8,656 matches
-
iraniene, baltice și slave, în Europa de Est. Nu se cunosc prea multe despre începuturile istoriei germanicilor, avem la dispoziție doar scrieri ale autorilor romani, cercetări etimologice și descoperiri arheologice. Pe timpul domniei lui Cezar August, generalul roman Publius Quinctilius Varus a început invazia Germaniei ("Germania" era numele dat de romani teritoriilor de dincolo (la est) de Rin până la munții Ural). În această perioadă, triburile germanice au început să se familiarizeze cu tacticile de război romane, menținându-și, însă, apartenența tribală. În anul 9
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
masive a producției de armament, politica externă a Germaniei a devenit mai agresivă și expansionistă, împingând, voit, omenirea spre Al Doilea Război Mondial. În 1938 și 1939, Austria și Cehoslovacia au fost aduse sub controlul Germaniei și a fost pregătită invazia Poloniei (Pactul Hitler-Stalin, Operațiunea Himmler). La 1 septembrie 1939 armata Germaniei a lansat războiul „fulger” ("blitzkrieg") asupra Poloniei, care a fost rapid ocupată de trupele Germaniei și de Armata Roșie Sovietică, marcând începutul celui de-al Doilea Război Mondial în
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
la Transilvania până prin secolele XIII-XIV sunt foarte rare; ele au început să sporească îndeosebi odată cu urcarea pe tron a reprezentanților dinastiei străine, a angevinilor, d'Anjou (linia napolitană), începând cu regele Carol Robert. În dezastrul din 1241, în toiul marii invazii mongole, este posibil să fi fost distruse izvoare importante privind starea Transilvaniei de până atunci (care poate au existat de exemplu la Alba Iulia). Printre puținele documente oficiale dintre cele mai vechi ce atestă prezența românească se numără și două
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
ungar; între istoricii care au combătut aceste teze s-a aflat și istoricul ardelean David Prodan). Primul voievod (dux) atestat al Transilvaniei a fost Gelu . A fost urmat la conducere de Tuhutum, care a inițiat la începutul secolului X o invazie dinspre vest. Pacea dintre români și maghiari a fost consemnată la Esculeu (Așchileu). După Gelu, Transilvania a fost condusă de Tuhutum, urmat de Horca și Iula (Geula sau Gyula) conform Gestei. Există date despre un voievodat transilvănean cu centrul la
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
despre starea deplorabilă în care se aflau unele mănăstiri „grecești” (de rit ortodox) din regatul Ungariei, cât și despre măsuri abuzive împotriva autorității juridice a acestei biserici. Organizarea politică, administrativă și colonizarea Transilvaniei au înregistrat un recul semnificativ în timpul marii invazii mongole din primăvara anului 1241. Izvoarele istorice contemporane oferă la mijlocul secolului al XIII-lea imaginea unei Transilvanii pustiite. Imediat după retragerea trupelor mongole în anul 1242, regele Béla al IV-lea inițiază un vast program de refacere a regatului și
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
Alba Iulia. Îndrăgostit de Renașterea italiană, el a căutat constant să atragă la Alba Iulia instrumentiști și compozitori valoroși. Rezultatul va fi stabilirea unor legături cu Italia muzicală și afirmarea profesionalismului în muzica de la curte. Se produce acum o adevărată invazie de muzicieni străini (din Saxonia, Prusia și mai ales Italia), unii dintre ei cu renume în epocă, precum Giovanni Battista Mosto sau Antonio Romanini. Se constituie chiar și o orchestră formată din circa 20 de instrumentiști (număr mare pentru acele
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
a numit moștenitor. Henric a devenit rege al Franței sub titlul de Henric III. Această mișcare a surprins majoritatea nobilimii, deoarece în timpul conducerii lui Henric economia Poloniei s-a dezvoltat. După 1569 uniunea statală polono-lituaniană a suferit o serie de invazii tătărești, care aveau drept scop a prăda, a jefui și a prinde sclavi. Zona limitrofă de la sud-est a fost într-o stare de război semi-permanent până în secolul XVIII. De asemenea, tătarii au sprijinit revoltele cazacilor în 1593, 1626, 1637-1638 și
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
au observat calm cum naziștii au reprimat cu brutalitate feroce eforturile revoluționarilor. După capitularea polonezilor, Hitler a comandat distrugerea orașului zicând „nu vor sta în Varșovia nici două cărămizi”. Germanii au fost finalmente învinși când forțele sovietice și-au reluat invazia în 1945. În timpul războiului, aproximativ 6 milioane de cetățeni polonezi au fost omorâți de germani și peste 2,5 milioane au fost deportați în Germania, pentru muncă forțată, sau în lagăre de exterminare precum Auschwitz-Birkenau. Între 1941-1943 naționaliștii ucrainieni au
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
și este în mare parte implicată în operațiuni pe Marea Baltică, cum ar fi misiuni de căutare și salvare în apele teritoriale ale Poloniei, precum și măsurători hidrografice și de cercetare, cu toate acestea, recent Marina Poloneză a jucat rol internațional în Invazia Irakului din 2003, asigurând suport logistic pentru Marina Statelor Unite. Poziția actuală a Forțelor Aeriene Poloneze este cam la fel, de obicei participă în misiuni de rutină deasupra Mării Baltice, dar cu excepția unui număr de unități care servesc în Afganistan, nu a
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
Doctrina militară poloneză reflectă aceeași natură defensivă ca și cea a partenerilor săi din NATO. Din 1953-2009 Polonia a fost un mare contribuitor la diferite misiuni de menținere a păcii ale Națiunilor Unite. Forțele armate poloneze au luat parte la Invazia Irakului din 2003 cu trimiterea a 2.500 de soldați în sudul țării. Armata a fost temporar, dar grav afectată de pierderea multora dintre comandanții săi de top în urma accidentului aviatic de la Smolensk, din 2010, în care au decedat toți
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
de gândire”. Compara Protectoratul Boemiei cu un „behemoth”, referindu-se la anexare ca un act „preistoric”. Textele anti-război din 1939 au răspuns la suspiciunile care spuneau că va urma un nou conflict armat care va dăuna vitalității naționale, și, în timpul Invaziei Poloniei, și-a exprimat solidaritatea față de Polonia — polonofilia lui Iorga a fost remarcată și de naziști ducând la relații tensionate între Berlin și București. Conservatorul Iorga înclina să simpatizeze cu alte forme de totalitarism sau corporatism, și, din anii '20
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
între Berlin și București. Conservatorul Iorga înclina să simpatizeze cu alte forme de totalitarism sau corporatism, și, din anii '20, vedea cu respect fascismul italian. Și-a exprimat dezamăgirea față de regimul italian care era aliat al Ungariei, dar a aplaudat invazia Etiopiei din 1935, și considera că o alianță cu Italia era una mai sigură decât cea cu Mica Antantă. O componentă importantă și controversată a viziunii politice a lui Iorga, prezentă în aproape întreaga carieră, a fost antisemitismul. Istoricul cultural
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
Podul Înalt, bătălie cunoscută în istorie ca fiind cea mai strălucită victorie din istoria României și cea mai mare victorie europeană împotriva otomanilor până la asediul Vienei. Între secolele XVII - XVIII, mai multe așezări vasluiene au fost prădate și incendiate de invaziile tătare și otomane, unele dintre ele fiind complet distruse cum a fost și cazul actualei reședințe, Vaslui. În secolele care au urmat locuitorii județului au participat activ la bătăliile pentru independență și libertate din 1848, 1858, 1877 și 1918 fiind
Județul Vaslui () [Corola-website/Science/296669_a_297998]
-
măgura Moigradului, așezare pomenita de Ptolemeu în lucrarea să Geographia. Demne de remarcat sunt castrele române de la Bucium, Romita (Cersiae), Tihau, Sutonu (Opatiana) și de la Românași (Largiana). Din motive de apărare a trecătorii Poartă Meseșului și a întregului ținut împotriva invaziilor tătare și turcești au apărut fortificații medievale cu rol complex, urmele unor asemenea cetăți medievale pastrandu-se la Almas, Moigrad și Simleul Silvaniei. Numele voievodului Valahiei Mihai Viteazul, primul domn care a reușit unirea celor trei țări române, se leagă
Județul Sălaj () [Corola-website/Science/296667_a_297996]
-
în sud, până la mlaștinile Pripetului, în nord, devenind un potențial adversar de temut al puternicei Republici romane. În prima jumătate a secolului I î.Hr. dezvoltarea societății dacice, întărirea aristocrației tribale militare, transformarea ei în clasă politică, iar pe plan extern invaziile celților și amenințarea Republicii romane au constituit un mediu prielnic pentru unificarea tuturor triburilor dacice într-o entitate de tip statal. Conform istoricului Iordanes, Burebista își începe domnia în jurul anul 82 î.Hr., dată care a fost calculată funcție de momentul venirii
Burebista () [Corola-website/Science/296676_a_298005]
-
ca un întreg, inclusiv promovarea cooperării internaționale, respectul pentru drepturile omului, democrația și domnia legii. Politica necesita unanimitate între statele membre pentru politicile necesare și în problemele particulare. Unanimitatea era o problemă dificilă și a cauzat dezacorduri, precum cea cu privire la Invazia Irakului din 2003. Reprezentantul și coordonatorul Politicii Comune înafara UE este Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate (actualmente Catherine Ashton) care reprezintă UE în politicile de afaceri externe și de securitate. Înaltul Reprezentant conduce Serviciul
Uniunea Europeană () [Corola-website/Science/296605_a_297934]
-
dorea chiar unirea celor trei provincii sub conducerea Austriei. În toamna 1848 a fost aplicat principiul de reorganizare a Transilvaniei, fiind create prefecturi și legiuni, instituții de autoguvernare națională. În Munții Apuseni, Avram Iancu a organizat o rezistență militară împotriva invaziei habsburgice. În iarna au fost intensificate eforturile revoluționarilor transilvăneni, bucovineni și bănățeni pentru constituirea unui bloc românesc. Până în martie 1849, Transilvania a fost supusă armatei maghiare, dar nucleul de rezistență s-a menținut în Apuseni, armata lui Iancu purtând victorii
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
scurt timp și în alte orașe importante ale Califatului. Aici a ținut prelegeri timp de patru ani (1091-1095) celebrul teolog și filosof al-Ġazzăli (1058-1111), cunoscut în Europa medievală sub numele de Algazel). Al-Nidhamīya a supraviețuit distrugerilor provocate la Bagdad de invazia lui Hulagu (1258), ca și asediilor ulterioare ale tătarilor. La doi ani după ce Timur Lenk a cucerit Bagdadul, al-Nidhamīya a fuzionat cu o instituție similară, al-Madrasa al-Mustansirīya. Al-Madrasa al-Mustansirīya (ar.: المدرسة المستنصرية) a fost întemeiată în 1233 de califul abbasid
Bagdad () [Corola-website/Science/296843_a_298172]
-
o bibliotecă. Unul dintre puținele monumente păstrate din perioada abbasidă, al-Mustansirīya a fost renovată în 1961. Bagdadul rămâne un important centru cultural și comercial până în 1258, când este cucerit de mongolii conduși de Hulagu. Orașul este distrus și populația masacrată. Invazia mongolă pune capăt Califatului abbasid. În anul 1401, Bagdadul este cucerit de Timur Lenk (Tamerlan). În 1534, armatele otomane ale sultanului Soliman I l-au trecut prin foc și sabie, iar o sută de ani mai târziu, la porțile sale
Bagdad () [Corola-website/Science/296843_a_298172]
-
este cucerit de Timur Lenk (Tamerlan). În 1534, armatele otomane ale sultanului Soliman I l-au trecut prin foc și sabie, iar o sută de ani mai târziu, la porțile sale s-au ivit din nou turcii. În perioada dintre invazia lui Timur Lenk și cucerirea definitivă de către otomani 1638, Bagdadul ajunge "capitala somnolentă a unei regiuni nesemnificative". După lupte crâncene cu trupele turcești și germane în timpul Primului Război Mondial, Irakul a intrat sub tutela Marii Britanii. În anul 1921, Bagdadul a fost proclamat
Bagdad () [Corola-website/Science/296843_a_298172]
-
secret s-a dovedit a fi o cale eficientă de evadare, în caz de asediu al Vaticanului, pentru unii papi care au urmat. În anul 1494 papa Alexandru al VI-lea l-a folosit pentru a scăpa cu viață la invazia lui Carol al VIII-lea al Franței. Papa Clement al VII-lea s-a refugiat cu succes în Castelul Sant’Angelo, prin intermediul său, în 1527, în timpul "Asediului Romei" (în ) de trupele dezlănțuite de mercenari ale Sfântului Imperiu German, care au
Vatican () [Corola-website/Science/296845_a_298174]
-
mai adesea, este menționată data de 1 septembrie 1939, dată care marchează invadarea Poloniei de către Germania, ceea ce a dus la declarațiile de război ale Franței și Angliei două zile mai târziu. Alte date luate în calcul sunt 7 iulie 1937, (invazia japoneză în China, care a fost începutul celui de-al doilea război chino-japonez), sau intrarea armatelor lui Hitler în Praga în martie 1939. Există istorici care consideră că invazia italiană în Etiopia (al doilea război italo-abisinian), din 1935-1936 este adevăratul
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
mai târziu. Alte date luate în calcul sunt 7 iulie 1937, (invazia japoneză în China, care a fost începutul celui de-al doilea război chino-japonez), sau intrarea armatelor lui Hitler în Praga în martie 1939. Există istorici care consideră că invazia italiană în Etiopia (al doilea război italo-abisinian), din 1935-1936 este adevăratul început al celui de-al Doilea Război Mondial. Se merge chiar mai departe, data de 18 septembrie 1931, (așa numitul Incident manciurian), fiind considerată de unii istorici data de
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
slăbită după epurările staliniste. "Articole principale: Campania norvegiană, Bătălia Franței, Bătălia Angliei, Campania din Africa de Nord, Campania din Balcani" Europa: Germania a invadat Danemarca și Norvegia la 9 aprilie 1940, în cadrul Operațiunii Weserübung, care avea scopul declarat să elimine amenințarea unei invazii aliate în regiune. S-au desfășurat lupte grele pe mare și pe uscat, în Norvegia. Forțele britanice, franceze și poloneze au debarcat în sprijinul norvegienilor în luptele de la Namsos, Åndalsnes și Narvik. Până la sfârșitul lunii iunie, însă, forțele aliate au
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
pentru controlul spațiului aerian britanic. La început, "Luftwaffe" avea ca țintă Centrul de comandă al RAF, dar a ajuns să se rezume la bombardamente sălbatice asupra Londrei. Cum "Luftwaffe" a eșuat în îndeplinirea scopurilor propuse, Operațiunea Seelöwe (Leul de Mare) - invazia insulelor britanice - a fost abandonată. Eforturi cel puțin la fel de mari s-au făcut pe mare, în timpul Bătăliei Atlanticului. Într-o campanie pe termen lung, submarinele germane au încercat să priveze Anglia de transporturile de mărfuri din SUA - absolut necesare apărării
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]