7,196 matches
-
care spune că Împărăția lui Dumnezeu este ,,dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt” (Romani 14,17). Dar Împărăția lui Dumnezeu nu poate fi instaurată în minte și inimă doar după ce au încetat să fie stăpânite de păcat și diavol. Cassian insistă pe faptul că adevărata luptă, și anume cea dată pentru răbdare, se poartă în inimă și se dobândește în ,,liniștea minții”, iar ascetismul fizic nu este suficient. Însă prin slujirea lui Dumnezeu încă din timpul vieții pământene, se
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
scopul Său, necunoscând răul, ci doar binele. Datorită perfecțiunii firii sale, Adam a avut adevărata cunoaștere a lucrurilor care există” deținând înțelepciunea și harul profeției dat prin inspirația divină. Omul s-a bucurat de nemurire înainte de a fi ispitit de diavol să păcătuiască. 5. Căderea în păcat. Adam și Eva au căzut în păcatele mândriei și ale ambiției, pervertind astfel întreaga creație a lui Dumnezeu. Păcatele mândriei și ale ambiției au aparținut mai întâi lui Lucifer și apoi, prin ispitirea primilor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
arbitru, al voinței reale, ar conduce la concluzia lipsită de orice speranță că eforturile de desăvârșire nu ar mai aparține omului. Selectarea gândurilor rămâne astfel, rezultatul efortului omului. Sfântul Ioan Cassian numește și comentează cele trei surse ale gândurilor: Dumnezeu, diavolul și noi înșine. Cassian susține proveniența gândurilor de la Dumnezeu atunci când El acordă iluminarea Duhului Sfânt, când ne ceartă printr-o dojană mântuitoare ori când ne îndreaptă gândurile și voința către fapte bune. De la diavol vin gândurile care încearcă să
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
trei surse ale gândurilor: Dumnezeu, diavolul și noi înșine. Cassian susține proveniența gândurilor de la Dumnezeu atunci când El acordă iluminarea Duhului Sfânt, când ne ceartă printr-o dojană mântuitoare ori când ne îndreaptă gândurile și voința către fapte bune. De la diavol vin gândurile care încearcă să ne subjuge prin ,,momeala viciilor, cât și prin înșelăciuni ascunse”, prezentând ,,cele rele drept bune, și prefăcându-se față de noi în înger al luminii” Cassian spune că gândurile originare din noi înșine ne amintesc în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
revine dificila sarcină să analizeze fiecare gând determinându-i originea. Această activitate face apel la acea virtute importantă numită dreapta judecată. Cassian ne oferă o serie de exemple ce ne dovedesc cum oameni înduhovniciți au ajuns să fie înșelați de diavol pentru că nu au verificat originea gândurilor ce le-au tranzitat mintea. Un astfel de exemplu ar fi și cel al părintelui Ioan, ce locuia în Lycum și care, deși era slăbit, și-a impus un post negru de două zile
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
astfel de exemplu ar fi și cel al părintelui Ioan, ce locuia în Lycum și care, deși era slăbit, și-a impus un post negru de două zile. În a treia zi, pe când mergea la masă, i s-a înfățișat diavolul deghizat în etiopian și i-a mărturisit cu căință că stă la originea gândului monahului de a posti atât de aspru. Acest exemplu reliefează și mai mult importanța dreptei judecăți. Cei mai importanți părinți greci de după Origen care au scris
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
făcut în această lume fără Dumnezeu. Astfel, lămurește că binele este săvârșit prin voința și ajutorul lui Dumnezeu, iar răul cu îngăduința lui atunci când ocrotirea divină ne părăsește din cauza netrebniciei și împietririi inimii noastre, El îngăduind să fim stăpâniți de diavol sau de patimi rușinoase. În încheierea Convorbirii duhovnicești III, Avva Pafnutie concluzionează astfel: ,,Prin ceea ce am afirmat noi, nu voim să tăgăduim libertatea omului de a alege, ci să întărim adevărul că harul și ajutorul lui Dumnezeu sunt necesare omului
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cucerire, for?? ? i domină? ie�. �n 1929, sovieticii au impus unei Chine sl? bîte restabilirea condi? iilor existente �n timpul ? arului, adic? recunoa? terea propriet?? îi sovietice asupra c? ilor ferate din Manciuria. Iorga comenta: �Regimul sovietic seam? n? cu cel al diavolului de Nicolae I ? i cu cel al bunicii lui, Ecaterina ÎI�. �n prim? vară lui 1940, Iorga l? a atacat pe Petru cel Mare. El fusese cel care �i adusese pe ru? i �n Occident ? i cl? dise Petrogradul, imit�nd metodele apusenilor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
lui. Cuvintele care-mi vin de departe ca să le adun într-un eseu despre Alexa, sunt: vizionar, viziune, entuziasm, coșmar, halucinații, cosmic, vis, vise, am visat, intens și identificare, fantastic în real, imagerie teatrală, timpul încremenit, existență, manechine, incertitudine, premoniție, diavoli, terapeuți, îngeri, eșec, mult curaj, paradis, lipsă de curaj și curaj miraculos. În vremea lucrului la Caragiale deveniserăm toți seismografe sensibile ale regizorului, a cărui forță magnetică ne arunca în focul aprins. Lucram câte 20 de ore pe zi. Eram
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
teodiceii, a moralei lui Dumnezeu. Dac] divinitatea este bun] și dreapt], atunci de ce r]ul este atat de r]spândit și puternic în lume? R]spunsul a fost c] r]ul este rezultatul activit]ții lui Angra Mainyu (care prefigură diavolul), si, în ciuda triumfului aparent al r]ului în aceast] lume, balanța se va echilibra în lumea de dincolo doar prin r]spl]tirea binelui și pedepsirea r]ului. A fost subliniat] ideea c] cei care vor face bine vor fi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
-n spinare șevaletul și rucsacul, chiar de la ruși? Da, a spus ritos Picasso, chiar de la ruși, în copeici, dom'le. Aha! am înțeles eu și eram aproape mîndru că, dintre pictorii ieșeni, eram primul care știa, acum, chiar din gura diavolului secolului, că fusese plătit în copeici. După ce-am mai făcut cîțiva pași în spatele gării (era ora șapte), l-am întrebat ce luăm pînă la hotel, un taxi (taxiurile erau rare, asta era în șaizeci și cinci), o trăsură (mai erau cîteva
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
chestia cu democrația. Ce spectacol vivant isca apariția, la tribună, a unui Dan Amedeu Lăzărescu, liberalul tobă de carte, dar și cu doza necesară de umor foarte grav jucat, cînd acesta mai în glumă, mai în serios se făcea avocatul diavolului din sală, flatîndu-i pe tropăitori în ideea că, numai și prin prezența lor numeroasă acolo, însemnau un început de democrație, cu care eventual se putea pleca la drum. Cît simțeau aceștia briciul ironiei rămîne enigmă, fapt e că erau momente
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Michel Onfray. Apropo de champagne. Ciocnind, repetat, pe fondul rumorii generale, cu amicul C., parșivul conviv îmi îndreaptă atenția către un pîlc mai frust: Îi vezi cum înfulecă? Și, pentru că e vorba de licoarea francă, mă simt pe loc avocatul diavolului și-l frăgezesc pe companionul meu: Crezi, cher ami, că după Revoluția Franceză, deci după căderea Vechiului Regim, soarelele de-acolo arătau mult altfel? Be sure! recunoaște amicul. 2 august După '90 sîntem sfătuiți să uităm. Să uităm trecutul recent
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Stéphane Zagdanski își arată măsura extrem de specialei sale scriituri. Știind că în spate îi stau diagnostice dintre cele mai crude despre Proust (Montesquieu: "Amestec de litanii și spermă"; André Germain: "Domnișoara bătrînă"; Claudel: "Bătrîna evreică fardată"; Daudet: "Marcel Proust este diavolul în persoană"), exegetul pare să fi reținut mai ales ultimul diagnostic și pe el își compune provocatoarea carte. Diavol în mascata lui înclinație homosexuală, dar și diavol (genial) în inegalabila-i proză. Oricît mi-aș dori, nu pot ocoli însă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
crude despre Proust (Montesquieu: "Amestec de litanii și spermă"; André Germain: "Domnișoara bătrînă"; Claudel: "Bătrîna evreică fardată"; Daudet: "Marcel Proust este diavolul în persoană"), exegetul pare să fi reținut mai ales ultimul diagnostic și pe el își compune provocatoarea carte. Diavol în mascata lui înclinație homosexuală, dar și diavol (genial) în inegalabila-i proză. Oricît mi-aș dori, nu pot ocoli însă contaminarea suferită de exeget dinspre excentricul său model. E o scriitură atît de special pliată pe deviația amoroasă a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spermă"; André Germain: "Domnișoara bătrînă"; Claudel: "Bătrîna evreică fardată"; Daudet: "Marcel Proust este diavolul în persoană"), exegetul pare să fi reținut mai ales ultimul diagnostic și pe el își compune provocatoarea carte. Diavol în mascata lui înclinație homosexuală, dar și diavol (genial) în inegalabila-i proză. Oricît mi-aș dori, nu pot ocoli însă contaminarea suferită de exeget dinspre excentricul său model. E o scriitură atît de special pliată pe deviația amoroasă a lui Proust, încît i-aș lipi ei înseși
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fost Picasso, zicem noi în cinică notă picassiană. Și numai Picasso ar fi putut emite atare perlă genuină: "La opt ani, eram Rafael. Mi-a trebuit o viață întreagă ca să ajung să pictez ca un copil". Și tot numai el, diavolul absolutului plastic, jucîndu-se demiurgic: Cînd nu am albastru, pun niște roșu". Sublimități și cruzimi. Avînd imensa șansă a consemnării lor de către o providențială nepoată. (Sînt în căutarea unei astfel de nepoate.) 23 decembrie E minunat că seria de cocktail-uri
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dar și nou-venitul Michel Houellbecq (Platforma), dar și nou-venitele: Tracy Chevalier (Fata cu cercel de perlă), Helen Fielding (Jurnalul lui Bridget Jones); iar ultima, aflată acum chiar aici, pe patul picassian-proustian-procustian al atelierului, deschisă la pagina 291, e Lauren Weisberger (Diavolul se îmbracă de la Prada). Listă infim selectivă! dar suficientă, cred, pentru a răsturna falsa zaveră autohtonă. Și pentru că tot se află pe patul deja pomenit, pictorul să se gîndească, o secundă comparativ și la pictură. Aici lucrurile par (doar par
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
eșecurile provocate de lumea concretă, așa cum planul realității perceptibile este o compensație și o certitudine față de improbabil și de necunoscut, față de gândul care produce frică, cum descrie pe larg Muchembled ("Un monde d'insécurité et de peurs". O istorie a diavolului 21-57). Ființa umană este prinsă între două tipuri de finitudine, pe ambele planuri. Neputând să stăpânească nici perceptibilul, nici non-perceptibilul (prin forța imaginației), se manifestă nu schizoid, ci compensatoriu în alunecarea dintr-o lume în alta, preferând, de cele mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
interpretat dogmatic); c. fantezia sau imaginația "onirică" ("artă" a combinațiilor insolite, fantastice sau fabuloase; pentru perioada la care ne referim, evul mediu românesc, conservator și canonic, ea este relevantă mai degrabă în cazul imaginarului popular creștin, în care regăsim figurarea diavolului, a lumii de dincolo și a formelor sale, precum și în câteva scrieri culte - spre exemplu, în bestiarul din Istoria ieroglifică sau în Țiganiada). Pe schema de reprezentare, imaginația proiectează o categorie ambivalentă și greu de definit, situată între concret și
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
signaletică" ce trimite la aspecte sociale, identitare și la programe politice și religioase relevante pentru receptor (prezența unor indicii culturale în figurarea iadului din frescele comandate de Petru Rareș, semne ce duc la identificarea păgânilor, reprezentați în locul sau alături de cohorta diavolilor; imaginea morții în frescele religioase populare din secolele XVII-XIX, cu semne ce trimit la statut social, relații locale, contexte etc.). Diferența dintre unitățile funcționale de bază ale sistemului și supra-unitățile imagistice este dată de amploare, dar și de relevanță și
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
negare, din ceea ce dogma afirmă și apără cu tărie. Obținem astfel încă două suite de termeni: public-privat (imaginarul puterii - imaginarul cotidianului, două prime nivele tipologice și cronotopice); laic (reglementat normativ și dogmatic), religios pozitiv (manifestările divinității) și religios negativ (manifestările diavolului sau ale păcatului). Spre exemplu, în modulul ce reiese din intersecția imaginarului puterii cu cel religios negativ pot fi introduse tipurile istorice sancționate în scrierile moralizatoare, în hagiografii, în cărțile populare sau în "oglinzile principilor" (penalizarea este în general invocată
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
monahului (pentru codul cultural), modelul sfinților eliberatori sau al sfinților martiri (pentru codul eroicului). Acestora li se opun, într-un modul al negării, anti-modelul creștinului trădător sau al ereticului (domnitor, boier sau războinic) și anti-modelul păgânului, asimilat în programele iconografice diavolului - termen opozitiv pentru modelele religioase canonice. În al doilea palier (tipologic ca și primul), al vieții cotidiene, prezența femeii (care se remarcă în grupul "marginalilor"), deși nu este atât de bine reprezentată în texte sau imagini, se poate deduce pe
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ipostaze ale regalității poate fi pusă tot pe seama faptului că medievalii români au trăit sub presiunea permanentei amenințări venite dinspre puterea otomană, asimilată în imaginarul popular, în cel istoriografic și în programele iconografice ale lui Petru Rareș cu imaginea (anti-modelul) diavolului. A transforma un chip voievodal într-un mit, a concentra o întreagă arie imaginară în jurul eroicului și a invoca permanent figura strămoșului cruciat denotă o grijă atentă la apelul mobilizator venit dinspre domn, ca principal agent al "ridicării la oaste
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
a posturilor. Mai mult: condamnarea generală, dar și concretă, la penitență și la doliu creștin înseamnă pentru femeie și o privare de drepturi sociale și financiare. De la ipostaza de Vestală la cea de vrăjitoare, de la născătoarea de prunci la femeia diavolului, de la mama care își apără de boală fiii și îi educă, la demonomagie și răpiri de către demoni, distanța nu pare a fi prea mare pentru un imaginar obsedat, în definitiv, de puterea de seducție a femininului. Diferența dintre sfântă − ipostază
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]