8,741 matches
-
norocos. A trebuit să dea intîi un rînd de beri la Gambrinus, apoi s-au mutat la Luther, după aceea au luat o mașină de piață, înghesuindu-se, și s-au dus pînă în Cotroceni, unde jurnalistul în cauză, un ins spînatec, gălbui, care graseia cînd se aprindea la vorbă, mărunțel și iute în mișcări, nu-i stăteau deloc bine ochii în cap, probabil se plictisea de moarte în compania unui amploiat prostit de vorbăria lui ori privirea îi alunecase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
stăteau deloc bine ochii în cap, probabil se plictisea de moarte în compania unui amploiat prostit de vorbăria lui ori privirea îi alunecase din obișnuință profesională, era și de mirare cum nu i-a făcut de petrecanie Cocoș, cu un ins ca el nu era bine să faci nici măcar cinci pași împreună că te vinde, s-au dus deci în Cotroceni, unde ziaristul avea o garsonieră de serviciu într-o vilă și în care ținea sechestrată de cîteva zile o persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sînt muște, acum dorm, dar ziua, ah, cîte muște sînt, nici nu vă închipuiți. Și dinspre stradă miroase a măgar. A bălegar de măgar. Cîte muște tot atîția măgari sînt la noi." Ar fi trebuit să rîdă, cunoștea tipul de ins care face glume ca să poată ieși din stinghereală, din strînsoarea timidității. N-a rîs. Poate nici nu era de rîs. "O sută de lei pe noapte. Și noaptea asta intră la socoteală." Apoi, ca să se scuze, "sînt mușterii puțini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cojoace pe umeri și puști ținute în brațe ca pe copii. Mai erau și alte poze pe care nu le știa. În fața unei colibe de stuf. Pe o lotcă răsturnată, în spate se vedea un lac ori chiar Dunărea. Trei inși vîrîți pînă la brîu într-o baltă, ținîndu-și puștile deasupra capului, să nu se ude. La o petrecere, cu sticle înfundate cu ciocălău și farfurii de faianță în față, cu toate că masa era dezgolită și stăteau pe laviță, încă vreo două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
firmei Molt atât de descoperit. În cele din urmă, pentru o asemenea clipă merita tot exilul din Vladia, era o victorie profesională și, dintre toate lucrurile legate de viața sa, Radul Popianu ținea cel mai mult la profesionalitate. Era un ins riguros cu pasiunea lucrului bine făcut, n-avea somn dacă nu-și făcea întocmai rondul, nu putea mînca dacă știa că hârtiile nu sînt în ordine, nu avea trai dacă în Vladia ar fi existat o neregulă, un lucru nelămurit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Dar, dincolo de poveștile vînătorești ori aventurile zborului, ori cele cu femei, erau destule și din astea, Radul Popianu descoperea o atracție permanentă a prințului către tot felul de anarhiști, socialiști, nihiliști, cărvunari mai vechi și mai noi, tot felul de inși care nu dădeau doi bani pe viața lor. O regulă de fier în meseria lui era că oamenii care nu țin la viața lor sînt cei mai primejdioși, deoarece nu dau doi bani nici pe viața altora. Cît de valoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
auzi un zumzet, putea fi aprobator, putea fi chiar numai o exclamație de surpriză, ministrul era chiar mai viclean decît se credea! Balbo asculta atent, privindu-l printre gene pe omulețul uscățiv, lipsit de orice carismă, exemplul tipic al acelor inși care în nici un caz n-au ce căuta într-un guvern de mînă forte, așa cum era cel de la Roma. Pe inși ca ăsta i-au alungat și din parlament, nu doar din guvern. Semăna prea mult cu Matteotti, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
credea! Balbo asculta atent, privindu-l printre gene pe omulețul uscățiv, lipsit de orice carismă, exemplul tipic al acelor inși care în nici un caz n-au ce căuta într-un guvern de mînă forte, așa cum era cel de la Roma. Pe inși ca ăsta i-au alungat și din parlament, nu doar din guvern. Semăna prea mult cu Matteotti, ca să nu sfîrșească mai devreme sau mai tîrziu ca el! Nu sîntem, mai precis nu vom fi deloc zgîrciți cu fondurile pentru înzestrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se simți un val de răcoare plin cu miros de frunză crudă și de liliac înflorit, dulce-amar. Muzica se angajă într-un tango argentinian, un chelner aproape că-l somă să-și ia un pahar de pe tava grea de argint, insul era destul de obosit și de transpirat și voia să scape de povară, își făcu drum în apropierea lui Pangratty. Ministrul Coriolan Popa, ei, nu era chiar ministru, dar conta mai mult decît o jumătate de guvern, molfăia un pateu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de lucrușoare pe care le aveam!" Vorbea ca un mahalagiu sau ca un vătaf de moșie, amestecătura avea rostul ei, probabil nu-și dădea prea bine seama cu cine discută, oricum, dacă se găsea acolo, în casa lui, însemna că insul avea un rost pe lume și de aceea catadicsise să-i intre în voie. Leonard Bîibîie judeca repede, fără să se înfunde în amănunte. Ceea ce-i spunea lui, Basarab Cantacuzino mai spusese și altora desigur, cu alți termeni, cu alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pline ochi și lumea se dă greu la trai îmbelșugat. Că nu era chiar așa se convinsese singur, îl lămurise doar în cîteva cuvinte chiar Mihai Mihail și mai ales i-o demonstrase cu fapte George Stan, care fiind un ins mai aplecat către aventură intra în tot felul de combinații cu angrosiști, cu fabricanți și mahări de industrie, felul său de a acționa era cu totul ieșit din comun în cadrul Serviciului. Mihail îl tolera pentru că, probabil, îndeplinea în planurile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
i se schimbă privirea în clipa cînd îi spui, cînd apeși pe trăgaci. Dar trebuie să ai curaj, domnule Bîlbîie, să ai curaj. Nu atunci cînd îți împuști calul pe care îl iubești, ci atunci cînd îi spui adevărul unui ins, oricum te va urî. Dar dacă ești pe capră trebuie să o faci, altfel rămîi înecat în noroi." Basarab Cantacuzino era nu doar cuprins de adevărul spuselor sale, ci și convingător. Trebuia doar să închizi ochii și să-l asculți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
entuziasmați, înflăcărați, excitați chiar. Balbo se plimba însoțit de Corvino și de un alt ofițer, cu însemnele aviației, a aflat mai tîrziu că era Cezar Stoicescu, fiul unui colonel din aviație ieșit la pensie. Cezar era inginer la Arsenal, un ins capabil, ambițios, cu o fire extrem de romanțioasă. Cîteva dueluri, o amantă publică, o nevastă dusă la exasperare. Dar asta n-avea importanță cînd era vorba de un om excepțional de bine pregătit în domeniul său, studiase la Politehnica din Leipzig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
au fost amănunte care au ieșit la iveală mai tîrziu, mult mai tîrziu, cînd Leonard Bîlbîie nu le mai putea folosi la nimic, la absolut nimic. Cînd s-au întîlnit a doua oară, pentru Leonard Bîlbîie inginerul Stoicescu era un ins apropiat chiar, știa extrem de multe despre el și i-ar fi putut da sfaturi, o privire din exterior e mult mai cuprinzătoare și mai obiectivă, felul de a fi al inginerului nu-i displăcuse cu totul și atunci, la cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dintre ei conștientizaseră o astfel de experiență. Mai bine spus, nu-și dăduseră seama ce se petrece cu ei, cu sufletul, cu memoria lor, pentru că unii n-avuseseră suflet, iar alții, ținere de minte. Sigur că am cunoscut. Era un ins rar, o persoană, remarcabilă în felul ei, n-a stat prea mult la închisoare, în schimb a avut toate motivele să trăiască intens experiența. Era o situație, dacă pot să zic așa, o situație deosebită și disperată. Fusese condamnat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
tîrziu domnule locotenent. Prea le convine multora starea de fapt. Numai dacă citești gazetele, te-ai și lămurit!" Vorbea sibilinic, nu se angaja prea mult, nu dădea amănunte, nu pomenea nici un fapt. Ca o conversație începută în tren cu un ins care te-a confundat cu altcineva, n-ai încotro și mergi mai departe ca să nu-l pui într-o situație ridicolă. Tehnica escrocilor. Șerban Pangratty lăsă o umbră de nedumerire pe obraz care se șterse repede, recăpătă expresia sa amabil-ironică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
putea prea bine ca în urmă să fie cîțiva morți, multă nenorocire, pagube de bani ori cariere sfărîmate, nu le putea ști pe toate, rețeaua era mare și el n-o controla decît indirect. De cunoscut nu cunoștea decît cinci inși, care nici măcar nu se știau între ei. Era tot ce putea face pentru a-i salva și pentru a salva organizația. Fusese o muncă de păianjen, cu răbdare, dar fără a fi înceată. Era război și încetineala mai întotdeauna era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Și, în vreme de război, orice soldat, chiar și unul mai hăbăuc, unul care umblă noaptea pe malul Dunării ca să-și răcorească țeasta aprinsă de băutură, tot știe ce are de făcut cînd se trezește nas în nas cu doi inși ce vor să treacă apa în miez de noapte, pe nevăzute, pe neștiute. Iar de înarmat era înarmat, catarama care zăngănea era sigur de la breteaua puștii. A ieșit în buza malului, ghemuindu-se, căutîndu-și un sprijin pentru tălpi, încordîndu-și picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Generalul luase hotărîrea să deschidă cît mai multe legații și agenții consulare, țara trebuie să iasă în lume, nu mai era un colțișor de lume, ci chiar o Țară, iar acțiunea în cauză a permis angajarea a destui de mulți inși care nu neapărat erau diplomați, dar doreau să fie. Pare-se că și domnul Izot Soceanu făcea parte din această categorie. De ce un consulat la Alexandretta? Pentru că era ultimul loc ce se putea oferi și pe ultimul loc se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Leonard Bîlbîie, un inspector foarte dotat, cu putere și dorință de muncă, unul dintre aceia care într-adevăr erau născuți pentru a fi membri ai Serviciului său. Discret, abil, cu putere de adaptare rapidă, cu un supraeu mereu treaz, un ins practic și totuși neinteresat anume în reușita materială, trăia modest, dar comod și orice avantaj în plus era ocolit numai pentru că i-ar fi ocupat viața, iar viața lui era făcută pentru Serviciu și nimic altceva. Un element esențial, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vor să facă ordine în țără. Iar Basarab Cantacuzino a și pus ochii pe dumnealor." Simți cum i se face frig în spate, închipuindu-și privirea greoaie, bovină, a ochilor aproape albi, ca ai unei statui antice, fixată asupra unor inși înfierbîntați de căldură și băutură, cu ochii alunecînd după dameze. "O să-i hipnotizeze, ca un șarpe boa și apoi o să-i înghită. Excelența-sa are nevoie de ceva de digerat, ca să-și facă un capital politic." Nu se putea gîndi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
e vorba de un cunoscut, de un apropiat, cineva în preajma căruia a trăit momente agreabile. Nu era cine știe ce, dar era un prim prag. Iar, pe deasupra, întîlnirile acestea erau un mijloc de control destul de bun. Oricât de ticălos ar fi un ins, tot îl simți cînd pune ceva la cale, un gest, o ezitare, o clipire a ochilor, sînt cîteva probe sigure, de exemplu, dacă se uită la unghii cînd vorbește cu tine, dacă își găsește de lucru, tot mută scrumiera, ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
febrilă în mediile industriale, ale meseriașilor nu doar în București. Ieri sosise o sinteză, nu chiar cu bunăvoința domnului Stan Emanuel de la Siguranță, dar cu ajutorul lui, în care se semnalau agitații politice la Tîrgu Mureș, unde au fost arestați cincisprezece inși, la Timișoara se operaseră 52 de arestări, în urma unei greve generale de o oră în favoarea amnistiei politice. La București erau puși sub strictă observație agitatori cunoscuți, despre care se știa cu precizie că făceau parte din grupul maximalist între care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
exact pînă unde se întinsese această libertate, mai mult decît fusese ea vreodată pînă atunci, după terminarea războiului și voiau să rămînă cu orice preț la putere chemîndu-l pe unul dintre cei mai pătați membri ai casei de Hohenzollern, un ins care a făcut de rușine nu doar amintirea regilor, ci chiar propria sa prezență. Un fustangiu, un dezechilibrat, un corupt. O păpușă, un papițoi la prima vedere, și multă vreme a fost și el înclinat să creadă că nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu mintea și cu brațele mele în așa fel, încît să fie în afara oricărui pericol, am vrut ca oamenii mei să fie apărați de nenorocirile care pîndesc întotdeauna pe cei care lucrează în branșa asta, nu mi-au trebuit decît inși inteligenți, deștepți, corecți, morali, devotați. N-am avut nevoie nici de maeștri ai pistolului ori ai pumnalului, nu mi-au trebuit luptători, aventurieri, oameni de curaj ieșiți din comun. Am crezut pînă acum că nimeni dintre funcționarii Serviciului nostru nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]