7,275 matches
-
în anul 1738, în timpul celei de-a treia domnii a lui Constantin Mavrocordat, când au crăpat zidurile de la vechea curte domnească; case și biserici s-au dărâmat; lângă București, pământul s-a crăpat, formând o adevărată prăpastie. Despre acest cutremur, cronicarul Constantin Dapontes scria: “Miercuri, 31 mai, către orele 3 și jumătate din ziua, a avut loc la București un groaznic cutremur de pământ. Palatul domnesc s-a crăpat în mai multe locuri și s-au dărâmat case; la țară, câteva
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
de un stat de om, iar aici, în București, cel puțin, încât rar om l-a simțit”. * 11 octombrie 1829, ora 8 seara: cutremur mare în Basarabia, care s-a repetat de 3 ori. * 14 noiembrie 1829. Despre acest cutremur cronicarul Ion Dobre scrie: “S-au făcut un cutremur foarte mare, care cutremur cu puțin lucru s-au potrivit cu cutremurul din anul 1802, ce s-au făcut înainte de acesta, cu 27 de ani și o lună, tocmai în venirea (!) domnului Constantin
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
serios și aprofundat studiu. Pe lângă originalitatea temei, impun bogăția informației, coerența construcției, rigoarea argumentației și, nu în ultimul rând, eleganța și percutanța stilului. Dominându-și subiectul, autoarea reușește nu doar un excelent expozeu al evoluției ideii de dacism (de la primii cronicari, trecând prin Școala Ardeleană, până la Eminescu), ci și o incitantă analiză a creației câtorva dintre romanticii noștri preocupați de temă, fie în calitate de ideologi: Mihail Kogălniceanu, Alecu Russo, Cezar Bolliac, B. P. Hasdeu, fie de artiști, prelucrători ai motivului: Gh. Asachi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285517_a_286846]
-
O astfel de psihologie își făcuse de fapt apariția în țările românești cu cel puțin o sută de ani în urmă. primele manifestări de emulație europeană aparțin programului cultural al fanarioților, care-și demonstrează și prin acest fapt esența iluministă. Cronicarul Ion Neculce scrie că domnitorul C. Mavrocordat, în a doua sa domnie în Moldova (1741): Au dat de știre tuturor mazililor ca să învețe orice limbă ce i-a fi voia, pentru ca să afle oameni învățați și în pământul nostru al Moldovei
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
dat de știre tuturor mazililor ca să învețe orice limbă ce i-a fi voia, pentru ca să afle oameni învățați și în pământul nostru al Moldovei, precum sunt și prin alte țări și părți de loc. Hrisovul avut probabil în vedere de cronicar este din 9 mai 1746, care ordonă înființarea de școli: pentru ca să nu rămână de tot în prăpastia învățăturii și să fie mai jos decât alte neamuri, după împrejurul țărei noastre. preocupări și comparații asemănătoare se constată și la Gr.Al.
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Marenne cu Ilie Turculeț. R. nu neglijează limbajul, în care știe că se încorporează sensurile literaturii, ale poeziei îndeosebi, dar ceea ce caută el este altceva. Așa se explică poate faptul că, deși acordă cel mai înalt prestigiu poeziei, iar în calitate de cronicar al „României literare” i se dedică aproape exclusiv, fiind considerat, alături de Gheorghe Grigurcu, unul dintre cei mai subtili analiști de poezie ai epocii, el scrie cu har mai ales despre prozatori, iar când se apleacă asupra poeților reține, ca la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
din romanul literaturii, București, 1985; Journal en miettes cu Eugène Ionesco, București, 1993; Scene, reflecții, fragmente, București, 1994; Scene, fragmente, reflecții, îngr. și pref. Vasile Popovici, București, 2000. Antologii: Eugen Jebeleanu interpretat de ..., pref. edit., București, 1979. Repere bibliografice: Regman, Cronicari, 29-38; Stănescu, Poeți și critici, 142-146; Drăgan, Reacții, 73-78; Grigurcu, Idei, 121-125; Martin, Metonimii, 377-381; Dimisianu, Valori, 160-164; Ungheanu, Arhipelag, 338-345; Cristea, Domeniul, 374-383; Iorgulescu, Al doilea rond, 116-125; Ștefănescu, Preludiu, 281-284; Georgescu, Volume, 161-165; Simion, Scriitori, I, 723-726; Stănescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
și a aparițiilor editoriale de la Cartea rusă30 iar la Flacăra și o asiduă critică de Încurajare a noii poezii, fiind, o bună parte a anului, titularul rubricii Cronica literară. Producțiile lirice ale lui Petru Vintilă de pildă, erau apreciate de cronicar, pentru că surprind „transformările de structură ale poporului nostru” și pentru că poezia aceluia era „accesibilă unei mase cât mai largi de cititori”31. Pentru același critic lirica lui N.Tăutu este și ea reprezentativă pentru că „a fugit de abstracțiuni, plasându-se
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
azi În țara noastră? Îndeplinește ea această sarcină de cinste? Această problemă a fost discutată la recenta dezbatere care a avut loc la Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român - secția propagandei și agitației - dezbatere la care au participat numeroși scriitori, cronicari literari și reprezentanți ai presei. (Ă). Cu toate lipsurile inerente Începutului, literatura nouă Își ia drept obiective, obiectivele de luptă ale clasei muncitoare și ale Partidului, descoperă În viața noastră elementele noi, socialiste, se apropie cu dragoste de ele, le
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
studiului lui Sorin Toma Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei În care analizându-se În spirit marxist-leninist opera lui Tudor Arghezi se demască poziția reacționară a poeziei sale, trăgându-se concluzii valabile pentru decadența artei burgheze În general. (Ă). Dar printre cronicarii literari ai ziarelor și revistelor noastre, rămășițele vechilor concepții burgheze sunt Încă puternice. (Ă). Însăși raportul tov. Ion Vitner, alcătuit pe o bogată documentare, Încercând să cuprindă problemele actuale ale criticii literare, a oglindit unele din slăbiciunile acesteia. Lipsit de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cere excluderea din câmpul literaturii a tuturor celor „lipsiți de talent”, care după aprecierea autorului ar fi cam 95 la sută din tinerii care scriu astăzi. Un procent de 5 la sută ar putea să rămână În literatură, după părerea cronicarului Contemporanului care Îi și indică pe aceștia. În felul acesta s-ară «asigura calitatea» În nuvelistică. Oricât de revoltătoare s-ar părea această propunere plină de dispreț ciocoiesc pentru noile condeie care pătrund În literatura noastră, ea apare În adevărata
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mai răspândit În publicistica vremii; iată-l, de pildă, pe Geo ȘERBAN 83, reabilitând recenzia, specie analitică Îndelung „oprimată” de critica burgheză; reactualizarea era necesară tot din motive de accesibilitate și educare a „masselor”; se dau, În același timp, sfaturi cronicarilor din provincie sau celor din presa cotidiană: „Nu poate fi vorba de a pune bariere definitive Între recenzie și cronică literară când În practica de fiecare zi, tindem azi să le alăturăm până la confundare. Problema s-a ivit Însă, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
un mod foarte străin de preciziunea și principialitatea criticii. «Poporanism», «semănătorism», deoparte, «realism», de alta, s-au amestecat deavalma cu epitete care de care mai umflate (evident, și mai seci) duse până la absurd, ca: «o operă sălbatică și stufoasă», după cronicarul Națiunii, sau «un filon de aur», «expresia formidabilă a hâdei exploatări moșierești», cum se exprimă domnul profesor Stelian Păun În Teleormanul liber de la Turnu Măgurele. Alteori, semnatarii „cronicilor” literare Își dau seama de anumite aspecte ale lucrării asupra căreia referă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
avea de ce să ne mirăm că la București, În România liberă se scrie că În Desculț se mai păstrează «umbreleă interpretării naturaliste», iar În Patriotul din Arad, invers, că autorul s-a ferit «destul de bine» (!) de naturalism, - sau când, pentru cronicarul ziarului Înainte din Craiova - Zaharia Stancu prezintă «slăbiciunea de a fi romantizat prea mult anumite părți ale romanului», În timp ce, la Târgu Mureș, În Ardealul Nou, părerea-i dimpotrivă, că același autor face ca «țăranul muncitor să intre În literatură dezbrăcat
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Posibilitățile de reabilitare există, fără doar și poate (Ă). După o cercetare mai atentă a obiectului, după Însușirea principialității critice marxist-leniniste, Într-o măsură mai mare decât cea prezentă, posibilitățile de analiză vor crește indiscutabil și atunci, citind comentariile diferiților cronicari, de oriunde ar fi ei, nu vom mai scrie Între ghilimele «cronică», iar recenziile vor devenii ceea ce li se cere acum să fie, manifestând complet actul critic”. * Să Încheiem aspectul politizării actului analitic, definind „spiritul de partid În critică”84
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
realitatea artistică: a versurilor, nepreocupându-se deloc de rolul unei arme de luptă a clasei muncitoare, pe care Îl au aceste poeme. O poziție asemănătoare o deține critica romanului Negura de E. Camilar din Contemporanul (Nr. 123, 124), În care cronicarul literar (Ovid S. Crohmălniceanu - n.n.) discută arhitectonica romanului, amploarea temei, construirea personajelor imputând autorului aspecte foiletoniste care «contrastează cu felul În care se prezintă În genere acțiunea», impunându-i factura mitică a prozei și trecând cu totul peste semnificația politică
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
va fi pompată perseverent meschina porție de literatură românească vizându-i pe: Gherea, C. Mille, Anton Bacalabașa, Constantin Buzdugan, Traian Demetrescu, Gheorghe din Moldova, D.Th. Neculuță, Sofia Nădejde, A. Toma, Ion Păun Pincio, Al. Sahia, plus un procent oarecare de cronicari și de „scriitori burghezi progresiști”, restructurați firește: Eminescu, Caragiale, Creangă, Coșbuc, Vlahuță, Sadoveanu, Camil Petrescu, G.M. Zamfirescu, ș.a. Dar să aflăm argumentele lui I.Vitner desfășurate În fața studenților, idei care luminează nu numai structura cursului aceluia ci și tendințe ferme
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Viața românească (nr. 3-4 - n.n.), critica a tăcut. Din cronica din Flacăra n-am putut desprinde nimic care să-mi folosească efectiv. Aprecieri personale care se băteau cap În cap. În concluzie, una din acele cronici semi-fierbinte, semi-glacială În care cronicarul trecea sub tăcere esențiaiul (Ă). Recenzia din Viața Românească (de J. Popper - n.n.) e și singura care mi-a folosit efectiv (Ă) semnalând atât calitățile cât și lipsurile (Ă)”. Eugen JEBELEANU 94: „Aș vrea să vorbesc despre critica noastră. Ca să
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
despre critica noastră. Ca să vorbești despre critică, trebuie să te referi la critici. Ori, din păcate, avem un număr cu totul neîndestulător de critici. Sunt destui care mimează critica, ar vrea să facă În felul criticilor, dar nu sunt decât cronicari ori recenzenți. (Ă). Avem recenzenți abili, care manevrează destul de vioi o terminologie (e drept destul de rudimentară adeseori); care au uneori și gust, alteori și gust și probitate, alteori și un bagaj de lecturi clasice. Dar, dintre acești recenzenți, prea puțini
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cronicile (atâtea, foarte puține, condamnabil de puține, câte se scriu) despre cărțile de literatură: de cele mai multe ori, lectorul este mai lămurit asupra unei opere Înainte de a fi parcurs acele cronici, decât după. Poți deduce din ele, adeseori, ce pshihologie are cronicarul (mărinimos, arogant, prezumțios, trist de insuccesele personale, fălos), dar mai nimic din valoarea sau nonvaloarea și psihologia autorului. Alte ori ai impresia că respectivul cronicar disprețuiește În chipul cel mai amarnic pe cititori, presupunându-le debilități mintale: el nu exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a fi parcurs acele cronici, decât după. Poți deduce din ele, adeseori, ce pshihologie are cronicarul (mărinimos, arogant, prezumțios, trist de insuccesele personale, fălos), dar mai nimic din valoarea sau nonvaloarea și psihologia autorului. Alte ori ai impresia că respectivul cronicar disprețuiește În chipul cel mai amarnic pe cititori, presupunându-le debilități mintale: el nu exprimă judecăți de valoare, ci explică (Ă). Pe lângă o poezie constatativă, de registratură sau cum vreți să-i mai spuneți, s-a ivit și o «critică
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
aceste referințe, că Îndeosebi atâția din cea mai proaspătă generație sunt de o originalitate zdrobitoare. Vreo influență de la Înaintași? Vreo Înrâurire din splendida literatură rusă și sovietică? Sau din Neruda sau din Aragon? Nimic. Au ei (par a spune pomeniții cronicari), au ei, cei recenzați, și scăderile lor, dar acelea sunt scăderi ale propriei autonomii, ale perfectei lor originalitățiă (Ă). Critica să arate poeților că nu se poate scrie despre planificare Într-o formă cu certe rădăcini - triste rădăcini - În lirica
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Jar Sfârșitul jalbelor (apărut În Viața românească nr. 2, 3, 4) scoate la iveală de la Început un prim merit al autorului, care e Îndrăzneala de a fi pornit o astfel de muncă. (Ă). Scriitorul are sentimentul că trebuie să fie cronicarul unor fapte excepționale, că trebuie să le reconstituie În toată complexitatea lor. (Ă). Credem că primul lucru pe care era dator Al. Jar să-l transmită urmașilor celor care au căzut la Grivița, ca ei să poată trăi și munci
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
analitică a lui Radu Petrescu, răstălmăcind totul În voie, Începând cu inventarea unor termeni inexistenți În text (de exemplu cuvântul mobilizatoric) și terminând cu concluzia din titlu: Domnului recenzent nu-i place poezia nouă. Adevărul este că ieșirea violentă a cronicarului literar de la Contemporanul a fost determinată de pomenirea unor nume de mult exilate: Barbu, Arghezi, Blaga, poeți inexistenți În noua memorie și istorie literară. Reproducem, fragmentar, cele două intervenții 50: Radu PETRESCU: „Legătura scriitorilor noștri cu masa este din ce În ce mai strânsă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Geo Dumitrescu deviază discuțiile de la poezie, propuse de Contemporanul, spre proză, prin campania declanșată Împotriva naturalismului. Printre criticii care n-au sesizat naturalismul În nuvela Ana Roșculeț de Marin Preda, Geo Dumitrescu Îl pomenea și pe Horia Bratu, unul din cronicarii Contemporanului. Pe lângă autocritică - menționată de noi - H. BRATU face o amplă radiografie a lipsurilor criticii literare În percepția poeziei: „O lipsă de vigilență a constituit-o faptul că manifestări cosmopolite, de genul celor criticate În Scânteia, și-a făcut loc
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]