7,684 matches
-
atunci nu apar entitățile numite Israel sau Iuda. Abia stela faraonului Mernefta, datată la sfârșitul secolului al XIII-lea î.C., menționează, fără posibilitatea de a presupune alte informații, un spațiu numit „Israel”, situat probabil în jurul localității Sihem. 2.2. Etnii originare Biblia ebraică menționează mai multe popoare care ar fi trăit pe teritoriul pe care mai apoi s-au stabilit triburile lui Israel. Firește, din toate textele reiese că Israel și Iuda au ajuns în Canaan din exterior, ca urmare
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
exterior, ca urmare a ieșirii din Egipt și a drumului prin pustiu. a) Textul biblic fixează numărul popoarelor Canaanului la șapte (Ishida 1979), dar uneori lipsesc unele dintre ele, fiind probabil vorba de omisiuni voluntare sau accidentale. Dintre aceste șapte etnii, trei au nume generic: cananeeni, amoriți, hitiți. b) Prin „cananeeni” se înțeleg toți locuitorii Canaanului, de aceea termenul nu oferă nici o informație. La fel și în situația celorlalte două denumiri, „amoriții” și „hitiții”, se referă la locuitorii regiunii aceleiași regiuni
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
înțeleg toți locuitorii Canaanului, de aceea termenul nu oferă nici o informație. La fel și în situația celorlalte două denumiri, „amoriții” și „hitiții”, se referă la locuitorii regiunii aceleiași regiuni începând cu epoca imperiilor neoasirien și neobabilonian. c) Numele celorlalte patru etnii: „hevei”, „ferezei”, „gherghesei” și „iebusei”, din care ultimele două au legătură cu orașele-stat Sihem și respectiv Ierusalim, sunt atestate doar în Biblie, astfel că nu cunoaște aproape nimic despre ele cu excepția celor notate de Scripturi. d) Comparativ cu alte populații
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
fiind reprezentat de deciziile luate de diriguitorii țării, din acei ani. Retragerea fără rezistenta LAVINIU LĂCUSTĂ INTRODUCERE CAPITOLUL I - ELIBERAREA BASARABIEI ȘI A NORDULUI BUCOVINEI CAPITOLUL II - TRECEREA NISTRULUI, O PROBLEMĂ CONTROVERSATĂ CAPITOLUL III - SITUAȚIA EVREILOR ȘI A POPULAȚIEI DE ETNIE RROMĂ ÎN TRANSNISTRIA CAPITOLUL IV - ROMÂNII LA STALINGRAD CONCLUZII - 3 INTRODUCERE Lucrarea de față iși propune să aducă în atenția celor care încă mai sunt interesați de trecut o anumită perspectivă asupra unor pagini de istorie românească. Perioada 1940-1943 face
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
semnificative cunoscute, măcar să încerce o eventuală retragere. Este ușor, totuși, la peste 60 de ani de la aceste evenimente, având toate datele la dosar și cunoscând deznodământul, să ne dăm cu părerea... - 35 CAPITOLUL III - SITUAȚIA EVREILOR ȘI A POPULAȚIEI DE ETNIE RROMĂ ÎN TRANSNISTRIA Participarea României, la genocidul contra populației evreiești, în anii 1941-1943, reprezintă, încă, un punct fierbinte, în dezbaterile specialiștilor români și străini, pe această temă: “A existat sau nu Holocaust în România?”, “În ce măsură politica guvernului Antonescu a fost
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
evenimente semnificative cunoscute, măcar să încerce o eventuală retragere. Este ușor, totuși, la peste 60 de ani de la aceste evenimente, având toate datele la dosar și cunoscând deznodământul, să ne dăm cu părerea... CAPITOLUL III - SITUAȚIA EVREILOR ȘI A POPULAȚIEI DE ETNIE RROMĂ ÎN TRANSNISTRIA Participarea României, la genocidul contra populației evreiești, în anii 1941-1943, reprezintă, încă, un punct fierbinte, în dezbaterile specialiștilor români și străini, pe această temă: “A existat sau nu Holocaust în România?”, “În ce măsură politica guvernului Antonescu a fost
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
avem grijă de cea care ne dă viață!” sau ,,Atât fetele, cât și băieții au drepturi egale În societate”. De altfel, elevii spanioli sunt Încurajați, Încă de la o vârstă fragedă, să participe la activități ce promovează toleranța față de alte țări, etnii, religii sau rase, grija pentru mediul Înconjurător (În toate clasele se găseau containere speciale pentru reciclarea hârtiei), respectul față de ceilalți etc. Dat fiind faptul că Spania este o țară În care cetățenii imigranți sunt prezenți În număr mare, educația În
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Simona DORNEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93102]
-
en bonne mère, tous șes habitants! Elle leș défend, elle leș protège..." [Mercier, p.1139]. Amestecul oamenilor de proveniențe diferite în spațiul parizian, treptat uniți, este demn de cromatică expresionista. Impresionează viteză mare cu care este supusă asimilării aproape orice etnie. Oricare străin ajuns la Paris este șocat de atmosfera permisiva. În saloanele pariziene este chiar de bon ton a primi indivizi care se deosebesc prin originalitatea lor. "En effet, toutes sortes de beautés se trouvaient là: des Anglaises à profil
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
conștient de realizarea ei doar parțială. Versul este populat de aceleași stări tulburi, de halouri vagi și contururi alunecătoare, devenind ambiguu, polisemantic. Opt microelegii tră Una Ver este, de pildă, atât cântec de iubire, cât și poem de dragoste pentru etnie, pentru Veria natală. C. scrie și proză în dialect inspirată din viața aromânilor, publicată în revista „Deșteptarea”. A realizat, de asemenea, transpuneri din Eminescu (Luțeafirlu și alte poeme eminesciene pri grailu armânescu, 1980, Poezii, 1988, în colaborare), remarcabilă fiind mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286613_a_287942]
-
americani, pentru care științele sociale și discursul public par să nu fi găsit niciodată o denumire colectivă acceptabilă și durabilă: black a fost treptat scos din circulația oficială, după ce a fost scris cu majusculă, ca etnonimele, deși nu desemna o etnie (francezii din lumea cultural-intelectual-mediatică spun încă black, pronunțând cum pot ei, considerând că e mai elegant decât noir); Negro, destul de straniu în engleză, a fost un substitut pasager, fiindcă tot se putea utiliza peiorativ; African-American, am văzut, a fost bun
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și ethnicity nu înseamnă chiar ceea ce cred non-americanii care îi traduc literal, obținând în română (pentru a mă rezuma la cazul nostru) etnic, etnică, ușor de înțeles, și etnicitate, destul de enigmatic. Dar în engleză nu există un termen pentru cuvântul etnie! Se folosește, de către autori fini ca John Breuilly, cuvântul francez ethnie, dar acesta este în engleză un termen tehnic, nu e transparent pentru toți. Nici nu vreau să mă mai opresc la termenul rasă, tabuizat în științele sociale moderne datorită
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
un al doilea val, îndreptat cu preponderență asupra provinciilor nou adăugate, dar care propune și în vechiul regat edificii semnificative. "Stilul" neoromânesc devine un comentariu supraponderal la "stilul" brâncovenesc - singurul care putea oferi deopotrivă argumente de scară și naționale cu privire la etnia eponimului său. Acum se vor produce excesele de scară ale arhitecturii neoromânești - și, cu ele, ieșirea de sub tutela stabilizantă a precedentului citabil. Va deveni astfel cu putință să colezi decorații proprii unora sau mai multora dintre provinciile istorice sau tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
unde tradiția nu te ajută, ca în cazul cupolei de catedrală ortodoxă, reprodusă poate după Pantheonul parizian la Cluj. Prin urmare, campania de "românizare" a administrației își are un pandant vizibil în tentativa de a autohtoniza, rescriind-o în spiritul etniei majoritare, arhitectura orașelor intracarpatice ale României Mari. Un prim val (al anilor douăzeci și până la jumătatea anilor treizeci) este acela al catedralelor și marilor biserici ortodoxe în centre urbane semnificative (Catedrala încoronării de la Alba Iulia, 1924 arh. V. Ștefănes-cu, catedralele
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
patronajul versiunii locale de stripped classicism - primul adevărat stil internațional, care a permeat arhitectura Europei și a Statelor Unite în anii treizeci pe deasupra celor mai diverse ideologii. Având aceeași justificare - identitatea națională este dată de originea (de sânge sau religioasă) a etniei majoritare - ca și în cazul bisericilor și catedralelor din preajma războiului, aceste edificii clasicizante și austere nu invocă prispa sau pridvorul, așa cum ar dori să ne facă să credem unii comentatori ai unor lucrări precum deja amintitele Palat al Victoriei și
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
de câteva ori în mai puțin de un secol, unde care coexistau cel puțin două ipostaze societale (feudalism și capitalism, în feluritele sale ipostaze); în care societatea, în partea sa superioară mai cu seamă, era diversă ca structură și ca etnie; unde regele însuși era domn străin - atât Ferdinand, cât și Carol II veniți în România după lungi perioade de absență sau autoexil; unde timpul prezent, modern și cel primitiv, arhaic, coexistau atât în societate, cât și în cultură: iată patria
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
mai ales, expoziția și catalogul București, Anii 1920-1940: între avangardă și modernism (București: Simetria, 1995), sau retrospectivele Horia Creangă și Marcel Janco (cu propriul său catalog, editat de Simetria). 26 Cum era numit în epocă - nu fără subțiri aluzii la etnia unora dintre comanditarii săi - eclectismul goticoid-romanizant, deopotrivă maur și florentin, care face astăzi deliciul unora dintre vilele somptuoase, dar indatabile stilistic, din Parcul Bonaparte, Cotroceni sau din Domenii. 27 A se vedea pentru detalii revista Arhitectura 1943-1944 (număr unic), pp.
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
avea să apară acea atitudine antisemită care stă la originea contestării sale atât de vehemente astăzi. Este adevărat că această atitudine, mai mult decât intransigentă, capătă pe alocuri tonuri acuzatoare și chiar agresive atunci când vorbește despre legislațiile religioase, relațiile dintre etnii, invazia evreiască, realitățile economico sociale și politice ale țării sale, dar este la fel de evident în scrierile sale că aceste realități, dureros evocate, le-ar dori schimbate atunci când propune remediile sale pașnice (foto pg. 306). Chiar dacă unele dintre aceste lucrări sunt
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
central pentru modul în care oamenii se văd pe ei înșiși sau sunt văzuți de alții. O astfel de poziție socială este numită status tutor, de la termenul din limba engleză "master status" (Karp and Yoels, 1979). În societatea noastră sexul, etnia și vârsta sunt statusuri tutor în mod frecvent. De exemplu, oamenii reacționează diferit față de bărbații care lucrează ca secretar decât de femeile care se găsesc în această poziție. Dacă sau nu o poziție socială particulară este un status tutor depinde
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
efectele curriculum-ului ascuns. Teoreticienii conflictului cred că sistemul educațional realizează și unele funcții pentru a asigura avantaje economice mai mari anumitor segmente ale societății. O astfel de funcție, argumentează aceștia, este să justifice inegalitățile educaționale dintre clasele sociale, rase, etnii și sexe. Educatorii conving elevii și studenții săraci sau fetele, că progresul lor limitat în sistemul educațional este un rezultat al pro-priilor greșeli și acestea nu se găsesc în bazele acestui sistem. O altă funcție strâns legată de aceasta este
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
mase, a fost păstrată și perpetuată exclusiv în scrierile cronicarilor și istoricilor. Dacă etnogeneza poporului român a fost finalizată până la încheierea primului mileniu creștin 2, procesul de "mnemogeneză" (i.e., constituirea unei memorii colective care să reunească în solidaritate membrii unei etnii prin reliefarea comunității de origine, de limbă și de destin istoric ca preludiu pentru construirea unei identități etnice colective) debutează odată cu scrierile cronicarilor moldoveni. Concepția latinității românilor, enunțată de Ureche, argumentată de Costin și finalmente ratificată de Cantemir, avea să
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
spațiul transilvan a devenit un focar al protestantismului. Edictul de la Turda emis de către Dieta Transilvană în 1568 a proclamat libertatea de conștiință și toleranța religioasă, consacrând cele patru "religii recepte" (catolică, luterană, unitariană și calvină). Religia ortodoxă, a populației de etnie română, beneficia, la fel ca națiunea română, de statutul de "tolerată". Cu acest edict, procesul de inferiorizare socială, economică, politică și religioasă a românilor din Transilvania, început oficial încă din 1366, a fost desăvârșit. În aceste împrejurări, românii au încercat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
acțiunile Școlii Ardelene rămân încastrate paradigmei naționale, aceea de promovare a drepturilor "națiunii" române (definită în sens elitist, ulterior popular) în cadrul politicii transilvane (și imperiale), fără a fi o mișcare naționalistă, în sensul definiției lui Gellner. Unitatea politică a întregii etnii române (dispersate în numeroasele provincii istorice: Banat, Ardeal, Bucovina, Țara Românească și Moldova) nu își găsea încă loc în imaginarul și gândirea politică ale vremii. Iată observația făcută de V. Georgescu, prin care istoricul punctează caracterul strict național, nu și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
spirit (Geist) configurat istoricește și recognoscibil sub forma culturii și limbii, rezultă că fiecare cultură, ca expresie unică a umanității, are dreptul la afirmare politică distinctă. Particularitatea ireductibilă, determinată istoric, cultural și etnic a fiecărui Volk reclamă autodeterminarea politică, fiecare etnie dispunând de un mandat legitimat istoric, cultural și etnic de autoorganizare a propriilor cadre politice. Spre deosebire de modelul francez, renanian, al naționalității, întemeiat pe principiul apartenenței elective la comunitatea civică națională, modelul german, de inspirație herderiană, este fundat pe principiul apartenenței
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
să faci parte dintr-un neam și să perfecționezi în tine tocmai caracterele națiunii în care ai răsărit" (Mehedinți, 2002, p. 147). Reiese că deznaționalizarea, evadarea din captivitatea etnicului, dacă ar fi posibilă, ar echivala cu dezumanizarea. Între națiuni [neamuri, etnii] nu e nimic", postulează Mehedinți (ibidem). Concluzie care a format una din axele intime ale crezului generației legionare (mărturisit și de mai vârstnicul Mehedinți): "Națiunea este ultima rațiune a existenței noastre, dincolo de națiune nu mai avem nimic" (Marin, 1977, p.
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ordine cronologică, toți conducătorii Țării Românești și ai Moldovei începând cu secolul al XIV-lea. Prin neincluderea domnilor ardeleni, autorii lasă să se înțeleagă că Transilvania nu face parte din "Țările Române"! Principalul criteriu de incluziune/excluziune pare a fi etnia clasei conducătoare. Criteriul teritorial, căruia i s-a conferit atât de multă semnificație în chestiunea disputată a continuității daco-romane după retragerea aureliană din 271 e.n., este detronat de criteriul etniei elitei politice. Istoria românilor devine astfel o istorie etno-politică. Istoria
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]