12,265 matches
-
430-360 î.d.Hr.) a construit un aparat de zbor ce avea forma unui porumbel care a reușit să zboare. Cu siguranta, acest aparat denumit astăzi aeromodel sau miniplanor, era mai greu decât aerul [7], [11]. Studiind zborul păsărilor învățatul grec Aristotel (384-322 î.d.Hr.) a demonstrat funcțiile aripilor și cozii acestora, precizând că primele „susțin” pasărea în zbor, iar coadă servește pentru a o „dirija”. Tot el arată pentru prima oară, că aerul și apa stau la baza plutirii
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
și închisoare politică, nu doar imaginare safariuri abisiniene. Datele din care s-ar putea recompune povestea adolescenței lui Titi (Ecaterina) Bălăcioiu sunt puține. Se știe doar că a primit o educație superioară (cânta la pian, vorbea perfect franțuzește, știa latină, greacă și germană), că visa la o viață de lux și eleganță, că fost prietenă cu Barbu Ștefănescu Delavrancea și cu fiicele lui (deci și-a petrecut o bună perioadă din prima tinerețe la București) și că a avut un jurnal
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
litere de foc pe un carton crem aceste lozinci și altele. Deci, mâine-dimineață mitingul, la 3½ sărbătoarea democratică în cinstea femeilor internaționale (sic!), la 6 plenară la liceul Mihai Viteazul, sâmbătă după-masă la sector, duminică chetă pentru dragii noștri prieteni greci, eu conducând echi pa de 25 de eleve dintr-a VIII-a; după-masă, celula; luni dimineață ore, luni la trei miting cu mamele elevelor din clasa mea, în Piața Universității. Ăsta mi-e programul, draga mea. În seara asta, după
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și cleioasă În bărbile lor (cum Își amintește despre propria-i copilărie, petrecută la Piatra-Neamț, Eugen Herovanu În volumul Orașul amintirilor, București, 1936 ; <endnote id="cf. 100, pp. 224-225"/>). Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, golanii din Galați, mai ales mateloții greci, obișnuiau să arunce În evreii imprudenți - care „se duceau la preumblare” În zona portului - cu „bucăți de iască [fumegândă], Înadins prevăzute cu o materie de aprins [= smoală]”. Era un preambul al bătăii <endnote id="(314)"/>. Se pare că, În epocă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Iași, 18 iulie 1876 ; <endnote id="cf. 285, p. 181"/>). Se cunosc acțiunile antievreiești Înfăptuite În Țările Române de „volintirii” eteriști În timpul Zaverei din 1821. Martori oculari relatau faptul că, după ce i-au jefuit și torturat pe evreii ploieșteni, zavergiii greci au fugit din oraș de frica turcilor. Unii dintre ei au luat ca ostatec un evreu Înstărit, Leibu Bicherul. Ulterior, acesta „s-a Întors cu o jumătate de barbă și o perciună tăiată” <endnote id="(196, p. 44)"/>. În 1859
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
id="(129, p. 56)"/>, cât și de George Călinescu În 1941 <endnote id="(130, pp. 314- 315)"/>. Acesta din urmă i-a reproșat lui Alecsandri și imaginarea unor personaje care ar fi, „profesional vorbind, inverosimile”, precum orândarul evreu și arendașul grec, din Lipitorile satului. În aceeași epocă (prin 1876), evreii habotnici erau prezentați caricatural chiar și pe scena teatrului evreiesc, care se năștea În acei ani, sub conducerea lui Avram Goldfaden, la Iași, În grădina cârciumii „La pomul verde” <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
români i se părea „foarte murdar” lui K.F.V. Hoffmann În 1832 <endnote id="(299, p. 127)"/>. La jumătatea secolului al XIX-lea, În vizită la București, prusacul Richard Kunisch nu face nici o discriminare etnică În privința murdăriei : În fața unor „barăci mizerabile”, „greci și armeni murdari, evrei și moldoveni murdari stau sporovăind” <endnote id="(760)"/>. Dar generalizările de orice fel nu sunt recomandabile nici În privința românilor, nici În privința evreilor. Starea de sărăcie și de mizerie a multor Ostjuden este bine-cunoscută, inclusiv În spațiul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
id=" (154, p. 452)"/>. Exoticul domină eroticul și În „romanțul original” al lui Nicolae Filimon Ciocoii vechi și noi (1863). Chera Duduca, țiitoarea boierului postelnic al lui Caragea Vodă (1812-1818), era o „Vineră orientală, ieșită din rămășițele spulberate ale populațiunei grece din Fanar”. Ea arăta ca o „odaliscă” și cânta „ca o hanâmă [= fiică de han] de sarai”. În Bucureștiul fanariot de la Începutul secolului al XIX-lea, ciocoii români cereau „lucru bun, iar nu tălanițe [= prostituate ordinare] din mahalaua Scaune”. Și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Iulia, În numele principelui Gheorghe Rákóczi al II-lea, obligativitatea ca evreii și grecii stabiliți În Transilvania să poarte „haine potrivit stării lor”, pentru a nu se confunda cu ungurii și, mai ales, cu militarii unguri : „Evreii să poarte haine evreiești, grecii haine grecești ; să nu umble În haine militare ungurești, sub pedeapsa de 200 de florinți” <endnote id="(5, p. 100)"/>. Peste aproape un secol, În 1741, Consiliul de conducere al orașului Alba Iulia (singurul oraș din Transilvania În care este
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
reprezentanți ai unor minorități etnice și confesionale care nu Împărtășeau acest tip de mentalitate retrogradă. La Începutul secolului al XVIII-lea, Dimitrie Cantemir Încerca să-și explice de ce „toată neguțătoria Moldovei” se află În mâna străinilor („turci, evrei, armeni și greci”), În schimb „rareori afli un moldovean neguțător”. Conform domnitorului român, două ar fi fost motivațiile acestui fenomen socio- economic : „din pricina trândăviei alor noștri [= a moldovenilor]” și, mai ales, „pentru că orice neguțătorie [moldovenii] o socotesc lucru de ocară” (Descriptio Moldaviae, 1717
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
au ocupat sectorul profesional mult hulit, infirmând valabilitatea faimosului dicton aristotelian conform căruia Nummus non parit nummos („Banii nu fac pui”). Această zicală s-a răspândit În Europa Occidentală Începând cu secolul al XIII-lea, odată cu redescoperirea ideilor filozofului antic grec, dar și - În contratimp - odată cu nașterea unei puternice burghezii, care avea nevoie de bancheri și de banii lor. Nu voi Încerca - cum a făcut cu succes Walter Block - să-i „apăr pe cei care nu pot fi apărați”, pe „țapii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
care Împrumutau bani oamenilor de rând (celor cu „dăjdii și nevoi”), dar și comercianților, boierilor și chiar domnitorilor -, erau mai ales turcii și grecii. De altfel, termenul de „zaraf” este de origine turcă, iar cel de „cămătar” este de origine greacă. În schimb, deși apărea În unele catagrafii moldovenești, termenul ebraic pentru „zaraf” (halfon) nu a intrat În lexicul românesc <endnote id="(436, p. 83)"/>. În 1832, de exemplu, din 44 de zarafi Înregistrați În București doar 9 erau evrei, adică
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
124, p. 448)"/>. Evreii din Arad se plângeau autorităților locale În 1754 că În prea multe zile de sărbători creștine (Paște, Crăciun, Rusalii, duminici ș.a.) nu au voie să fiarbă palincă <endnote id="(124, p. 12)"/>. În 1742, un călător grec, M.A. Katsaitis, În trecere prin Galați, descria case joase, acoperite cu șindrilă, În care „locuiesc mulți evrei care vând rachiu, vin, tutun și fac și alte negoțuri” <endnote id="(426, p. 19)"/>. Existența velnicerilor și cârciumarilor evrei În Țările
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
aspru, sub pălăria de pluș coclit a căruia apare, când vă salută, un copăl [= kippa] nedezlipit ca un cucui negru” <endnote id="(791, p. 69)"/>. Astfel de imagini atipice contrazic stereotipul și zicătoarea care Îi dă formă : „Jidan călare și grec verde dracul a mai văzut” <endnote id="(80, p. 139)"/>. Se pare că unii termeni arhaici și populari care denumeau „crescătorul/ negustorul de cai” (precum șefar) au intrat În limba română din germană, prin dialectul evreo-german (cf. idiș șufar, germ.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și zgomotoase. Așa s-a născut probabil cuvântul românesc harababură, cu sensul de „dezordine” și „zgomot mare”. Iată câteva replici din piesele lui Vasile Alecsandri : „Ne-a asurzit În harabaua cea jidovească de la Roman” sau (cum se exprimă un personaj grec) „vin de la Herța, cu un harabazio ovreo... țe drumo blestemato !... țe hurducarismos !” <endnote id="(427, V, p. 355, și VII, p. 382)"/>. Tot În Moldova (Iași) și tot la jumătatea secolului al XIX-lea, Iuliu Barasch vorbea și el despre
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lui Panait Istrati <endnote id="(723, p. 584)"/>. O seamă de proverbe și zicători probează imaginea- stereotip a evreului fricos și, ca atare, lipsit de aptitudini războinice : „Cal verde, armean cuminte și jidan pușcaș nu se poate”, „Jidan călare și grec verde dracul a mai văzut”, „E un erou, măcar că e ovrei” (proverbe românești ; <endnote id="cf. 293 ; 3, p. 38 ; 80, p. 139"/>) ; „Se grăbește ca evreul la război”, „Îndemânatic ca un evreu cu pușcă (sabie)”, „Inutilă precum o sabie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În celebrele Fisiologuri - caracteristicile fiecărui animal și, implicit, ale nației asociate simbolic acestuia : „italianul e leu, germanul acvilă, arabul vier, turcul balaur, armeanul gușter, indul porumbel, sirianul pește, georgianul berbec, tătarul ogar și câne, cumanul leopard, rusul vidră, litvanul taur, grecul vulpe, bulgarul bou, românul pisică, sârbul lup, ungurul panteră, germanul zâmbru, osetinul cerb, sasul armăsar, polonul sobol, evreul viezure, albanezul castor, egipteanul țap, săcuiul caie [= gaie = șoim], circazianul bivol, persul cocor, croatul aspidă” ș.a.m.d. <endnote id="(9, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ambasadorul Franței pe lângă Înalta Poartă istorisește astfel această Întâmplare : „Domnitorul Moldovei a reînviat o veche născocire Împotriva bieților evrei, scoasă la iveală de atâtea ori de către spoliatori. Evreii din principat [= Moldova] au fost acuzați că ar fi omorât un copil grec [= creștin-ortodox] pentru a-i pune sângele În azima lor și, sub acest pretext, ca un nou Atila, le-a distrus sinagogile, le-a ars cărțile, i-a bătut la tălpi pe pretinșii criminali și i-a pus pe toți să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Țara Românească, un astfel de ritual nu a fost practicat În vechime. În orice caz, eu nu am găsit date În această privință. El pare să fi fost adus relativ târziu, pe la Începutul secolului al XIX-lea, tot de către marinarii greci. Acest ritual macabru era practicat de Paști În porturile românești de la Dunăre, mai ales În Galați, care era, În epocă, un Înfloritor port liber. În cursul anului 1840, de exemplu, au acostat aici 929 de vase, dintre care cele mai multe <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Murărașu, ediția a II-a, Editura Scrisul Românesc, Craiova, [1941]. 725. Mihai Eminescu, Opere, vol. VI, Literatura populară, ediție Îngrijită de Perpessicius, Editura Academiei, București, 1963. 726. Imaginea evreului călare era de regulă atipică pentru mentalul popular. „Jidan călare și grec verde dracul a mai văzut”, sună un proverb românesc (3, p. 38). Se pare că și englezii aveau o viziune similară, odată ce prim-ministrul Benjamin Disraeli a spus că arabii sunt „evrei călare”. 727. Mihai Lupescu, Din bucătăria țăranului român
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cînd este școlar. Vei fi văzut că iar am început să public , după ce, anul trecut, Direcția Presei mi-a făcut destule greutăți, ultima dată la sfîrșitul lui noiembrie. La Iași, revista condusă de fostul activist sindical și descendent de arendaș grec are dreptul să defăimeze în dreapta și în stînga, să atace prin ciomăgașii primitivi, inculți și de rea credință, dar nouă nu ni se dă voie să spunem că au greșit. Doar Herivan e și el critic și chiar colaborator la
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
autorului LIVADITTI, NICCOLÓ ( 1804 - 1858 ) PICTOR Face parte din categoria artiștilor străini care, în prima jumătate a secolului XIX, stabilindu-se temporar sau definitiv în Țările Române, au contribuit, prin activitatea lor, la dezvoltarea picturii laice românești. Italian, de obârșie greacă, se naște, în 1804, la Triest unde beneficiază de o atentă pregătire (ca descendent al unui negustor înstărit). După eșecul revoluției din 1821 la care participase sub comanda prietenului carbonar Mazzini, pictorul este nevoit să-și părăsească patria, poposind întâi
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
UIS, să sprijine lupta eroica a tineretului în Grecia, Spania, din colonii și din celelalte țări subjugate de imperialiști". Mai precis: să sprijine politică externă sovietică, în diverse puncte critice de pe bătrânul continent. Stalin îi înarmase în secret pe comuniștii greci - via Bulgaria - în tot cursul războiului civil din Grecia, țara poziționata în dreptul Canalului de Suez, și continuă să-i finanțeze masiv pe comuniștii spanioli, deoarece nu dorea să renunțe la cistigarea influenței într-o zonă atât de importantă, pe plan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
Pintilie, regizorul de film, la Mircea Iorgulescu, criticul literar, avem o întrebuințare a operei lui Caragiale ca instrument antitotalitar, ca demistificare și decon- strucție a mecanismelor și strategiilor de aservire și coerciție ideologică ale regimului comunist. Dramaturgia shakespeariană și tragedia greacă și latină au fost nu odată utilizate în același mod pe scenele românești, însă opera lui Caragiale ni se adresează direct, pe românește, în sensul cel mai profund al termenului. Acest tip de utilizare implică un anumit indice de deformare
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
comediei și implicit al râsului ca pe „un dezacord estetic : dezacordul visceral cu neseriozitatea ; indignarea față de un râs deplasat.” sau altfel spus, o constată antropologică pentru a cărei denumire utilizează termenul de „agelast” împrumutat de la Rabelais. Neologismul creat din limba greacă îi indica pe cei care nu știau să râdă, pentru care gluma avea un caracter sacrileg dacă viza categorii onto- logice fundamentale sau un corpus de valori văzute ca inextricabile, intangibile, sacrosante impunând sacerdo- țiul. Cu onestitate, poetul își descrie
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]