7,873 matches
-
uitat după raza farului din Marbella, presupunînd că vreo descărcare electrică distrusese felinarul. Dar raza Își continua rotirea lină pe cer. Miezul portului din Costasol era cuprins de flăcări. Luase foc o goeletă, catargul Îi strălucea ca un fitil de lumînare. Eliberată din parîmele de amarare, plutea În derivă către larg, ambarcațiune de foc căutîndu-și În beznă flota-fantomă. Dar nu dură niciun minut, și parcă stinse cineva flăcările cu mucarnița; am bănuit că se scufundase Înainte ca Bobby Crawford să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
o broșă bombată și mare, care trimitea irizări de sânge și de fruct terciuit, iar culorile îi treceau lui Omar peste chip, făcându-l să pară și mai schimbat. Vinul se dezlega lângă sfeșnicul de pe masă, în care ardeau două lumânări, iar căldura lor învia taninuri de scoică, de piatră și vârtej de nisip. Chiar de ai mai băut de când ești aici, minte-mă că e primul vin. — N-am de ce să te mint, e chiar primul. Îl cunosc și l-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
urmă, ca un ceva nevăzut, care le pieri de sub ochi. Instinctiv, Omar se uită spre luminator și văzu doar luna, ca pe un capac poleit, ca o portocală prea coaptă. Toți ceilalți șase se mai roteau, luminând ca flacăra unor lumânări, dar Maestrul Beheshti dispăruse. — E al doilea derviș care trece în nori, zise lângă el cerșetorul. — A plecat, zise altul, ținându-și plânsul. Shams nu avea față, nici corp, continua să se învârtească - un burghiu de aur în bezna nopții
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
că moartea era un decoct de crin, de tabac și haină purtată. Nu părea de nesuportat: izul ăsta ieșea din tapiserii și din bord, din grătarele de nuc veritabil, pe care puneai defunctul cu grijă, din nișa pentru coroane și lumânări. — Moartea nu e chiar cine știe ce, bâiguia Maradona, noi o facem să fie! O facem, o facem, creezi spectacolul, dar îmi iei biștari pentru asta, zicea Max-Dinte. Da’ tu? Îi ceri omului cât trei înmormântări ca să îi dregi gura! Toată lumea se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în vis, eram eu pădurarul. Dar cel care intrase în cabană era un inchizitor. Tăcea și se uita la mine. S-a așezat pe un scaun și, deodată, am observat că scaunul semăna cu jilțul de la Inchiziție. A scos niște lumânări, le-a așezat pe masă și le-a aprins. Avea mâna mică... Ai observat că mulți inchizitori au mâna foarte mică? ― Pentru că nu torturează cu mâna lor. ― În tot acest timp nici nu mă băga în seamă. Umbla prin încăpere
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
le vei trezi tu". Mi-am dat seama că, orice aș fi făcut, rezultatul rămânea, până la urmă, același. Inchizitorul s-a uitat batjocoritor la mine. Buzele i s-au mișcat din nou: "Acum ai înțeles? N-ai nici o scăpare. Atunci când lumânările vor fi ars până la capăt, vocea mea își va regăsi sunetul și vei fi pierdut." În clipa aceea am urlat. Nu mai țin minte ce. Și m-am trezit leoarcă de sudoare... Cum vezi, eu am experimentat, la fel ca
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
aș vrea să-mi sfârșesc zilele vara, pentru a avea dinaintea ochilor ceea ce regret. Dar moartea e urâtă în orice anotimp. Pe când viața e frumoasă în cele mai neașteptate forme. M-am convins și înainte de a abjura. ― Cum? ― În timp ce priveam lumânările care afumau pereții, am auzit un lătrat de câine. Și toată atenția mea s-a îndreptat atunci spre lătratul acela. Era tot ce pătrundea din lumea de-afară. Am simțit un nod în gât. Însă nu voiam să se vadă
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
n-am înțeles asta mânat de o vanitate care m-a împins să nu las lucrurile să se liniștească. Trebuia să-mi dau seama că nu-mi vor răbda chiar toate provocările. Într-un fel, mi-am căutat-o cu lumânarea. Și a trebuit să suport consecințele ca să mă pot lepăda de orice trufie. E drept că mă săturasem de mofturile lor și îmi era din ce în ce mai greu să mă prefac. Or, așa ceva e foarte primejdios într-o societate speriată de Inchiziție
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
fereau de mine. Și, când am ajuns, am văzut în mijlocul pieței o statuie la picioarele căreia am depus maldărul de lemne ca pe un buchet de flori. Buzele de piatră au rânjit atunci și un șarpe care ardea ca o lumânare m-a mușcat. În aceeași clipă, mi-am dat seama că statuia înfățișa un inchizitor, tocmai cel care mă silise să abjur. Mi-a fost atât de rușine, încît m-am furișat pe lângă ziduri până am ieșit afară din cetate
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
să se pună în pielea mea. Asta m-a descurajat foarte tare. Mi-a dat o lovitură chiar mai urâtă decât cea primită la Inchiziție, deoarece nu mă așteptasem la ea. În fața inchizitorilor, era firesc să mă simt singur. Flacăra lumânărilor sfârâia ca pielea arsă și toți, cu mantiile lor de purpură, cu jilțurile lor înalte, trufașe, pluteau, parcă, în singurătatea acelei încăperi ca într-un acvariu. Mă străduiam să nu se observe pe fața mea nici teama, nici rușinea, iar
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
fost arestat imediat. În prima noapte petrecută în arest, am visat că mă prăbușeam. Cădeam într-un fel de prăpastie. Deasupra mea stelele se îndepărtau și așteptam ca, din clipă în clipă, cerul să se stingă în întuneric ca o lumânare... Îmbolnăvindu-mă, mi s-a îngăduit să locuiesc sub strictă supraveghere în casa ambasadorului Florenței. La primul interogatoriu, m-au întrebat dacă-mi recunosc vinovăția. Am zis că nu. Câteva zile mai târziu, tot sperând că lucrurile se vor aranja
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
intrat dimineața în cabana pădurarului, m-a privit batjocoritor și mi-a spus, mișcîndu-și buzele, fără să scoată un sunet: " Dacă vei vorbi, Galilei, șerpii se vor trezi și te vor mușca". I-am răspuns: "Dar când se vor stinge lumânările, vei vorbi tu". Da, Galilei, ai dreptate, dar de unde știi?" "Te-am mai visat, am zis. Te cunosc." S-a uitat lung la mine. Atunci, cunoști cum se termină toate astea?" "Cum?" Nu mi-a răspuns. A zâmbit numai, arătîndu-și
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
mai visat, am zis. Te cunosc." S-a uitat lung la mine. Atunci, cunoști cum se termină toate astea?" "Cum?" Nu mi-a răspuns. A zâmbit numai, arătîndu-și dinții galbeni și putrezi. Dar dacă visez și acum?", am întrebat eu. Lumânările erau ajunse la capăt. Cădeau ultimele picături de seu. Pe peretele cabanei, am văzut, deodată, lucind niște umbre ciudate. În curte ardea un rug uriaș pe care vântul, amestecat cu ploaie, îl ațâța. Încolo, totul părea cufundat într-un somn
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
existenței: căci un om de gust, asemenea unui artist, ia În seamă și cel mai mic lucru. Cu cât ansamblul e mai aproape de perfecțiune, cu atât mai vizibilă este o nepotrivire. Numai un prost sau un geniu pot pune o lumânare Într-un sfeșnic. Aplicațiile acestei importante legi fashionable au fost bine Înțelese de către celebra femeie (doamna T.) căreia Îi datorăm următorul aforism: XXII Spiritul stăpânei poate fi ghicit de cum Îi treci pragul casei. Această vastă și veșnică imagine care este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
zisei eu, îmbufnată, să mă pui să port alb și apoi să-mi zici să stau lângă cineva care e de două ori mai înalt decât mine, ca să nu mai vorbim și că e mai slab. O să arăt ca o lumânare în biserică. Draga mea, îmi reproșa Hugo. Nimeni n-ar putea să spună că ești bondoacă. Că ai corp în formă de clepsidră, da. Bondoacă, nu. Cu siguranță, unul dintre avantaje, atunci când porți alb, e că toată lumea întoarce capul după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Așa se face că am vizitat rând pe rând Bani Sueif, el-Minia, apoi Manfalut, unde ni s-a alăturat un om în vârstă. Chiar în noaptea aceea, profitând de liniște și de somnul copiilor, începusem să scriu la lumina unei lumânări, când noul pasager m-a interpelat: — Hei! Tu de colo! Du-te de scoală un marinar! Văd în apă o bucată mare de lemn care ne va fi de folos mâine la bucătărie! N-am gustat nici tonul de ienicer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o călătorie de un an prin India, fetele cu cercel cu diamant în nas, cei care se strângeau de fiecare dată la aceste întâlniri de sâmbătă seara. Cântau melodiile bine cunoscute - Shir l’shalom, Cântecul păcii - și purtau obiectele speranței: lumânări așezate în căușul palmelor sau chiar portrete ale acelui bărbat, Itzhak Rabin, eroul asasinat care a dat numele acestui loc sfânt. Formau un cerc în Piața Rabin, fie înmânând foi volante și abțibilduri, fie zdrăngănind ușor din chitări, lăsând cântecele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
a manifestației. Un cameraman al NBC filmase un cadru care îl făcu pe șeful lui să gângurească de emoție: un bărbat purtând o kippa, căciulița mulată, purtată de evreii religioși, lângă o negresă etiopiancă, chipurile lor fiind scăldate în lumina lumânării pe care o ținea femeia. La câteva rânduri în spatele lor, neobservat de cameră, se afla un bărbat mai în vârstă: grav, cu o figură încordată de atâta hotărâre. Verifică interiorul jachetei: încă mai era acolo. Pe platforma construită temporar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
avea să aibă răspunsurile necesare. Merg pe jos de aici, îi spuse șoferului. Mulțimea care se afla la priveghi de sâmbătă seara - oameni de dreapta și colonialiști hotărâți să mențină presiunea asupra guvernului - se micșorase. O mână de activiști cu lumânări în mâini, păstrând distanța cuvenită față de casă. Maggie se uită la ceas. Era prea târziu ca să facă o vizită ca asta, neanunțată, dar ceva îi spunea că Rachel Guttman nu dormea. Căută din ochi soneria și dădu peste un buton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de dimineață. Voia să vină zorii ca să iasă din nou la lumina zilei și să se apuce de treabă. Era treaz, așa că auzi chiar el pașii. Instinctiv, trase piedica pistolului și așteptă în întuneric. Văzu nimbul de lumină al unei lumânări, după care auzi o voce. —Psst. Salim, sunt eu, Marwan. —Intră, frate. Bărbatul mai tânăr intră tiptil, fără zgomot, în camera în care Salim Nazzal dormea în noaptea aceea. Se uită în jur, zări trei adolescenți, toți dormind duși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
vor construi drumuri, se va pune o placă de bronz, vom turna un bust, poate că vom ridica și un hotel... Vom veghea tot timpul, vom curăța buruienile, vom spăla, vom vopsi, vom rânji, va fi curat ca-ntr-o lumânare... GARDIANUL (Efuziune.): Artur! Să ne ierți! CĂLĂUL: Din prima clipă am știut că lucrurile, că lumea... nu se va sfârși aici... Din ochiul lui, da, din ochiul lui ar merita să zboare o pasăre! COLONELUL: Și iartă-mă că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ieșirii publicului; mecanismul rotirii ei poate fi oferit spre contemplație; păsările și pisica vor fi lăsate în plata domnului. GROAPA DIN TAVAN Piesă în trei acte Personaje: PARASCHIV MACABEUS INAMICUL SOLDATUL BINE ECHIPAT ACTUL I O pivniță. O masă. O lumânare aprinsă pe masă. Un scaun. Intrarea în pivniță se face printr-un chepeng aflat în tavan. Din tavan coboară o scară. Un cui bătut în zid. O trompetă atârnată în cui. MACABEUS doarme pe o rogojină, într-un colț. PARASCHIV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pumnii în cap. Explozii care se apropie și cutremurarea scenei. Apocalipsa e chiar deasupra pivniței. PARASCHIV urlă. De sus cad bucăți de tencuială. Curge praf din tavan. Trompeta se clatină pe cui, la început mai slab, apoi pendulează puternic. Flacăra lumânării tremură. Apocalipsa la apogeu. Trompeta sare din cui și se rostogolește pe jos. Îndepărtarea apocalipsei. Zgomote în descreștere. Zvâcniri îndepărtate. Sunete care se sting. Din când în când câte un urlet. Zgomotul ploii pe acoperiș. Tăcerea se lasă treptat. Picăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
sare din cui și se rostogolește pe jos. Îndepărtarea apocalipsei. Zgomote în descreștere. Zvâcniri îndepărtate. Sunete care se sting. Din când în când câte un urlet. Zgomotul ploii pe acoperiș. Tăcerea se lasă treptat. Picăturile se răresc. Se opresc. Flacăra lumânării se liniștește. PARASCHIV se liniștește. Se târăște pe jos până la trompetă. O ia. O mângâie și o șterge cu palmele. Se așază turcește. O duce la gură. Începe să încerce sunetele. Intonează slab motivul pe care îl va cânta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pe jos.): Omoară-mă, omoară-mă! PARASCHIV (Ripostând, trăgându-se, urlând.): Vreau să ies, vreau să mă duc... (Se smulge și se repede spre scară.) MACABEUS ( Se ridică, uriaș, grotesc, implacabil; se repede spre PARASCHIV, stingând dintr-un gest și lumânarea de pe masă; îl trage pe PARASCHIV de picioare, îl ia pur și simplu în brațe și-l trântește în colțul încăperii.) Ai să fii al meu, sfințișorule... (Începe să-și dea jos haina.) (Urletele apocalipsei, raze de lumină pătrund prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]