8,186 matches
-
prin intermediul unei proprietăți care este, la rândul ei, contingentă: "amantul Mathildei" ar fi putut foarte bine să fie altul decât Julien Sorel. După cum se observă, analizăm numele personajelor de ficțiune ca și cum ar fi nume de ființe reale. Ar putea părea ciudat, de vreme ce actele pe care le fac aceste ființe fictive, proprietățile care le sunt atribuite se delimitează total de textul în care figurează: Julien Sorel nu mai apare în alte enunțuri în afara cărții Roșu și Negru. Cu toate acestea, când ne
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
instrucționale: al doilea paragraf ( Dacă vreți să știți ... copiilor îndârjiți). O serie de indicații trimite la rezultatul de a ști "ce nestrămutată hotărâre a luat Piciul"; conversaționale: scrisoarea fratelui Piciului face parte din acest tip de secvență. Cu siguranță, pare ciudat să considerăm acest tip de discurs ca fiind o "conversație" dacă lipsește co-enunțătorul. A priori, cadrul epistolar poate cuprinde orice tip de secvență: de exemplu, nimeni nu ne oprește să trimitem o scrisoare concepută la perfect simplu. Dar genul epistolar
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ar situa acela și oricât de mult m-ar impre- siona. De ce? Nu prea știu. Adică știu, dar nu mă simt în stare să explic. Dar chiar dacă aș fi în stare, tot n-aș face-o. Motivul ar părea, poate, ciudat, dar pentru mine e singurul valabil: Iașul nu e unic; e singurul. Brive la Gaillarde are, ca suprafață și ca număr de populație, dimensiunile orașului nostru Pașcani. Cu toată simpatia mea față de acest onorabil așezământ urban românesc, mai multe asemănări
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
căsătoria mea" (n.r. 1936), convertirea fiind pusă pe seama interacțiunii cu un tâmplar din zona Brașovului care i-ar fi dat cadou Biblia. Faptul că el evită, oarecum, să vorbească pe parcursul cărții sale despre propria convertire este un lucru cel puțin ciudat pentru un convertit, un astfel de eveniment stând în centrul existenței unei persoane ce trăiește o asemenea experiență. Această atitudine nu face altceva decât să dea mai multă credibilitate vocilor care contestă versiunea lui Wurmbrand despre convertirea sa și care
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
altfel, alături de anglicano-catolicul Chesterton, calvinul Karl Barth, catolicii Léon Bloy, Bernanos, Peguy, Mauriac (...). Pentru Kierkegaard am cea mai sinceră dragoste și cea mai profundă admirație. E "omul meu"5". A fost un bun teolog, modern în exprimare ceea ce în mod ciudat s-a transformat într-un dezavantaj pentru el, dintr-un conservatorism nejustificat, mulți nesesizând dimensiunea teologică a creației sale, dar profund ortodox. El a devenit ortodox nu pentru că,,s-a născut", ci în urma unor experiențe livrești și spirituale, de-a
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
se creadă, ar fi avut loc doar recunoașterea unui fapt (ca în cazul papagalului roșu: coborârea de pe cruce ar fi constituit un irezistibil papagal roșu). Ni se cere invitație la temerara vitejie și palpitantă aventură ceva mai tainic și mai ciudat: să contestăm evidența și să acordăm încredere unui ne-fapt. Pe căi ocolite lucrează. Căi de nepătruns zic Francezii. Iar Englezii și mai precis: se mișcă într-un mod misterios. Léon Bloy: "O, Hristoase, care te rogi pentru cei ce
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
reprezentanți ai partidelor istorice aflați în închisoare. Astfel sunt menționați Iuliu Maniu sau Ion Mihalache. În legătură cu cel de-al doilea, Wurmbrand oferă chiar un dialog pe care l-ar fi avut cu acesta pe când celulele lor se învecinau. Ce este ciudat din acest punct de vedere e faptul că Wurmbrand nu face nicio referire la "numele grele" de intelectuali din cea de-a doua sa perioadă de detenție (1959-1964). Mă gândesc aici la ceea ce a fost consacrat prin denumirea de "lotul
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Dumnezeu în subterană, nu însă și pe cel în care beneficiarul actului de generozitate este el. Un alt exemplu de aceeași factură ar putea fi faptul că el evită să vorbească pe parcursul cărții sale despre propria convertire, lucru cel puțin ciudat pentru un convertit, un astfel de eveniment stând în centrul existenței unei persoane ce trăiește o asemenea experiență, ca în cazurile Steinhardt și Frossard. La fel de ciudat pare și un alt fapt, la care am mai făcut referire pe parcursul acestei lucrări
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
că el evită să vorbească pe parcursul cărții sale despre propria convertire, lucru cel puțin ciudat pentru un convertit, un astfel de eveniment stând în centrul existenței unei persoane ce trăiește o asemenea experiență, ca în cazurile Steinhardt și Frossard. La fel de ciudat pare și un alt fapt, la care am mai făcut referire pe parcursul acestei lucrări, anume lipsa oricăror referințe la mari personalități ale culturii române cu orientare de dreapta, cu care ar fi fost imposibil ca Wurmbrand să nu intre în
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
știe când va reveni la servici. În acel moment eu mă aflam în spital. M-am întâlnit cu el și s-a ferit să stea de vorbă cu mine. Nu mai era acel om binevoitor. Nu mi s-a părut ciudat, întrucât cu câteva zile în urmă primisem un sfat de la el, cum să nu am încredere niciodată în cadrele medicale. Câteodată sunt atât de insistentă dacă simt că ceva nu e în regulă, încât insistența mea de a afla adevărul
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
imobile din toate punctele de vedere. Acest dispozitiv nu permite nici un element de modernitate și cum orașele sînt prea puțin dezvoltate, aproape rurale, nu există un teren propice formării burgheziei. Excepție fac Nij-ni-Novgorod și Pskof și, în mod excepțional, Saint-Petersburg. Ciudat este faptul că într-un astfel de context, s-a putut prefigura, și încă de timpuriu, o conștiință națională rusească. La început, încă din secolele XI-XIV, aceasta s-a manifestat sub forma unui reflex de supraviețuire în fața amenințării suedeze și
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Combina-tion Acts din 1795 și 1799. La 1800, General Enclosure Act încercuiește pășunile comunale cu sîrmă ghimpată pusă de către cumpărătorii burghezi. În definitiv, segregarea școlară nu este altceva decît ultimul act al închiderii maselor în starea lor de indentități subordonate. Ciudat este că acestea se pretează acestui joc. Sfîrșitul secolului al XVIII-lea este marcat de îndepărtarea protestantismului popular de religia de stat anglicană și ralierea cu unele curente protestante mărginite de un soi de "revivalism" care încurajează ruptura credincioșilor în
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
interior. Față de acestă caracteristică capitală, cele două tipuri de națiuni medievale remodelate de absolutism nu in-tervin decît ca adjuvanți în cazul în care nu sînt considerate obstacole. Botezul și fermenții imediați ai naționalismului sînt factori politici și moderni. Ceea ce este ciudat însă e faptul că majoritatea specialiștilor acestui fenomen se abțin să facă acestă constatare fără a o nega totuși. Aceștia preferă să construiască interpretări nefondate, să se piardă în divagații per-cepînd naționalismul drept un corolar al unei alte revoluții, industrial-capitaliste
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
n-a fost încă făcut. Nu va fi făcut în mai mare măsură nici în Țările basce unde revendicarea independenței se va exprima totuși, după ce Sabino Arana va publica în 1894 programul Partidului naționalist. Acest program este însă cu adevărat ciudat, pentru că amestecă proiectul separatist cu concepția aproape tehnocratică a unei națiuni basce "catolice, apostolice, romane în toate ma-nifestările sale interne cît și în relațiile sale cu alte popoare"272. Ceea ce este interesant este faptul că dacă Arana profesează un soi
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
pare să fie parte a universului creat. Hugo Friedrich afirma că poezia secolului al XX-lea a suferit un proces de "derealizare", îndepărdare de realitate, nici textele lui Tonegaru nu se abat de la această traiectorie. E poate cu atât mai ciudat cu cât textele sale se supun unei invazii a elementelor cotidiene, banale, urbane. Ele nu re-creează lumea, ci dimpotrivă sunt modalități de destructurare a ei, la fel se întâmplă și cu literarul, acesta fiind pus mereu sub semnul întrebării. Sunt
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
se confundă cu cel animal sau vegetal, lucrurile își pierd contururile: "Obișnuit sosește o păroasă din artic/ misterioasă la aspect ca o rună/ înfierbântată mă sugrumă îndată/ cu îmbrățișare de iederă brună". De aici totul se pierde în același senzorial, ciudat, în care sugestia sexuală și grotescul se prelungesc una-n altul, "Sărutul meu de departe, de foarte departe/ pe sânii ei țuguiați fantomatic va trece;/ spre pulpe lunecând ca un melc,/ pe coapse își va lăsa visul umed și rece
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și a literaturii deopotrivă. Nimic nu rezistă, nimic nu capătă persistență în timp. Se reușește subtil crearea unei poezii care neagă realitatea tocmai apelând la elementele ei banale, cotidiene, pe care le amestecă cu bizarerii desprinse din vise, dar care, ciudat, își găsesc firesc locul în acest univers. "Pe mâinile mele se prelingea ceva din culoarea mov a cerului". În astfel de texte care devin autoreferențiale se multiplică și adresările, retorica implicării cititorului, a determinării sale să devină coparticipant la acest
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nici vorbă de zbierătul de catifea/ din cerul de ieri în care râde azi luna" (Fiară de mătase, Florin Iaru). Metafora pare ruptă de context, e unul dintre acele fragmente care recompun lumea prin simpla succesiune a lor sau explicitează ciudat titlul într-un comentariu repede ascuns între paranteze. "(ce fiară de mătase și amintirea mea)", Fiară de mătase. Retorica poeziei iubirii este și ea luată în discuție. Dramă în parc recreează, la modul ironic, cadrul romantic al unei întâlniri de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
-mi închipui vreodată/ că ce-am văzut există în realitate!...". E aici ceva din exaltarea omului care se pregătește să descifreze misterele cosmosului și entuziasmului manifestat cu grandilocvență i se opune imediat imaginea demitizantă: "Am surprins stelele în somnul lor ciudat,/ dormind burghez, desumflate". Dialogul literar propriu-zis de abia de acum se declanșează prin trimiterea explicită la un clișeu al imaginarului poetic: "Unii credeau că stelele sunt niște globuri frumoase și colorate/ înfipte în pari în grădina lui Dumnezeu,/ așa povesteau
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
turle și case/ atâta de grase că plesneau sus." (Amurg). Într-o manieră asemănătoare se reface ludic universul, ca spațiu al maximei libertăți creatoare, și la Leonid Dimov: În laptele dimineții aceste/ Din orașul climateric cu însușiri alpestre/ Au explodat ciudat prăjiturile din vitrină./ Zic ciudat, pentru că doar piereau într-un/ glob de lumină" (Vis cu bufon). Imaginile surprinse par a se compune și a se descompune sub privirile lectorului nevoit să se prindă în caruselul textului care nu vrea să
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
grase că plesneau sus." (Amurg). Într-o manieră asemănătoare se reface ludic universul, ca spațiu al maximei libertăți creatoare, și la Leonid Dimov: În laptele dimineții aceste/ Din orașul climateric cu însușiri alpestre/ Au explodat ciudat prăjiturile din vitrină./ Zic ciudat, pentru că doar piereau într-un/ glob de lumină" (Vis cu bufon). Imaginile surprinse par a se compune și a se descompune sub privirile lectorului nevoit să se prindă în caruselul textului care nu vrea să-i inducă o stare halucinatorie
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fost un „nume bine ales”? Desigur că da, însă e nevoie să adaug imediat că lucrul acesta s-a simțit (de cititori și de poet) abia după ani și ani. într-o primă etapă, el a fost perceput ca fiind „ciudat” sau ca avînd „rezonanță slavă”. Dacă lui I. M. Rașcu și lui Vladimir Streinu, doi filologi rafinați, li s-a părut așa,2) sau dacă un cercetător al simbolismului îl va considera „sinistru”, cu „rezonanțe de cavou”,3) cum li
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
le-a făcut [cine, cui? - n. m.]/ Sau că un geniu se va naște -/ Iar studiul crește cu tactul tăcut.../ O ființă supremă, dintre noi, ne cunoaște”3). Așadar: un viitor învăluit în mister, aflat în supraveghere metafizică. Monden Pare ciudat, dar Bacovia, care nu avea deloc figura unui dandy, era un amator de baluri și, probabil, un bun dansator. El e singurul dintre poeții mari ai epocii care scrie despre acestea. Arghezi, Barbu, Blaga n-o fac. Excitația balurilor provenea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fel. Cronologic, între e o distanță de 13 ani. întîi a fost publicat ,,Vobiscum” (,,Flacăra’’, 30 aprilie 1916), apoi ,,Cu voi...’’ (,,Orizonturi noui’’, noiembrie decembrie 1929). în volum, acesta din urmă a fost pus în față, alegere bună și curajoasă. Ciudat, deși titlurile lor sînt asemănătoare, nu s-a observat că similitudinile, merg mai departe, încît unul poate fi considerat varianta celuilalt: ,, Cu voi...’’ pare o reluare, sau mai exact, o revenire la tema lui ,,Vobiscum”. Astfel, versul 1 al acestuia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
din cauza vremii de-afară, am căutat în textele sale cuvintele „copaci” („Fulgii/ Prin copacii goi/ Triste suspine”, - „Restituiri”) și „arbori” („Pe arbori, electrică lumină” - „Noapte”). „Copaci” (numai în poezie) e prezent de 17 ori, „arbori” de trei ori. Ce-i ciudat aci? Primul e un cuvînt vechi, traco-dac (spune G. Mihăilă în Dicționarul său), al doilea e un neologism, de proveniență latină! Puțină mirare e îndreptățită, căci Bacovia contează doar ca poet neologistic. Ceea ce-i surprinzător în ediția bibliofilă a Stanțelor
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]