau mai puțin hazlii, petrecute la începutul anilor '70 într-un liceu din Bistrița. Pentru că, în mod evident există o mare diferență între temperatura emoțională a autorului care, scriindu
Monografia unei stări de spirit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8756_a_10081]
-
întâmplările mai mult sau mai puțin hazlii, petrecute la începutul anilor '70 într-un liceu din Bistrița. Pentru că, în mod evident există o mare diferență între temperatura emoțională a autorului care, scriindu-și cartea își retrăiește viața și cea a cititorilor cărții, care nu cunosc nici unul dintre personajele evocate și își pot imagina cu greu clădirile, străzile și pădurile, evocate cu deplină familiaritate. În cazul lui Alexandru Paleologu, interesul pentru profesorul Artur Voitinovici era dat (și) de mica istorie a lui
Monografia unei stări de spirit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8756_a_10081]
-
cu greu clădirile, străzile și pădurile, evocate cu deplină familiaritate. În cazul lui Alexandru Paleologu, interesul pentru profesorul Artur Voitinovici era dat (și) de mica istorie a lui Mircea Eliade, povestită de Noica autorului. Ce ar putea stârni însă, unui cititor din afara Bistriței, interesul pentru profesorul Livius Gubesch, fostul diriginte al lui Mircea Gelu Buta? Mai ales că, trebuie să o recunoaștem, autorul nu are savoarea de povestitor a lui Creangă, menită să transforme anonimi din viața reală în personaje de
Monografia unei stări de spirit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8756_a_10081]
-
am condus, deci, după două reguli ad hoc: una practică: e mai bine ca antologia să cuprindă mai puțini poeți, dar semnificativ reprezentați, decât mai mulți, prezenți doar cu una-două piese; și o a doua, operativă: antologia trebuie să ofere cititorului străin un canon plauzibil al poeziei românești și anume - dat fiind că este vorba de literatura ultimelor două secole - canonul modern, singurul în măsură să intre în dialog cu canoanele echivalente din alte spații culturale. În virtutea acestor reguli, pentru capitolul
O explicație by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/8773_a_10098]
-
lucrează asupra textului, întrevăzînd în el o oglindă care să-i reflecte cu maximă fidelitate propriul chip. Mi-am propus, animată de metafora oglinzii, să rețin cîteva din imaginile prin care presa germană a încercat să-și introducă și familiarizeze cititorii cu opera și universul real și imaginar al scriitorului Mircea Cărtărescu. Ocazia mi-a oferit-o recenta apariție în traducere germană a unor eseuri semnate de scriitorul român, sub titlul Europa are forma creierului meu, editată în germană de Academia
Mircea Cărtărescu în presa germană by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8770_a_10095]
-
de a stabili filiații cu marii autori ai literaturii universale fără a-l putea prinde totuși pe scriitorul român în plasa unei genealogii definitive. " Un Proust de la bloc" titra "Der Spiegel" cronica la primul volum din trilogia Orbitor, salutînd ocazia oferită cititorilor germani de a lua în sfîrșit contact cu opera "celui mai mare scriitor român contemporan". Cînd nebunia este zilnică, ce loc îi mai rămîne literaturii?" se întreabă recenzentul, întrevăzînd în trilogia lui Cărtărescu "fantasticul proces-verbal al visurilor unui tînăr în timpul
Mircea Cărtărescu în presa germană by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8770_a_10095]