7,565 matches
-
atitudine de conservare, apărare etc. a ordinii existente împotriva a tot ce o atacă, într-o direcție sau alta, de la dreapta sau de la stânga și, în sfârșit, 4. O atitudine declarat și manifest represivă, violent de dreapta, agresiv și intolerant conservatoare. Miezul problemei pare a fi deci următorul: se numește reacțiune orice atitudine de critică, negare, contestare, de rezistență activă sau pasivă (p. 14) împotriva oricăror forme ale ordinii constituite, stabilite, fixate în forme date, obligatorii, autoritare, oficializate, represive. Orice sistem
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ale ordinii constituite, stabilite, fixate în forme date, obligatorii, autoritare, oficializate, represive. Orice sistem politico-social și scară de valori corespunzătoare, care la rândul său se fixează, se stabilizează și respinge modificarea, evoluția, transformarea într-un sens sau altul devine automat conservator, monolitic și totalitar. Pe scurt, nu mai puțin, reacționar. El poate suferi atacuri cum observă și criticul nostru atât de la dreapta, cât și de la stânga (p. 20). Dar, ori de câte ori, indiferent de ideologia ce-l motivează și de la care se revendică
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
totalitar. Pe scurt, nu mai puțin, reacționar. El poate suferi atacuri cum observă și criticul nostru atât de la dreapta, cât și de la stânga (p. 20). Dar, ori de câte ori, indiferent de ideologia ce-l motivează și de la care se revendică, sistemul devine conservator și represiv, el se transformă în mod implicit într-unul reacționar și contrarevoluționar. Deci dictaturile de orice tip, fie de dreapta sau de stânga, sunt în mod esențial reacționare. Orice regim neototalitar la fel. Democrația totalitară a regimului Iliescu-Roman este
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în conflict cu libertatea, spontaneitatea și autonomia intrinsecă specifică actului literar. Iată de ce literatura este în esență și prin definiție nonconformistă. Virgil Nemoianu aduce în discuție, în mod oportun, cazul estetismului european (pp. 6-7), profund polemic și iritant pentru ordinea conservator filistin burgheză (pp. 11-12). Dar la fel de bine ar fi putut să evoce și întreaga querelle des anciens et des modernes, care începe încă în Roma antică prin polemica dintre novus și vetus în poezie. Barocul față de clasicism este subversiv și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
două Românii în cultura romănă, problema celor două Românii s-a pus, în esență, de trei ori, în trei momente istorice diferite. Amintim, doar foarte sumar, originea acestei polemici. Ea apare, în cultura politică europeană, după Revoluția franceză. întreaga gândire conservatoare, de restaurație și reacție antirevoluționară, a condamnat violent polarizarea socio-politică produsă mai întâi în Franța, începând din 1789. întreaga dreaptă franceză poate fi amintită, în această ordine de idei, și mișcarea de la Action Française a lui Charles Maurras, cu distincția
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
prin forța împrejurărilor aproape confidențiale. în ordine cronologică: al nostru (1968) 1, Z. Ornea și Andrei Pippidi (1992) 3. Teoria formelor fără fond este deci prima variantă românească a celor două Românii. Cea de a doua versiune, tot de esență conservatoare, este aparent paradoxal antijunimistă. Un articol de Mircea Eliade, Cele două Românii, respinge spiritul critic, sentimentele de inferioritate trezite de critica maioresciană. Autorul le opune în stilul mesianic, exaltat, aproape bombastic, al tinerei generații de extremă dreaptă voința de creație
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
tendințe: cultura centralizată și dirijată, pe de o parte, cultura independentă și liberă, pe de alta. Prima proclamă și cultivă ierarhii și valori date, a doua ierarhii și valori independente, în plin joc de selecție naturală, deci controversabile. Prima este conservatoare, dirijistă, cu reflexul cenzurii ideologice în sânge, a doua este liberală, independentă, partizană decisă a libertății de expresie. Cea dintâi întreține o gândire uniformizată, dogmatică, cu ierarhii și criterii precise, oficiale, a doua introduce și apără pluralismul, diversitatea și relativitatea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
postceaușistă. Ea nu are deocamdată suficientă greutate și energie pentru a răsturna actualul raport de forțe ideologice și politice de esență neocomunistă. 3. Rolul instituțiilor culturale continuă să rămână, în viziunea oficială, declarată sau latentă a regimului actual, unul fundamental conservator. Ele nu se pot adapta, în mod efectiv, noului regim democratic. Toate instituțiile culturale esențiale (Academia, uniunile de creație, institutele de cercetare etc.), create după model sovietic, stalinist, au fost concepute ca instrumente de încadrare, control, dirijare și sancționare a
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
o repulsie spontană, sinceră și definitivă. O adevărată oroare. Un sistem care produce astfel de reacții trebuie pus foarte serios sub lupă și examinat cu toată atenția. Ierarhiile oficiale într-o structură de stat strict ierarhizată și de comandă, profund conservatoare și imobilă, ierarhia oficială devine metoda specifică de promovare, consacrare și simbolizare (în toate sensurile) a ordinii stabilite. Concepută și instaurată ca eternă, ierarhia corespunzătoare va fi considerată și impusă ca definitivă. Aniversările și premierile solemne devin forme tipice de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
față, aceste calități oficiale. Deși ele singure, în realitate, îi legitimează existența socială și (deci) literară. Ne exprimăm intenționat, pentru claritatea ideilor, în modul cel mai direct cu putință. Orientarea unui astfel de personaj nu poate fi deci decât profund conservatoare, reacționară în sensul propriu al cuvântului structural și definitiv antireformistă. El detestă, din instinct de conservare, în primul rând, spiritul critic, orice poziție independentă, dizidența de orice fel, în ordinea ideologică și culturală, pentru a ne menține doar în acest
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Melancolie, spleen sau plictis sunt stările obsedante ale unei vita contemplativa europene ce va fi tulburată doar de instalarea activă a capitalismului și a eticii protestante. Remediul melancoliei patologice este, fără îndoială, munca 22. Continuând analiza pe liantul utopiei, analistul conservator american, Thomas Sowell, investighează influența intelectualilor în societățile moderne democratice și constată că erorile istorice ale intelectualilor provin din intenții bune, materializate prost, datorită unei superiorități de gândire autoasumată, dar adesea relativă în lipsa unei expertize reale. "Intellect is not wisdom
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
sănătos, care trebuia încurajat"12. Lovinescu constata cu părere de rău că la 20 de ani după sămănătorism, Iorga încă mai credea "în evoluția culturală înceată, care tot ce câștigă asimilează". Obiecțiile împotriva literaturii citadine vizau în special limba, tradiționalismul conservator încercând să oprească procesul natural al limbii, inoculând scriitorilor prejudecata că limba ar trebui să răspundă nevoilor morale ale strămoșilor noștri, și nu necesităților naționale și estetice ale momentului 13. Am redat succint elementele curentului sămănătorist prin raportare la viziunea
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
primă parte (purtând titlul Rumänien wie es ist) apare în ziarul vienez „Die Zeit”, sub semnătura Un patriot român. În 1908, crezând că dă curs unei chemări politice pe care, de fapt, nu o avea, C. se înscrie în Partidul Conservator Democrat al lui Take Ionescu. Împlinind șaizeci de ani, refuză proiectul de sărbătorire și recompensa națională ce se plănuia în România, socotind desigur că toate acestea vin prea târziu. Moare fulgerător, de inimă, rămășițele lui pământești fiind aduse după un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
în 1909, îl face implicării politice a omului de condei, C. nu are vocație în acest domeniu. E adevărat și că disprețuia prea mult politicianismul pentru a se înregimenta în vreun partid. Natură capricioasă, el semnează când la „Timpul”, ziar conservator, când la „Voința națională”, organ liberal, dar și la „Constituționalul” junimist, la „Gazeta poporului”, foaie liberală, și iarăși la un ziar conservator, „Epoca”. După o perioadă de atașament, poate sincer, față de ideile liberale, C. ajunge să le considere un reflex
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
prea mult politicianismul pentru a se înregimenta în vreun partid. Natură capricioasă, el semnează când la „Timpul”, ziar conservator, când la „Voința națională”, organ liberal, dar și la „Constituționalul” junimist, la „Gazeta poporului”, foaie liberală, și iarăși la un ziar conservator, „Epoca”. După o perioadă de atașament, poate sincer, față de ideile liberale, C. ajunge să le considere un reflex degradat, până la schimonoseală, al pașoptismului. Este una dintre temele publicisticii sale, pe care o exploatează și în comedii. Fără a se integra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
se înscrie în Partidul Radical al lui G. Panu; împreună cu Panu, va trece la conservatori, criticând drastic, în „Epoca”, liberalismul românesc. Nici acest ultim mariaj nu durează. În 1901, în „Moftul român”, se declară independent. Va intra, totuși, în Partidul Conservator Democrat al lui Take Ionescu, ținând și el cuvântări în turneele și campaniile omului politic pe care îl admiră. Articolele sale politice, reportajele parlamentare, reflectând toate aceste sinuozități și inconsecvențe, impun prin luciditate, prin energia iradiantă a argumentației și, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
în variabila gamă de opțiuni a scriitorului. Părerile lui C. despre artă și literatură nu trădează, orice s-ar spune, un spirit teoretic. Sunt reflexiile inteligente și de bun-simț ale unui om - „om vechi”, cum se recomanda singur - cu vederi conservatoare. Dacă arta oglindește realitatea, viabilitatea ei este asigurată de „înțelesul omenesc” pe care îl conține („nici artă fără înțeles, nici înțelesul fără artă”), dar, în planul expresivității, și de talentul și truda creatorului. Dintre toate felurile de a scrie, se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
democratizare: o parte a elitei conducătoare înțelege, din motive diferite, că nu poate bloca schimbarea dacă nu impune măsuri coercitive pe care ea nu poate sau nu dorește să le adopte; dacă se agrează schimbarea, se elimină componenta cea mai conservatoare și reacționară a coaliției autoritare. Acțiunea opoziției, puterea, capacitatea ei de mobilizare impulsionează transformarea, elita conducătoare încercând s-o controleze și să obțină sprijinul opoziției moderate, izolând-o pe cea extremistă și evitând pericolele unei coliziuni frontale. 3. Instaurarea democrației
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
le urmăresc (de arbitraj, coercitive, de acord sau de conflict). După Munck și Skalnik Leff, modele interesante de tranziție apar în cazul în care: a) actorii tranziției sunt elitele autoritare care au urmărit o strategie de confruntare; b) reforma este conservatoare (aceleași elite preferă un acord și un compromis); c) exstă o revoluție socială (când contra-elitele care au fost în centrul tranziției au adoptat o strategie de conflict); d) reforma apare "de jos" (în cazul în care contra-elitele tranziției au folosit
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
mobilizare a claselor "de jos" extinderea votului a apărut imediat după Primul Război Mondial, care, în mod evident, a avut un impact imens în toate țările occidentale. Pe de altă parte, extinderea votului a fost văzută de diferiți liderii europeni conservatori ca un mijloc pentru mai buna integrare a claselor sociale "de jos" (muncitoare, în primul rând) sau ca o modalitate de a consolida puterea parlamentară a partidelor conservatoare. Este, vorba, deci, de o problemă complexă de incluziune/excludere, în care
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
de altă parte, extinderea votului a fost văzută de diferiți liderii europeni conservatori ca un mijloc pentru mai buna integrare a claselor sociale "de jos" (muncitoare, în primul rând) sau ca o modalitate de a consolida puterea parlamentară a partidelor conservatoare. Este, vorba, deci, de o problemă complexă de incluziune/excludere, în care strategia de incluziune a elitelor politice (clasele de mijloc sau burghezie) ajută la "de-radicalizare" și invers [Rueschemeyer, Huber Stephens și Stephens, 1992]. Oligarhiile competitive au încă o
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
sau reintroducerii sondei nazogastrice după ziua a treia postoperator [53]. Tratamentul presupune menținerea sondei nazogastrice, administrarea de prokinetice și suportul nutrițional. Hemoragia de la nivelul bontului pancreatic poate survenii în 5-10% din cazuri. În funcție de răsunetul hemodinamic, se poate opta pentru tratament conservator (supraveghere, medicație antisecretorie), minim invaziv (endoscopic) sau chirurgical (hemostază in situ) [58]. Pancreatita la nivelul bontului restant poate să apară în 1-2% din cazuri, aceasta fiind grevată de morbiditate și mortalitate crescute, consecutive necrozei pancreatice cu dehiscență anastomotică [58]. PROGNOSTIC
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Claudiu Turculeţ, Mihai Matei () [Corola-publishinghouse/Science/92164_a_92659]
-
în consonanță cu cele afirmate ulterior. "În toate democrațiile, spunea el într-un discurs recent, multiculturalismul este un eșec. Ne-am preocupat prea mult de identitatea celui care sosea și prea puțin de identitatea țării care îl găzduia." Pînă și conservatoarea Uniune Europeană, prin felurile voci, tot mai numeroase, a început să admită că există unele probleme greu solubile, exasperată fiind de incapacitatea statelor de a gestiona situația rromilor, de exemplu. Prin urmare, cu excepția comunităților care s-au constituit din start
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Jérôme Garcin, de la "Le Nouvel Observateur", i-a reunit în sfîrșit. Fiecare din ei are un premiu Goncourt la activ, Patrick Modiano pentru Rue des boutiques obscures / Strada dughenelor întunecate (1978), Echenoz pentru Je m'en vais / Eu plec (1999). Conservatori, atemporali, scriind încă de mînă, trăind la periferia societății literare și, mai ales amănunt ce ar merita, poate, o atenție aparte dînd naștere unor cărți tot mai scurte, mai dense, mai fulgurante. Nu din lipsă de timp, nici de inspirație
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
15 aprilie 1797 3 septembrie 1877), avocat, istoric, jurnalist și om politic francez. În februarie 1848, Thiers se raliază republicii, deși regele Ludovic-Filip de Orléans îi oferise postul de șef al guvernului deținut de impopularul François Guizot, și susține spectrul conservator al republicanilor, reprezentat de Partidul Ordinii, alcătuit din diverse obediențe monarhiste, împotriva democraților-radicali și a socialiștilor, dar și împotriva republicanilor-moderați susțnuți de Lamartine, cu ocazia alegerilor prezidențiale din decembrie 1848, care îi pun față în față pe Ludovic-Napoleon Bonaparte, candidatul
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]