7,390 matches
-
predicatul și "este" din perspectiva timpului; în final, timpul însuși își capătă sensul printr-o raportare la sine; de altfel, aceasta este sarcina sa principală: să așeze în sens elementele judecății, care, cu un asemenea rost determinat, participă, ca veritabile fundamente "constitutive", la dictatura judicativului. De asemenea, cele două aspecte ale judecății le-am socotit deja, e drept, pe un temei încă firav, și aspecte ale dictaturii judicativului -, care împerechează termenii enumerați mai sus (subiectul și predicatul, verbul și timpul), anume
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a raportării la sine a acestuia. Dar este salvat altceva, prin aceasta, în afara unei concepții despre timp care își are originea în conștiința noastră naturală? Nu cumva timpul scapă, totuși, reglementărilor judicative așa cum ni-l prezintă filosofiile menționate, el fiind "fundamentul lumii" și, tocmai prin aceasta, fiind din afara reprezentărilor și gândurilor posibile în orizontul dictaturii judicativului? Ceea ce putem ști cu oarecare certitudine, în acest moment, este, întâi, "poziția" timpului în structura judecății: timpul este element al aspectului alethic al acesteia, alături de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cale a hotărârii libere atunci când am discutat despre poziția adevărului la granițele dictaturii judicativului, aflat, adică, deja, dincolo de acestea, în orizont non-judicativ. Tocmai statutul de fenomen originar al judicativului implică pentru timp sensul de transcendent: el își este sieși propriul fundament. Dar acest ultim gând, despre reflexivitatea (în mod necesar) transcendentă, are valabilitate dincolo de judicativ; în interiorul orizontului judicativ, un asemenea fapt, cum este reflexivitatea timpului, fie este taxat drept "animism" (sau drept altă formă a "rătăcirii" minții omenești), fie este adusă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unde timpul se joacă asemenea unui copil. De ce se petrece o asemenea diferență? Pentru că tot ce capătă sens în orizont judicativ, orice fapt constituit și "produs" acreditat al gândirii, rostirii, făptuirii după regulile unei gândiri ea însăși acreditată, își are fundamentul în timpul ca element al aspectului alethic al judecății (și judicativului). Interesul pentru problema timpului de-a lungul istoriei filosofiei este cu totul firesc, dacă acceptăm că și ea, istoria filosofiei, este parte a dictaturii judicativului și, mai departe, că aceasta
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aspectului alethic al judecății (și judicativului). Interesul pentru problema timpului de-a lungul istoriei filosofiei este cu totul firesc, dacă acceptăm că și ea, istoria filosofiei, este parte a dictaturii judicativului și, mai departe, că aceasta din urmă își are fundamentul în timpul ca element al aspectului alethic al judecății. Totul vine, așadar, chiar în istoria filosofiei tematizare pe linia timpului, metodologii de cercetare temporale, evaluare a gândurilor din perspectiva tematicii timpului -, de la această "poziție" a timpului în structura judecății, acolo unde
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a dictaturii judicativului), sunt transferate asupra tuturor ființărilor aparținând lumii vieții umane; pot fi superioare față de lucruri de același fel: oamenii, grupurile, faptele oamenilor, valorile lor, idealurile, ideile, reprezentările, bunurile, lucrurile posedate, societățile, culturile, civilizațiile etc. Ierarhiile judicative au drept fundament raporturile strict judicative adică remodelate după convențiile judicativului dintre ființare, ființa ființării și ființa ca atare. Iar locul în care se află condițiile de posibilitate ale acestor raporturi nu este altul decât judecata, cu cele două aspecte ale sale; mai
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu doar în sensul condiționării operaționalității acesteia, cât mai degrabă în acela al regenerării sale neîncetate, prin fiecare act de gândire, rostire, făptuire. Ele sunt, de fapt, acte de re-timporizare, cu valabilitate pentru condiția strict formală a judicativului, dar, totodată, fundamente solide pentru actele de autorizare din orizontul dictaturii judicativului. Părtinirea (împărțirea funcțiilor "logice" și ontologice), ordonarea (așezarea ierarhică a funcțiilor logice și a "demnităților" ontologice) și autorizarea (supunerea față de "autorități" și acreditarea gândurilor, rostirilor și făptuirilor "bune", "reale", "bine formate
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sau timporizată de el, constituită în sens judicativ, ci este o ființare anume, aceea care aduce ființa către cel ce o poate recunoaște, el însuși, acesta din urmă, fiind o ființare. Timpul este o ființare privilegiată nu fiindcă îi este fundament faptul- de-a-fi-în-lume, ci fiindcă timpul, ca o altă ființare decât oricare alta, "aleargă" pentru a-i descoperi acestei "alte ființări" ființa; a-i descoperi nu sensul că îi este propriu faptul-de-a-fi-în-lume, ci că îi este propriu actul de recunoaștere a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ideologiilor, structura lor generativă, are, sub aspect ontologic, semnificația unor relații stabile între faptele umane pe baza unor factori primari, care pot fi ei înșiși de natura ideologiei; doar că noi avem deja o indicație în privința naturii posibile a acestor fundamente: judicativul constitutiv, prin anumite elemente ale sale; așa încât, statutul judicativ al ideologiei ține de o simplă constatare, în acest moment al discursului despre dictatura judicativului. Dar am putea spune mai mult: ideologia este prin excelență o ipostază a judicativului constitutiv
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
spațiul public a unor identități trecute, a căror ființare s-a consumat, fără a mai exista putința retimporizării lor. Desigur, pe acest temei, ea poate conlucra cu alte forme ale discursului în sensul constituirii altor identități în spațiul public, pe fundamente culturale. Tăcerea, afirmam, nu este compatibilă cu discursul de tip ideologic, fie acesta de nuanță culturală, sau cultural-postmodernă etc. Dacă s-ar produce accidental un acord între ideologie și tăcere, atunci ideologia ar deveni act de reflexivitate, obiectul ei ar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
împrejurări, pretenția de a fi adevărată înainte de a fi probată, pentru că ea corespunde imaginii constitutive a modului uman de a exista, faptului primordial că el se raportează, înainte de toate, la celelalte existențe, pentru a-și da seama de sine. Dar fundamentul acestei ideii, însuși judicativul-constitutiv, nu poate fi reevaluat? Și nu-i putem cerceta condițiile posibilității sale? În consecință, nu am putea privi ideea însăși ca un fapt secund al cunoașterii de sine, care ar semnala unele asemănări și deosebiri între
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
părtinirea nu poate fi, cum precizam, în afara unei prezentuiri: desigur, este vorba despre prezentuirea unei ființări și a întregului din care ea face parte. Sensul acesteia, prin actul părtinirii, este acela al privilegiului. Dar acest sens nu ar avea nici un fundament dacă ființările nu s-ar (re)ordona în funcție de partea privilegiată, care, acum, poate lucra în numele întregului său. Oriunde se ivește actul de părtinire, trebuie să se ivească și acela al ordonării. Într-un fel, acestea sunt simultane. Oricum, sunt astfel
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o percepție nemijlocită a acestei materii ne este imposibilă din cauza constituției organelor noastre", deși avem dovada ei în percepția fenomenului atragerii piliturii de fier. Cf. CRP, II, p. 227. 117 CRP, II, p. 184. 118 "Principiul rațiunii suficiente este deci fundamentul experienței posibile, adică al cunoașterii obiective a fenomenelor din punctul de vedere al raportului lor în succesiunea timpului." CRP, II, p. 212. 119 CRP, II, p. 228. 120 Pentru problema intuiției categoriale, a se vedea Heidegger, Prolegomene la istoria conceptului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
internațională va consemna desfășurarea simultană a globalizării și fragmentării, fenomene opuse. Făcând în mod repetat recurs la această dezbatere, în cele ce urmează, construirea unei înțelegeri a fenomenului va porni de la operaționalizarea conceptului în diferite dimensiuni, menite să ofere totodată fundamentul necesar clarificării, reinterpretării și acomodării pozițiilor teoretice opozante din dezbaterea asupra globalizării. În acest scop, reprezentarea care fundamentează demersul prezentului capitol ca proces multidimensional, deopotrivă intensiv și extensiv, propagat diferit în diversele sale dimensiuni (sectoare, paliere) și însoțit de un
RELATII INTERNATIONALE by Ionuț Apahideanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1530]
-
oferă utilizatorului, în diferite combinații, imagine, sunet, voce, animație, video, iar tehnologiile hipermedia (HM) combină multimedia cu hypertextul, facilitând navigarea fără obstacole între diferite tipuri de datetexte, sunete, imagini fixe, imagini animate. 1. HYPERMEDIA ȘI / SAU MEDIA EXPLORATORII Au ca fundament teoretic învățarea prin descoperire. Elevului, pus în fața unui anumit context, i se solicită să: 1. caute (informație relevantă) utilizând o varietate de resurse accesibile WEB; 2. să înțeleagă (cunoaștere) utilizând obiecte multimedia; 3. să aplice, analizeze, evalueze (cunoștințe personale) utilizând
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Alexandra BARBU, Gheorghe BARBU () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93150]
-
în ansamblul său. La baza modelelor de creștere endogenă stă noua interpretare a investițiilor, conform căreia acestea au o influență pozitivă asupra ratei progresului tehnic, și, implicit, asupra creșterii economice. Rațiunea care a stat la baza creșterii endogene „are drept fundament observația că în prezent există suficiente argumente pentru a putea respinge toate modelele de creștere construite în anii 1950, 1960, 1970.” (Romer, 1994, pp. 11-15). Fenomenele economice care stau la baza creșterii au fost sintetizate într-o analiză privind creșterea
Economia României sub impactul investiţiilor străine directe by Marinela Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/225_a_443]
-
simți că tu ești stăpânul propriului destin este direct proporțional cu nivelul sănătății tale mentale, cu sentimentul de pace interioară și cu capacitatea de a interacționa cu ceilalți oameni din jurul tău. Sentimentul de bucurie și realizările fiecărei persoane au ca fundament sentimentul de siguranță și de control pe care îl simțim atunci când reușim să ducem la bun sfârșit lucrurile cu toate circumstanțele potrivnice. Sentimentul pe care îl avem atunci când știm mai presus de cuvinte că vom reuși, chiar dacă cei din jurul nostru
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2933]
-
punte de legătură Între cele două perioade. Postmodernitatea nu a fost niciodată Înțeleasă ca o noua eră, ci, mai degrabă, ca o zonă crepusculară a modernității un timp pentru a medita la multiplele probleme ale erei moderne. Gândirea postmodernă este fundamentul intelectual al protestelor și experimentelor anilor ’60, care au Încercat să dărâme vechi limite care constrângeau spiritul uman și să probeze noi realități. Postmoderniștii s-au Întrebat cum a ajuns lumea să fie prinsă Într-o incantație funebră. Care au
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
diferitelor puncte de vedere care alcătuiesc totalitatea experienței umane. Pentru postmoderniști, nu există un regim ideal către care să aspirăm, ci un potpuriu de experimente culturale, fiecare cu propria sa valoare. Postmoderniștii s-au angajat Într-un asalt frontal al fundamentelor ideologice ale modernității, chiar negând ideea că istoria este o saga eliberatoare. La sfârșitul procesului postmodern al deconstrucției, ne găsim În fața modernității reduse la un morman de moloz intelectual și o lume anarhică În care povestea fiecăruia este la fel de atractivă
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Visul american este asimilaționist. Noi asociem succesul cu eliberarea de legăturile culturale anterioare și transformarea noastră În agenți liberi În marele creuzet american. Prin contrast, visul european are la bază prezervarea identității culturale și o viață Într-o lume multiculturală. Fundamentele visului american sunt dragostea de țară și patriotismul. Visul european este mai cosmopolit și mai puțin teritorial. Americanii sunt mai dispuși să folosească forța militară În lume, dacă este necesar, pentru a proteja ceea ce considerăm că sunt interesele noastre vitale
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
schimbărilor conceptuale - o instituție care a dat o formă concretă și un Înțeles celorlalte furnizând elementul indispensabil pentru apariția economiei capitaliste și a statului-națiune. Invenția și codificarea regimului proprietății private În Evului Mediu târziu și epoca modernă timpurie au devenit fundamentul pentru urmărirea viziunii iluministe utopice a progresului material nelimitat. Dreptul proprietății private a devenit instrumentul legal esențial pentru a separa individul de colectivitatea umană și, de asemenea, de restul naturii. Regimul proprietății private a instituționalizat noua conștiință spațio-temporală și a
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
infailibilă În materie de credință era Biblia și că voința lui Dumnezeu putea fi cunoscută de fiecare creștin prin citirea scripturilor. Fiecare om, spunea Luther, stă singur În față lui Dumnezeu. Doctrina lui Luther a pus sub semnul Întrebării Însuși fundamentul autorității papale - prețenția sa de a fi reprezentantul numit al lui Dumnezeu pe Pământ. În acest fel, Luther și discipolii săi au pus la Îndoială legitimitatea Imperiului Roman Sfânt și a aranjamentelor sociale feudale. Luther a fost foarte dur În
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
fie vândute. Distrugerea vechii ordini feudale a făcut loc pentru apariția noii burghezii financiare de comercianți, oameni de afaceri și negustori. Noțiunea de „chemare” avansată de Luther a ajutat la punerea bazelor pentru legea naturală a proprietății și a furnizat fundamentul spiritual esențial pentru comasarea capitalului și bogăției - care a făcut posibilă epoca industrială. Luther a argumentat că toate chemările, chiar și cele mai umile În natură, sunt la fel de sacre În ochii Domnului. El a scris că „ceea ce faceți În casa
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
noțiunile iluministe de știință, cu drept de proprietate privată și cu relațiile de piață capitaliste, creînd astfel singularul vis american. Metafizica proprietății private Cu proprietatea privată bine stabilită ca principiu organizator al societății, cărturarilor moderni le-a rămas crearea unui fundament filosofic corespunzător care să-l acompanieze. Au găsit răspunsul În teoria legii naturale a proprietății - un concept care s-a dezvoltat treptat În Evului Mediu târziu și a avansat mai rapid În timpul Reformei și În perioada următoare. Filosoful politic francez
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
statul ar fi renunțat la motivul principal al existenței sale - protecția proprietății private -, nu ar mai avea nici un motiv legitim ca să existe. El a scris: „Cel mai mare inconvenient În eliminarea cuvintelor al meu și al tău, este că ruinăm fundamentul tuturor comunităților, care au fost formate În principal pentru a stabili fiecărui om ce este al lui și pentru a interzice furtul”10. Scrierile lui Bodin au străpuns valul Biserică/Stat care Înfășurase Europa de la căderea Imperiului Roman. Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]