7,215 matches
-
două familii, din Calul verde, lucrare aparținînd lui Constantin Popa, actor al teatrului și principal interpret în spectacol, refac o experiență în datele ei primordiale similară cu aceea a personajelor din Cui i-e frică de Virginia Woolf? Alternanța dintre imaginar și realitatea imediată, dintre visarea lucidă și euforia ieșirii din mediu nu sînt rău conduse în textul actorului-dramaturg. Din păcate, spectacolul seamănă cu o lectură abia urcată în scenă a piesei. [...] Ioan Lazăr ("România literară", 11 martie 1982) * * * Constantin Popa
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
omului de către om! Al doilea nivel e de adîncime, dramaturgul sondînd în ființă, în straturile subconștientului, acolo unde bîntuie fantomele spaimei, acolo unde rațiunea nu are bilet de liberă circulație. Și cum "somnul rațiunii zămislește monștri", transferul din real în imaginar, în oniric se produce pe neobservate, "binevoitorii" vecini de bloc ai profesorului devenind creaturi suprarealiste, întruchipări grotești ale fricii funciare, ale spaimelor acumulate pe traiectoriile unei vieți de supunere lașă, de compromisuri și alinieri obediente. Sub agresiunea acestor făpturi goyești
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
regizorul fiind, în mod declarat, un adept al respectării paginii literare și al dicteului estetic desprins din ea. Am asistat, ca urmare, la o reprezentație în care cheia realistă a tratării se interferează cu cea onirică,, plonjonul din real în imaginar pe care îl efectuează regizorul și interpreții avînd suficiente motivații, chiar dacă acestea sînt foarte discrete, depistarea lor în imaginea scenică presupunînd un ochi exersat și experiență din partea spectatorului. Deși demarează greoi, spectacolul are un crescendo dramatic susținut, căpătînd adîncime în
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
adaptarea în limba franceză a piesei Capul de rățoi (Tête de canard) de G. Ciprian. Un an mai târziu, îi apare în țară romanul Cenușa mea va fi caldă, în traducerea lui Petru Popescu, o alegorie plasată într-un ținut imaginar numit Trislanda, în care oamenii săraci, înfometați, sătui de injustiție, hotărăsc să-și facă singuri dreptate și să-și modifice astfel cursul existenței. În 1990 publică, în limba română, o culegere de nuvele, intitulată Timpul de veghe, timpul de vis
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285687_a_287016]
-
și cursul vieții, tehnicile ,,polisenzitive”, cercetările feministe, combinarea metodelor cantitative și calitative par a fi de actualitate. Ce avem noi de spus În legătură cu astfel de teme? Maria Larionescu: Cariera sociologiei românești din ultimul deceniu este strâns legată de schimbările În imaginarul colectiv al societății românești În tranziție. Impactul sociologiei asupra spațiului public poate fi surprins În câteva direcții: a) ,,desensibilizarea politică excesivă” (C. Zamfir). Prin cercetările lor, sociologii au reușit să readucă În câmpul cercetării științifice o serie de teme cu
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Biblie, expresia ebraică chenot dor vador care semnifică „anii fiecărei generații” este sinonimă cu yemot olam care semnifică „zilele lumii” și desemnează istoria (Manheim, 1928/1990, 41-43). Referindu-se la cele trei dimensiuni simbolice ale generației ce fac parte din imaginarul social - respectiv memoria colectivă, conștiința de generație și amprenta timpului -, Claudine Attias-Donfut explorează simbolistica generației, plecând dinspre nivelul colectiv spre nivelul individual, evitând capcana de a confunda o generație cu mitul referitor la aceasta. În ceea ce privește memoria colectivă, ea trebuie diferențiată
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Vatra”, „Steaua”, „Euphorion” ș.a. Circumstanța că P. a ucenicit în preajma lui N. Steinhardt - etapă al cărei rod direct a fost apariția cărții de convorbiri Primejdia mărturisirii (1993) - și că a devenit el însuși preot motivează deschiderea înspre fundamentele mistice ale imaginarului poetic. Dar terminologia și aluziile la mitosul biblic propun un lirism ce stimulează reflecția, iar nu scriitura profetică. Desfășurarea alegorică a versurilor, nutrită de parabole biblice, nu este o simplă transpunere plasticizată a unor episoade evanghelice, ci mai curând o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288820_a_290149]
-
religioasă e o dimensiune fundamentală a omului, ea a încetat să fie pretutindeni vizibilă, declarată, afirmată ca o calitate indispensabilă pentru un membru al societății, pentru bunul cetățean. Laicitatea a eliberat, aș îndrăzni să spun, divinul de prestigiul social. în imaginarul tîrziu modern, chipul lui precumpănitor nu este cel al suveranului ceresc, adesea prea îndeaproape cuplat cu suveranități terestre, cu puterea temporală. Aspectul de atotputere a divinului nu ni se mai impune, nu se mai arată ca primă trăsătură care ne-
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
interesează creștinismul, ci Christos Riscul tîrziu modern este ca, lăsată în grija persoanei, transcendența să se coloreze relativist, să apară drept chestiune de opinie ori de construcție individuală, subordonată subiectivităților limitate la nivelul lor individual. Cum poate fi semnificată în imaginarul public prezența transcendenței veritabile? Cum poate fi pus în evidență caracterul ei suprem obiectiv, obligatoriu, absolut, de vreme ce omul tîrziu modern s-a obișnuit să refuze ori să pună în cauză transcendențele obiectivate, absolutul instituționalizat? Jocul dintre obiectivitatea transcendenței și libertatea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
cititorul să raporteze conceptele și ipotezele la una sau alta dintre variantele descrise. Bandura, 1977. Bandura, 1977. Vezi mai departe. Fiziologice, învățări perturbate, selectivitate neadecvată a învățărilor prin inadecvare afectivă... Activitatea gândirii permite, pe de altă parte, "fantezii simbolice" (rolul imaginarului), care nu au decât o slabă legătură cu realitatea universului fizic. De exemplu, suprageneralizarea pornind de la un fapt oarecare. De exemplu, referenții publicitari. Comportamentele care derivă dintr-o asemenea eroare pot perturba individul care acționează ani în șir, chiar toată
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
3-4). Expresia „poporul lui Yhwh” va trebui așadar inserată în contextul religios documentat de textele de mai sus. Fiecare zeu era Domnul poporului pe care îl conducea prin intermediul regelui, preferatul său, de care se lega prin promisiunea ocrotirii. Acesta este imaginarul religios care ne permite să interpretăm mai bine versetul faimos din Dt 32,8: „Când Cel Preaînalt împărțea popoarelor moștenire, când îi împărțea pe fiii oamenilor, el a fixat hotarele popoarelor în funcție de numărul israeliților”. Acest verset citit în traducerea greacă
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de o boală era necesară utilizarea atât a mijloacelor naturale, cât și a celor supranaturale (pe care noi le-am numi magice, sau mai degrabă religioase). Distincția dintre instrumentele naturale și religioase este netă doar pentru cititorul modern, deoarece, conform imaginarului religios al acelui timp, substanțele naturale utilizate în riturile magice primeau puterea lor direct de la Dumnezeu. Contactul dintre puterile naturale și puterea divină se justifică prin rațiuni de tip mitologic, după cum o arată textele de exorcizare împotriva bolilor și nenorocirilor
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
mentale ale unei Românii omogene și unitare se combină cu mai vechile probleme ale originii etnice, etnogenezei, autenticității culturii populare, primejdiilor puse de către modernizare și urbanizare etc. Texte științifice importante sunt create și reevaluate în acest nou context ideatic. Importanța imaginarului este invocată și ea, uneori doar colateral, alteori explicit, central, ca în unele texte ale lui Gh. Brătianu sau Anton Golopenția etc. În crearea unor noi imagini, investirea națională a spațiului e probabil cel mai important produs al acestui câmp
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
șaptelea. Personalitatea autorului se limpezește parțial în Cărți, autori, tendințe (1968). Nu atât prin textele recente, ci mai curând prin faptul că sunt recuperate, în secțiunea Începuturi (1942-1947), cvasimajoritatea articolelor sale din prima etapă. Printre ele, un studiu ezitant despre imaginarul „galant” al poeziei lui Mihai Eminescu și articole despre Perpessicius, Constant Tonegaru ori Pompiliu Constantinescu. Acestuia din urmă i se reproșează, de exemplu, carența în „înțelegerea vie a epocilor și a generațiilor în raporturile lor cu zodia particulară a fiecărei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
repulsive. Reperul obiectiv al acestei Europe Centrale, ce tinde a deveni occidentală însă fără să posede cu adevărat atributele occidentalității, ar trebui să fie cu totul altul. Pentru Jacques Rupnik spre exemplu, Mitteleuropa se definește tocmai prin distanța dintre subiectivitatea imaginarului centro-euro-pean și substanța reală care îl contrazice: "Paradoxul Europei Centrale, scrie el, este decalajul dintre adeziunea sa față de civilizația, ideile politice și instituțiile occidentale, pe de-o parte, și realitățile dezvoltării sale social-economice, precum și fragmentarea etnică, pe de altă parte
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
și occidentaliste, ca în Ungaria sau Polonia, sau pe poziția particularismului național ca în Bulgaria, România și Rusia. Se înțelege că acestă configurație dualistă n-a fost uniformă. Pînă în perioada comunistă, în societățile Europei Orientale ponderea orașelor și a imaginarului occident-tal era mult mai mică decît cea a identităților tradiționale ortodoxe rurale. În schimb, aceasta a crescut din ce în ce în Europa centrală, generînd astfel o mentalitate populistă conform căreia țărănimea era privită ca un obstacol în calea "europenizării
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
cît, mai ales, neacceptarea unei suveranități străine, ce le rănea sentimentul național, a fost ceea ce a întreținut la cei mai mulți dintre spanioli voința de rezistență și speranța vie a eliberării. Același fapt a înscris această voință și această speranță într-un imaginar național avant la lettre. Rezistența spaniolă a fost promptă. În 711, Tariq debarcă pe coasta andaluză pentru ca în următorii douăzeci de ani să extindă stăpînirea musulmană aproape peste toată Peninsula Iberică. În 718 însă, Pelayo, conducătorul unei bande, ridică stindardul
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
este marcat prin "moartea regilor", cîteodată fizică și violentă, cel mai adesea simbolică, dar nu mai puțin semnificativă pentru o ruptură radicală a relației dintre guvernați și guvernanți. Tot acum se întrevede o reformulare absolută a raporturilor sociale și a imaginarului cultural pe măsura refulării valorilor și modurilor de organizare a vechilor societăți agrare și țărănești, înlocuite prin societăți industriale, urbane și alfabetizate. Cele două revoluții au acționat împreună. Dar, deși au fost apropiate, ele nu au fost chiar simultane; problema
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
vor fi totuși frînate după 1871 de către diverși factori deunificatori. Cel mai important dintre aceștia provine din ostilitatea catolicilor și a Bisericii față de politica de Kulturkampf (lupta pentru cultură) promovată de cancelarul Bismarck. În esență, această politică viza inculcarea unui imaginar omogen inspirat de valorile protestante dominante în Prusia și Germania de Nord, bazîndu-se pe sistemul învățămîntului public a cărui extindere va provoca reacții comparabile cu cele din Franța, antrenate de separarea Bisericii și a Statului de dogma laicității republicane. Dar
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în ceea ce le privește, de a se fi fondat pe baza unui pact politic sau civic. Însă, în cazul lor, acesta nu este de același ordin. Lipsind contractanții efectivi, așa-numitul pact al francezilor sau al britanicilor aparține de domeniul imaginarului și al sub-terfugiului. El a fost decretat de către mandatarii care și-au însușit suveranitatea, dar nu a fost acceptat de către mandatați. Oricît ar fi de înzestrat cu valori universale, pactul statu-lui-națiune liberal nu este altceva decît produsul plebiscitului neavenit al
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
suficient material de reflecție asupra evoluției fenomenului na-țional. Din punctul de vedere al relației dintre o identitate europeană și conținutul politic al acesteia, Spania se situează în registrul diviziunii unui imaginar comun deja constituit și nu în acela al unui imaginar ce urmează să se nască. Și, dacă ne referim la coexistența populațiilor ce aspiră la recunoașterea di-versității lor în cadrul aceluiași stat, dispozitivul spaniol nu se aplică decît regiunilor ai căror locuitori se simt apropiați și care au conștiința acestei coexistențe
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
au resimțit-o ca pe o "necesitate vitală"422: mai întîi negrii americani, apoi femeile și homosexualii, în cele din urmă comunitățile de origine extraeuropeană instalate în Europa. Taylor vede în aceasta semnul evoluției spre o a doua fază a imaginarului politic modern, marcat prin afirmarea universală a diferenței, fază opusă celei precedente, atașată într-un mod nu mai puțin universal proclamării egalității primordiale a indivizilor dincolo de caracterele lor particulare. Înțeleasă astfel, ideea de universalitate se înrudește, orice-am zice, cu
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Cerchez, protagonistul piesei, inaugurează în teatrul lui M. un stil sentențios și neapărat spiritual, subtil cu ostentație și, bineînțeles, persuasiv, pândit însă de stereotipie, chiar dacă dă impresia că tinde să se emancipeze de șabloane. Pendulând între planul real și cel imaginar, Șeful sectorului suflete e o comedie duioasă, în descendența lui Mihail Sebastian. Profesorul Miroiu se numește aici Gore, este meteorolog și la fel de timid înaintea farmecului feminin. „Șeful” ar fi, la rându-i, un alt Cerchez, gata oricând să jongleze cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
văzute de către comuniști ca nuclee de contact aflate În legătură cu grupurile de rezistență din munți (p. 15). Cristina Păiușan subliniază rolul important al monahilor În general și rolul fundamental al patriarhului Justinian În special. Pe de o parte, călugării reprezentau În imaginarul comuniștilor „armata neagră”, „dușmanul redutabil” (p. 17) al Securității; pe de altă parte, patriarhul era un adevărat proteguitor al „elementelor subversive” (p. 19) (călugări, preoți, legionari, foști membri ai partidelor istorice), În ciuda pericolelor la care se expunea. Mihai Ungheanu fixează
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și valoare vieții: direcționare, libertate, relații sociale, spațiu și timp. Pe măsură ce se dezleagă mecanismele memoriei, se conturează o identitate supusă mișcării În raporturile mereu schimbătoare dintre istorie și sensibilitate, se dezvăluie modul de reconstruire a trecutului prin Îmbinarea realului cu imaginarul, se descoperă un timp și un spațiu internalizat În care se poartă lupta pentru existență. Unele dintre cele mai frumoase și pătrunzătoare analize ale memoriei se pot Întîlni În aceste pagini. Al doilea studiu, intitulat „Determinări și dependințe instituționale”, investighează
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]