12,993 matches
-
bani să devină mai importante. În prezent, economia oficială, care plătește salarii și pensii în moneda națională, este de obicei cea mai importantă, deși nu singura, sursă de venit în țările post-comuniste. BND pune întrebări cu privire la venitul lunar în bani gheață pe fiecare gospodărie, rezultat din toate activitățile ei economice, atît oficiale cît și neoficiale. Pentru a face comparații între țări, gospodăriile pot fi împărțite în patru cvartile de venit. Deși o persoană din cvartilul superior în Republica Cehă sau Slovenia
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
1/2300000000 mai ajunge la noi. Soarele pierde în fiecare an câte ceva din căldura sa și știința ne învață că el va mai lumina încă 17000000 de ani. În apropierea acestui timp suprafața Pământului va începe a se acoperi de gheață de la un pol la altul; omenirea se va grămădi din ce în ce spre ecuator; mișcarea Pământului va înceta cu încetul și Soarele va apare locuitorilor Pământului numai ca un glob roșat, până când ei vor fi siliți în fine să
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Matilda, reluai prudent observîndu-i tăcerea. Numai tu singur știi ce înseamnă ea pentru tine, dar desparte-te de ceea ce înseamnă ea rău în existența ta. Mai precis, să rămâi sensibil la ceea ce îți place la ea și absolut insensibil, de gheață, la ceea ce te face să suferi... Mă oprii, uitîndu-mă indiferent în jurul meu. Pașii noștri continuară multă vreme, bătând asfaltul ud al trotuarelor pe care zilele babelor topiseră zăpada. "Operațiune de scindare a conștiinței care îmi repugnă, exclamă în cele din
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
numele lui Petrică. M-am uitat la Petrică: tăcea. N-am înțeles de ce tăcea, ar fi trebuit să protesteze. Petrică, i-am spus, dacă tu dorești acest lucru, eu îl fac. Nu, a zis. S-a lăsat o tăcere de gheață. Domnul avocat era ca un sfinx. M-am ridicat să plec. M-au lăsat. Petrică m-a condus o sută de metri și s-a întors înapoi. Mi-a spus că vrea să-l convingă pe taică-său să renunțe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
unchiul n-a ținut ca acela să afle, s-a șters liniștit cu șervetul, nu i-a spus nimic ca și când acela nici n-ar fi existat și a continuat să petreacă liniștit și vesel. Totuși se făcuse o tăcere de gheață, toți se așteptau ca el să reacționeze și să-l gâtuie pe agresor. Puterea celui cu adevărat puternic astfel se manifestă: să știi că poți distruge pe cineva, să n-o faci, și acela să nu știe. Puterea e de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
națională, deocamdată domnul în cauză pregătește terenul. Ștefan cel Mare n-a fost mare, Mihai Viteazul n-a fost viteaz, halal istorie, n-am fost și nu sîntem nimic, mult mai bine ar fi să ne alipim..." O tăcere de gheață se așternu, pe care o rupse ginecologul: "Eu l-ași împușca!" "Reacția ta e firească! zise Vaintrub. În condiții de război civil asta ar păți acest domn și poate și tu, Salanțiu, ai păți la fel dacă te-ar prinde
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
paharul spre Bacaloglu: "Costaichie, zise el, crezi că nu mai mi-a spus cineva? La pușcărie, pe un viscol mare, stăm în celulă cu niște oameni mari, unul fusese general, altul subsecretar de stat, altul ziarist, altul mă-sa pe gheață, da' era mai deștept decât toți ăilalți... Și zice ăsta: domnilor, ne plictisim, orizontul de ceară care ne învăluie îmi face impresia că mă golește pe dinăuntru de eul meu. Și cu toate astea, purtăm în noi o lume. Hai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ca să aflu, îmi spusei, deocamdată să vedem ce efect va avea tratamentul cu sus-numitele vitamine, ultima modă... "Ați mai avut cazuri ca al meu?", zisei. "Bineînțeles!", făcu medicul. "Și?" "Unul și-a pierdut glasul după un pahar de apă cu gheață! Asta e!" ridică el din sprâncene, cu humor. "Și nu și-a revenit?" Dădu din cap cu sensul: cum și-a revenit el să nu mai vorbim. "Mai rău decât vorbiți dumneavoastră acum... Alții au gâtul mai slab decât poftele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tărăgănat și pleoapele i se închiseră și din gâtlej îi ieși aceeași exclamație indescriptibilă: Aîîîaaa!" Ai fi zis că glumea asemeni golanilor, dacă pleoapele nu i s-ar fi ridicat brusc și nu mi-ar fi aruncat o privire de gheață. Apoi continuă: "Și la Baia Sprie ce făceai tu acolo?"' "Lucram în mină". "Chiar lucrai?!!!" Mă gândii să-i răspund că nu, mă plimbam, dar îmi spusei că individul nu trebuia înfruntat, mai ales că senzația mea de coșmar, sub
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fiindcă se sufla în ele dintr-o parte. Dirija Silvestri. Ti-ti, ti, fî, fî, fî, su-șu-sum fi, fi, fi, n-am înțeles nimic, da' nu numai eu, nici n-a durat câteva minute și totul s-a terminat. Sala, gheață! Nici un fel de aplauze, o tăcere neobișnuită la noi, unde se aplaudă atât de ușor. N-aveai ce să înțelegi, fiindcă îndată ce suflătorii ai fi zis că voiau să închege o melodie, cum spui tu, cât de cât coerentă, dirijorul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o babă ca și tine, vai de viața ta!" Rostite fără dispreț, aceste cuvinte puteau părea tandre! o mamă supărată care își dăscălește, din gelozie, fiul care se topește după alta. Dar răceala și disprețul ei fără nuanțe, răceală de gheață, dispreț fără speranță, așa este cum îmi spunea și altfel nu va fi, îmi păstrai însă firea și tăcui, cu atât mai mult cu cât recunoșteam în sinea mea că dacă Matilda s-ar fi întors ași fi primit-o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe birou o floare: (nouă era doar apropierea orelor de iubire și de somn pe care le trăiserăm împreună). "Vrei să pleci, înțeleg, te-am reținut, iartă-mă!" (Mai târziu mi-a povestit că aveam o privire verde, rea, de gheață, care o speriase.) " Da, i-am răspuns, trebuie să plec, dar mai stau." VIII Ne așezarăm la masă (adusese salam de Sibiu, unt și cașcaval) și starea mea de spirit se schimbă după primul pahar de vin negru. Ei însă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ultimii... Când ajunserăm la cotă cerul era acum așa cum trebuia să fie, plumburiu, de iarnă. Aerul însă cel dinainte, liniștit, puțin albicios, reflexul zăpezii... "Victoraș, ultimul tur", zise Suzy. O urmai, dar pe la jumătatea pârtiei simții cum ace fine de gheață încep să-mi înțepe obrajii. Suzy schia înaintea mea, ca în primele clipe de dimineață când o văzusem luîndu-și viteză împingînd schiurile lateral. O strigai. "Ei!", îmi răspunse. "Ne întoarcem, a început să bată vîntul." "Ei și? E plăcut, nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
spre stânga. Așa! Cei doi bărbați prezenți alături de ea în postul de operații priveau monitorul lui Hicks. Camera lui se stabiliză și cadră o parte din peretele ciuruit și străbătut de dâre bizare. Ripley fu străbătută de un fior de gheață. Știa care era cauza acestor stricăciuni. Hicks își trecu mănușa peste metal. ― Ați văzut? Panoul s-a topit. ― Nu topit, îl corectă Ripley. A fost ros. Burke o privi cu o sprânceană ridicată. ― Hmmm. Acid în chip de sânge. ― Rezultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
un șir de dulapuri metalice, Rămase așa parcă timp de-o veșnicie, apoi îi făcu semn lui Ripley să vină la el. Picioarele femeii refuzau să-i dea ascultare și tălpile parcă erau lipite de podea într-un sloi de gheață. Hicks repetă gestul, mult mai presant, iar ea izbuti să se miște. Bărbatul se înclină pentru a face ca raza de lumină să pătrundă sub un dulap de stocaj. Ripley se ghemui lângă el. Și văzu o mică siluetă speriată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
privea în jos și în jurul lui, cu speranța brusc renăscută. Trase cu atenție aer în piept. Aerul, deși rece, părea să fie exact așa cum își amintea memoria comună, aerul de pe Pământ. Vârfurile muntoase înzăpezite, apa curgătoare pe jumătate ascunsă sub gheață, erau cu siguranță o variație a miilor de peisaje similare din sutele de zone muntoase de pe Pământ. Sentimentul de speranță îl însoți pentru aproximativ o sută de iarzi de coborâre. În acest timp, își tot băga mâinile, pe rând, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
pentru o așa climă. Câteva minute mai târziu, păru că venise timpul pentru o acțiune hotărâtă, când băiatul scânci pe neașteptate: - Nu pot. Nu pot. E prea frig. Îngheț. Coborâseră până pe o stâncă mare. Acolo se opriră. Și stăteau pe gheață, frecându-și mâinile așa cum se procedează de obicei pentru a pune sângele în circulație. Peisajul era mereu la fel de minunat. Din nefericire, faptul că încă mai vedeau zăpadă și gheață în mii de forme fantastice. Încântătoare, atât în față cât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Coborâseră până pe o stâncă mare. Acolo se opriră. Și stăteau pe gheață, frecându-și mâinile așa cum se procedează de obicei pentru a pune sângele în circulație. Peisajul era mereu la fel de minunat. Din nefericire, faptul că încă mai vedeau zăpadă și gheață în mii de forme fantastice. Încântătoare, atât în față cât și de jur împrejur. Însemna că mai aveau mult de mers. Gosseyn, nefericit, socoti că se aflau încă la patru sute de iarzi deasupra nivelului râului. Stând acolo, neștiind prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
mai e cazul să amintesc până nu ajungem într-un loc cu apă caldă. - Să mergem acolo, spuse băiatul. În sinea sa, Gosseyn nu prea era hotărât. Dar porniră la drum, așa că avea timp să se mai gândească. Zăpadă și gheață cât vezi cu ochii - cu excepția petei întunecate din fața lor, mult mai apropiată, acum... Focul de acolo se afla evident sub control deja, căci nu se mai vedea fum. Asta-l liniști pe Gosseyn, dar în el creștea un sentiment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
său alter-ego și. de fapt nu primi nici un semn de existență a gândurilor celuilalt. Așa că, rămase pentru mai târziu! Acum privi în jos spre băiat și îl mustră: - Ne aflăm într-un loc unde e cald. Sau preferai acolo, pe gheață? Enin trecu peste mustrarea lui, fără să se arate însă mulțumit de schimbare. - Cum am ajuns într-un Joc ca acesta? întrebă el, plin de dezgust. Gosseyn zâmbi. - Ei, uite cum stau lucrurile, Enin. Când reușesc să fac saltul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
sticlele ascunse în hanorace) și „Trocadero“ (cu ospătarii mereu beți). Într-o iarnă, am rămas lefteri la „Trocadero“ și, după ce ne-am scremut mințile cum să facem rost de bani, Gino a trebuit să cadă de vreo cinci ori pe gheață în fața ospătarilor, ca să putem pleca. Am zis „prieteni“? De fapt, n-aș fi mișcat un deget pentru vreunul. „Noi“ eram eu și ei, despărțiți de-un brici de luciditate. Mă foloseam de băieți ca de niște insecte debile, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
grijă. Din interior, a scos un sul înalt, rulat strâns. „Bine, măi, mafoame, ne-ai chemat aici ca să ne-arăți un plan de bloc? Avea și bunică-meu unul de-ăsta, îl ținea-n congelator, să nu se strice. Cică gheața omoară bacteriile.“ „Robane, nu încetezi să mă uimești: ai perspicacitatea unui melc! Ia zi, Maria, unde l-ai găsit pe istețul ăsta, în frigiderul familiei?“ „Hai, nu te mai prosti, desfă odată hârtia!“ Mihnea a tras o măsuță lângă pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
La vremea lor, se tipăreau doar la Viena și Amsterdam. Poți să scoți bani frumușei de pe ea.“ „Poate că da, are patina timpului.“ (Întotdeauna-mi imaginasem patina timpului o chestie reală, cu șireturi, gata să-ți cadă în cap pe gheața de la „Floreasca“ sau „23 August“.) „Dar nu-asta mă interesează. Maria, ce poți să-mi mai zici despre ea?“ „Ai o lupă?“ Mihnea atâta aștepta: o avea deja pregătită; a scos-o de sub saltea. L-am privit câș. „Ce, mă, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ori mai mult ca tine!“ Despre cum se terminau zilele, în cârciumă, la lumina lumănărilor, nu-și mai amintește nimeni. Picoteam pe mese, înfofoliți în paltoane sau canadiene, cu căciulile rusești pe cap, legate cu șnur sub bărbie. Beam bere gheață, ne ieșeau aburii din gură, parcă fumai când vorbeai. Sticlele se înghesuiau pe diagonale, le apucam stângaci, copilărește, cu mănușile gonflate, cu un singur deget, sub care mai era o pereche. Râdeam și povesteam totul. Afară, zăpada te-acoperea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
potrivindu-și fusta înainte să se-așeze. Ospătarul învârtea deja creionul pe carnețel. „Un fresh de portocale cu grapefruit, la temperatura camerei, vă rog.“ „Eu iau o Stella fără alcool.“, am zis. „Și-un whisky mic pentru mine. Cu multă gheață.“ Suna scrobit, oficial, ca haina omului. Ne-am instalat mai bine și-am început o conversație de formă, despre vreme, sănătate și-alte tâmpenii. Am hotărât s-o scurtez. „Cum merge cu colecția de ceasuri?“ Tânărul Lupu a rămas o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]