9,508 matches
-
a dovedi latinitatea limbii, argument la care Eminescu cel din faza întîi era sensibil, acum (1877) răspunde că: " Dar, peste tot, românii au dat prea mult pe părerea 1 Scrieri politice și literare, p. 345 ă Articolul Comedia franceză și comedia ruseascăî. străinilor, pe când această părere ar fi trebuit să ne fie cumplit de indiferentă și atunci poate mergeam mai bine"1 . Aiurea se ridică împotriva "plăsmuirii meșteșugite" a limbii și cugetării "de către o anume academie", parcă "poporul în două mii de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
critic moldovenesc. Dar un Alexandrescu, un Bălcescu și chiar un I. Ghica la început de fapt n-au fost critici. Ei n-au luptat împotriva novatorilor nici în teorie, ca Russo, nici prin opere artistice de propagandă, ca Alecsandri în comediile sale. Cel mult dacă au influențat pe contemporanii lor prin exemplu, deci indirect - așa, de pildă, cum i-a influențat Alecsandri prin poeziile sale. Și, după cum influența exercitată prin exemplu de către Alecsandri prin poezii nu se poate socoti, firește, ca
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
școala pe care a format-o Caragiale n-a avut nici un reprezentant în Moldova.) În Moldova n-au existat, sau n-au existat ca tipuri desăvârșite, deci reprezentative, un Jupân Dumitrache, un Conu Leonida, un Farfuridi, un Rică Venturiano etc. "Comediile" lui Caragiale, ca să vorbim deocamdată numai de ele, sunt atât de "muntenești", încît și actorii care au știut să le interpreteze mai bine au fost toți munteni, dacă nu mă înșel. În Iași chiar, acel care a făcut creațiuni de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
permite actorului de a memora mii de atitudini, din care, ca și scriitorul, alege inconștient, sin-tetizînd în creațiunea sa observațiile lui nenumărate. Revenim. Așadar, Caragiale a criticat - a "combătut", am putea zice - liberalismul. Aceasta e semnificația socială și filozofică a "comediilor" sale. Vom vedea că opera sa de mai târziu, Momente etc., are o altă semnificație.) S-a spus că marele nostru dramaturg a zugrăvit în comediile sale mahalaua. Dar aceasta nu este adevărat: dacă personajele din O noapte furtunoasă, din
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
criticat - a "combătut", am putea zice - liberalismul. Aceasta e semnificația socială și filozofică a "comediilor" sale. Vom vedea că opera sa de mai târziu, Momente etc., are o altă semnificație.) S-a spus că marele nostru dramaturg a zugrăvit în comediile sale mahalaua. Dar aceasta nu este adevărat: dacă personajele din O noapte furtunoasă, din Conu Leonida față cu reacțiunea și din D-ale carnavalului sunt mahalagii - și încă pentru Rică Venturiano trebuie să facem excepție: el e un "intelectual" -, apoi
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Dar aceasta nu este adevărat: dacă personajele din O noapte furtunoasă, din Conu Leonida față cu reacțiunea și din D-ale carnavalului sunt mahalagii - și încă pentru Rică Venturiano trebuie să facem excepție: el e un "intelectual" -, apoi personajele din comedia cea mai bună, din O scrisoare pierdută, nu sunt mahalagii. Trahanache e mare proprietar; nevasta lui o "damă mare"; Farfuridi, Brînzovenescu, Cațavencu sunt avocați, sunt "intelectuali", cei dintâi, împreună cu Trahanache, sunt "stîlpii puterii" dintr-un oraș de provincie; Tipătescu e
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
dintr-un oraș de provincie; Tipătescu e un înalt funcționar și un om cult; Aga-miță Dandanache, un stâlp al partidului liberal etc. Așa că, cel puțin despre O scrisoare pierdută, nici vorbă nu poate fi de zugrăvirea mahalalei. Despre o singură comedie, D-ale carnavalului (cu toate că conține frazele citate mai sus, în care se ridiculizează liberalismul), se poate spune, într-adevăr, că are ca temă zugrăvirea mahalalei. Această comedie are un aer deosebit - am putea spune că face o figură aparte - de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
scrisoare pierdută, nici vorbă nu poate fi de zugrăvirea mahalalei. Despre o singură comedie, D-ale carnavalului (cu toate că conține frazele citate mai sus, în care se ridiculizează liberalismul), se poate spune, într-adevăr, că are ca temă zugrăvirea mahalalei. Această comedie are un aer deosebit - am putea spune că face o figură aparte - de celelalte comedii ale lui Caragiale, nu numai pentru că este mai slabă, căci se întemeiază pe trucuri și pe vorbe de spirit, dar și pentru că are altă semnificație
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ale carnavalului (cu toate că conține frazele citate mai sus, în care se ridiculizează liberalismul), se poate spune, într-adevăr, că are ca temă zugrăvirea mahalalei. Această comedie are un aer deosebit - am putea spune că face o figură aparte - de celelalte comedii ale lui Caragiale, nu numai pentru că este mai slabă, căci se întemeiază pe trucuri și pe vorbe de spirit, dar și pentru că are altă semnificație: adică n-are semnificația de a fi o șarjă directă împotriva liberalismului, ci, dacă e
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
noi de lucruri, introdusă de liberali. (La drept vorbind, D-ale carnavalului e lipsită de semnificație, și acesta e marele ei defect estetic.) Deși personajele din O noapte furtunoasă și din Conu Leonida față cu reacțiunea sunt mahalagii, aceste două comedii sunt, pentru toată lumea, de același fel, din aceeași familie, au aceeași semnificație ca și O scrisoare pierdută, în care personajele nu-s recrutate din mahala. Prin ce lucru, atunci, toate aceste personaje, și din mahala, și din clasele de sus
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și din clasele de sus, sunt la fel de stupide? Apoi prin starea de lucruri pe care o reprezintă, prin concepția și atitudinea lor politică, așa cum știu ele să priceapă politica, să se exprime, să se manifeste - prin liberalismul lor. În aceste comedii, Caragiale biciuește o concepție, s-ar putea zice un partid. Și dacă acei prin care biciuiește acea concepție și acel partid sunt uneori mahalagii, aceasta e altă vorbă. Am văzut că ei pot fi și din clase înalte. În O
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
exagera -, Conu Leonida apare în opera lui Caragiale, ca tipul extrem al "revoluționarului": Conu Leonida e pur și simplu "republican" și, dacă ar avea și el un "Galibardi", cu "o mie de volintiri", ar schimba România în republică. În această comedie, Caragiale ridiculizează și "mentalitatea" republicană ploieșteană 1 . Comedia cea mai bună, pentru că este o satiră mai 1 Despre semnificația ei mai profundă, vezi "Viața romînească", 1922, nr. 5. ă Articolul Conu Leonida față cu reacțiunea, p. 249-257.î adâncă a
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ca tipul extrem al "revoluționarului": Conu Leonida e pur și simplu "republican" și, dacă ar avea și el un "Galibardi", cu "o mie de volintiri", ar schimba România în republică. În această comedie, Caragiale ridiculizează și "mentalitatea" republicană ploieșteană 1 . Comedia cea mai bună, pentru că este o satiră mai 1 Despre semnificația ei mai profundă, vezi "Viața romînească", 1922, nr. 5. ă Articolul Conu Leonida față cu reacțiunea, p. 249-257.î adâncă a unui fenomen social mai important, este O scrisoare
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
fenomen social mai important, este O scrisoare pierdută. Aici nu se zugrăvește liberalismul român patruzecioptist în ultima-i fază (1883), reprezentat, nu ca în O noapte furtunoasă, prin masa anonimă ce forma substratul acestui liberalism, ci prin conducători. În această comedie, Caragiale satirizează numai liberalismul, căci, cum am văzut, aici nu mai e vorba de o clasă - mahalaua - ori numai de anumite caractere ridicole, ori inteligenții obtuze. Aici e vorba de toate categoriile sociale care întrupează formele noi, reprezentîndu-le: profesiile liberale
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ca Ionescu și Popescu (e o întreagă filozofie în numele ce le dă Caragiale acestor doi); alții, unelte ale infamiei celor de sus, ca nenorocitul Pristanda; alții, materie inertă, ca Cetățeanul turmentat, care nu știe "cu cine să voteze"... Din această comedie lipsește "burghezul" liberal, Jupân Dumitrache, și poetul ridicol, Rică Venturiano, pentru ca galeria să fie completă. În schimb, deși nu sunt puși în scenă, dar îi vedem și îi simțim și pe supremii guvernanți din capitală, care dau ordine să se
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
caractere - toți au ceva comun prin care sunt și mizerabili și ridicoli, și acel ceva este liberalismul lor, sau noua stare de suflet datorită liberalismului român. Iar cel mai mizerabil, și singurul care este umilit la urma urmei în această comedie, umilit pentru că nu reușește, este Cațavencu. Și cine este Cațavencu, care ține celebrul său discurs, în "anul de grație 1883", cum zice el? Cața-vencu este un "revizionist", antagonistul timidului revizionist, în realitate antirevizionist, Farfuridi. Cațavencu, revizionist "avansat", în anul 1883
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Florescu. C. A. Rosetti a fost, cum era și firesc, omul cel mai urât de cei din "dreapta". O scrisoare pierdută, fiind publicată în 1884, în vremea dezbaterilor pentru revizuirea, constituției, imediat după alegerea camerei revizioniste, pe lângă, desigur, o minunată comedie, este și un pamflet de ocazie împotriva evenimentelor la ordinea zilei. Dar vremea a șters acest caracter al piesei. O noapte furtunoasă și Conu Leonida față cu reacțiunea sunt din 1879, iar O scrisoare pierdută, din 1884. Așadar, în primele
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
stare de lucruri, de o anumită clasă, în numele cărei stări de lucruri, a cărei clase se ridică Caragiale, când ia biciul să lovească noua stare? Știu că dl Maiorescu a afirmat, cu o siguranță absolută, absența oricărei tendințe "politice" din comediile lui Caragiale: " Căci pentru orice om cu mintea sănătoasă - zice d-sa - este evident că o comedie nu are nimic a face cu politica de partid; autorul își ia persoanele sale din societatea contemporană cum este, pune în evidență partea
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Caragiale, când ia biciul să lovească noua stare? Știu că dl Maiorescu a afirmat, cu o siguranță absolută, absența oricărei tendințe "politice" din comediile lui Caragiale: " Căci pentru orice om cu mintea sănătoasă - zice d-sa - este evident că o comedie nu are nimic a face cu politica de partid; autorul își ia persoanele sale din societatea contemporană cum este, pune în evidență partea comică așa cum o găsește, și același Caragiale, care astăzi își bate joc de fraza demagogică, și-ar
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
chiar în opera sa literară, că marele nostru satiric face parte din categoria Eminescu, dintre intelectualii îndurerați de mizeria claselor de jos și în special a țărănimii. Cariera literară a lui Caragiale se împarte în trei perioade: întîia e a comediilor, în care atacă liberalismul; a doua, de care încă n-am vorbit, e a Năpastei, a Făcliei de Paști și a nuvelei Păcat; a treia, a Momentelor etc., când satirizează mahalaua, produs al liberalismului. Această operă întreagă se poate clasifica
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
mișcătoare, există un popor statornic, care-și are calitățile și defectele lui specifice, bunul lui simț, o istorie plină de suferințe, nevoi, simțiri și gândiri proprii"1 . Încă o dată: din viața acestui popor a extras el tragedia, din viața "strînsurii", comedia vieții românești. Amintesc, în treacăt, și cele spuse de Caragiale acum, în 1907..., în broșura sa, în care dă ca soluție desființarea stării actuale și chemarea țării ca să spună ea ce vrea - iasă ce-o ieși din voința ei... Din
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
din viața epocii de atunci și tot atât de puțin din sentimentul ori atitudinea specific românească față de acea viață. Pentru probă, vom observa că Alecsandri (care nu strălucea doar printr-o deosebită putere de a crea imitând viața), chiar când localizează o comedie ori o farsă franceză, pune în ea atât de mult din relațiile noastre, o atitudine atât de națională și o limbă atât de românească și caracteristică personajelor, încît comediile lui localizate sunt documente indispensabile pentru cunoașterea concepției de viață (noi
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
deosebită putere de a crea imitând viața), chiar când localizează o comedie ori o farsă franceză, pune în ea atât de mult din relațiile noastre, o atitudine atât de națională și o limbă atât de românească și caracteristică personajelor, încît comediile lui localizate sunt documente indispensabile pentru cunoașterea concepției de viață (noi l-am utilizat pentru a defini "spiritul critic" al epocii) și pentru cunoașterea societății din vremea lui - ca și a limbii de atunci (dl A. Philippide a utilizat aceste
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
realitate estetică, nu face parte din literatură. Faptul că apariția acestei literaturi are o cauză (toate lucrurile au o cauză!) o legitimează filozofic, dar nu și estetic. Putem, firește, admira orice, dar nu orice ne este posibil. Admirăm Iliada, Divina Comedie, dar nu se va găsi, sperăm, nimeni, care să creadă că putem imita cu succes aceste două opere. Și dacă în privința aceasta suntem toți înțeleși, pentru că am învățat cu toții că epopeea este un produs al popoarelor primitive și că "nu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
face pe cucoana Zinca din Tătărași să-și înnobileze odaia de culcare (unde și mănîncă) cu un pat de bronz, pe care-l vezi din stradă, mai jos de nivelul trotuarului - e aceeași dorință de declasare ascendentă, care formează tema comediei române de la Băcălia ambițioasă a lui A. Russo până la Noaptea furtunoasă a lui Caragiale -, e fudulia Ziței Țircădău de a vorbi "franțuzește". Dar Zița e numai comică, deloc primejdioasă. Din contra: fiica Ziței va vorbi chiar franțuzește și nepoata ei
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]