7,800 matches
-
ehehe, să fiu io sănătos, ieri a venit abia pe la 11. Ca și cum ăsta era farmecul respectivului doctor. Din când în când, își mai bătea joc de pacienți. Îi lăsa cu ochii în soare, să aștepte. Comportament absolut aberant. Ca la nebuni. Tot ce au trăit oamenii ăștia, de fapt, în tinerețea lor, în comunism, a fost ca la nebuni. Toți s-au format atunci și dacă acum trăim ce trăim e din cauza anilor ălora. Totul se întâmplă în virtutea inerției. Sau din cauza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
când în când, își mai bătea joc de pacienți. Îi lăsa cu ochii în soare, să aștepte. Comportament absolut aberant. Ca la nebuni. Tot ce au trăit oamenii ăștia, de fapt, în tinerețea lor, în comunism, a fost ca la nebuni. Toți s-au format atunci și dacă acum trăim ce trăim e din cauza anilor ălora. Totul se întâmplă în virtutea inerției. Sau din cauza vitezei. Îmi povestea cineva că se afla în anii aceia la mare, împreună cu un grup de turiști străini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
zdrențe, care bruiază gălăgia stârnită de căteva duzini de pacienți chinuiți de cine știe ce stomatolog neîndemânatic. Nu știu dacă îmi plăceau neapărat grohăiturile alea de godaci pândiți de pericolul castrării. Cert e că le ascultam. Trebuia să dai din cap de nebun până te apucau durerile de ceafă și să te schimonosești ca de o cruntă suferință. Așa trebuia. Erai obligat. Gemea clasa de sepulturiști și de alți indivizi periculoși, așa că îți scădea cota îngrozitor dacă ziceai că e nașpa muzica aia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cu Pif erau mult peste discuțiile de acolo. Care propuneau incoerența ca metodă de lucru. Era la modă să fii cinic. Rău. Îi ascultam pe puștii care-și povestesc isprăvile. „Io nu sunt sănătos!“, se dădeau ei rotunzi. Să fii nebun e de bonton. E marfă. Banalizarea nebuniei. Nebunia ca blazon. Carte de vizită. Singura soluție dacă vrei să înțelegi ceva din ce ți se întâmplă. „Nebun e ăla, bă!“ „Nebun“ ca laudă supremă. În loc de „șmecher“, „Bă, nebuuunule!“, ca formă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
care-și povestesc isprăvile. „Io nu sunt sănătos!“, se dădeau ei rotunzi. Să fii nebun e de bonton. E marfă. Banalizarea nebuniei. Nebunia ca blazon. Carte de vizită. Singura soluție dacă vrei să înțelegi ceva din ce ți se întâmplă. „Nebun e ăla, bă!“ „Nebun“ ca laudă supremă. În loc de „șmecher“, „Bă, nebuuunule!“, ca formă de a-ți exprima dragostea. E greu să înțelegi ce se petrece cu tine. Totul e haos. Totul e incoerent. Înțelegi că, pentru a te integra acestei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Io nu sunt sănătos!“, se dădeau ei rotunzi. Să fii nebun e de bonton. E marfă. Banalizarea nebuniei. Nebunia ca blazon. Carte de vizită. Singura soluție dacă vrei să înțelegi ceva din ce ți se întâmplă. „Nebun e ăla, bă!“ „Nebun“ ca laudă supremă. În loc de „șmecher“, „Bă, nebuuunule!“, ca formă de a-ți exprima dragostea. E greu să înțelegi ce se petrece cu tine. Totul e haos. Totul e incoerent. Înțelegi că, pentru a te integra acestei stări de fapte, trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
la cotitură, hai ne frigem, coaie! Dar nici unul din sat nu citise cartea. Doar popa, care spunea că a râs de n-a mai putut. Zicea că dacă în momentul acela intra cineva peste el, ar fi presupus că e nebun și s-ar fi compormis definitiv ca față bisericească onorabilă. Nici cei doi nu citiseră cartea. Totuși, tot omenește e și să-ți aperi fratele. Erau lucruri inofensive în carte, dar ei treceau la logica lui: „Ba pe-a mă-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să le Încurce și mai rău numai după câteva luni. și, În sfârșit, lovitura cea mare pentru tradiția cuminte a revistei și pentru indiferența resemnată a directorului, dar care-mi flatează astăzi nespus amintirea: liberul acces În revistă dat tuturor nebunilor, tuturor inadaptabililor, nici cu una, nici cu două, dar totuși lesne de Împăcat; victimele unei originalități proprii greu de definit și de identificat, sau ale unui talent, de voie, de nevoie, inconformist; literații cei tineri de școală nouă, admonestați pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a plecării sale intempestive din cercul scriitorilor simboliști, cum și o protestare de independență și un avertisment al afir mării sale viitoare proprii, În afara curentelor literare pe urma cărora „toți băieții din centre au ajuns poeți ai neamului și toți nebunii ratați ai Capitalei, poeți simboliști“. Încăput [mai târziu] pe linia tradiționalistă, nu numai ca poet, dar și ca teoretician politic de extremă dreaptă, N. Davi descu a urmat tradiția obștească și deprimantă a scriitorului român ajuns prea curând la acea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sedus, sărăcuțul de mine. Am fost Însă gelozit la cuțite și, o singură dată În viață, și de băiatul meu, pentru un drac de fată blondă În scurtă trecere prin Buftea: ea de 17 ani, băiatul meu de 23 și nebunul de tai că-său, de 50. Rezultatul: 0 la 0, match nul. Am cultivat În schimb și până la urmă acea devotată și admirativă prietenie amoroasă cu femeile, plină de mărturisiri și nu lipsită de voluptăți și aventură, ocolind, cu bunul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nr. 43, unde Lucreția locuia Împreună cu Olga, sora sa, și, zguduit de durere, și-a mărturisit greșelile. Mai târziu, căsătorit fiind, ținea fotografia Lucreției sub cristalul de pe birou și, când Costică Beldie l-a apostrofat: „Bine, mă, Mircea, tu ești nebun? Ce zice nevas tă-ta?“, el i-a răspuns: „Lucreția e Lucreția“ și a schimbat tema discuției. Din imperiul umbrelor, Lucreția l-a urmărit pe Mircea Flo rian până la moarte, luminându-i clipele de restriște și ali nându-i suferințele pe care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nu-i ucidă hangiul. Dimineața, furtuna s-a potolit și hangiul le-a dat binețe, Întrebându-i cine sunt și unde merg. După ce Costică Beldie i-a dat toate informațiile, s-a pornit pe un râs cu hohote, ca un nebun. Când a reușit să se mai potolească, le-a spus că este din Stroești, Îl cheamă Trufășilă și este rudă cu Beldie. Apoi a povestit că nici el n-a dormit toată noaptea de frica lor, a oaspeților. Au râs
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
multe voci, Ion Deaconescu • Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov • O.k. Pentru America!, Gheorghe Stan • Picătura de cucută, Paul Eugen Banciu • Privilegiați și năpăstuiți, Arșavir Acterian • Rebecca și Rowena, William Thackeray • Reîntoarcerea fiului la sînul mamei rătăcite, Dumitru Țepeneag • Sărbătoarea nebunilor, Istvan Ráth-Végh • Simptome, Virgil Nemoianu • Trei rîuri și-un ocean de poezie, Valeriu Stancu • Treptele nedesăvîrșirii, Pavel Chihaia • Zece eseuri, Mihai Pricop DANIEL FOCȘA Aviatori de altădată 2 1 2 3 4 5
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
iar eu mă aflu pe pârtie. Azi-dimineață, aproape că am fugit de-acasă ca să semnez condica la săniuș. Mama mi-a spus: Unde te duci? În prima zi a sfântului an nou, toată lumea stă în casă! Pe străzi rătăcesc doar nebunii și câinii vagabonzi. N-am ascultat-o. Am plecat val-vârtej. Evident, se înșela. Noaptea dinainte a nins enorm și pârtia gemea de lume. Toți puștii din oraș erau acolo, unul nu lipsea. Și zău, merită să fii pe pârtie. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
episodul straniu, ridicol, a fost îngropat în entuziasm, a părut dat uitării. Doar a părut. Căci, imediat după manifestația oamenilor muncii, Gârmoci și Fanache, șocați de incalificabila întâmplare, s-au retras într-o ședință ca să decidă cum să procedeze cu nebunul de Toma: să-i dea doar o mamă de bătaie și atât, sau să-l aresteze și să-l trimită la dracu-n praznic, sau să-l bage la balamuc, sau să-l lichideze scurt ca pe un dușman al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ridicat de ei. Astfel a fost internat domnul Tomiță la sanatoriul de boli mintale din comuna Valea Mare, de lângă orașul Serenite - era un loc în care, dacă nimereai, și sănătos tun să fi fost, nu aveai cum să ieși decât nebun, nebun de legat. Atunci, Truman, m-am trezit din acest vis. A fost un vis cu tovarășul Cameniță. 14 TC "14" \l 1 Atrocitățile acestea pe care le visez despre lumea de jos, lumea orășelului Serenite, îmi provoacă un rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de ei. Astfel a fost internat domnul Tomiță la sanatoriul de boli mintale din comuna Valea Mare, de lângă orașul Serenite - era un loc în care, dacă nimereai, și sănătos tun să fi fost, nu aveai cum să ieși decât nebun, nebun de legat. Atunci, Truman, m-am trezit din acest vis. A fost un vis cu tovarășul Cameniță. 14 TC "14" \l 1 Atrocitățile acestea pe care le visez despre lumea de jos, lumea orășelului Serenite, îmi provoacă un rău imens
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
iar eu mă aflu pe pârtie. Azi-dimineață, aproape că am fugit de-acasă ca să semnez condica la săniuș. Mama mi-a spus: Unde te duci? În prima zi a sfântului an nou, toată lumea stă în casă! Pe străzi rătăcesc doar nebunii și câinii vagabonzi. N-am ascultat-o. Am plecat val-vârtej. Evident, se înșela. Noaptea dinainte a nins enorm și pârtia geme de lume. Toți puștii din oraș sunt aici, unul nu lipsește. Și zău, merită să fii pe pârtie. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pată, e desertul de la un parastas. M-am așezat, pardon, cu dosu’, pe o bucată de tort.“ După o lună, inginerul Vrabie a simțit că-l iau toți dracii și i s-a plâns administratorului: „Bre, nea Spiridoane, văz că nebunul nostru face curățenie și la alte blocuri. Unde o s-ajungem? Zi-i să se potolească, să nu încălcăm naibii vreo lege!“ Nu numai inginerul s-a impacientat. S-au dus la Spiridon și alții din bloc, de la scara B. „Dom
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
care a purtat discuția asta de multe ori și niciodată cu nădejdea unui ajutor. Discuțiile despre o slujbă adevărată - nu-i așa? - le porți fiindcă toată lumea e nemulțumită și se vaită. Dar la cincizeci și patru de ani, cine-i nebunul care să mai vrea să muncească? „Ce de băgăcioși mai sunt pe lume!“, gândește paznicul. „Tu îi vorbești frumos că ai lucrat într-un teatru și că leafa de paznic e mică, iar el vrea să-i spui ce învârteai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de regulă și le dădea doar sieși, mergeau cotit și spre acesta. Dinu nu era nebun. În cartierul infect din New York unde locuia, nimeni n-avea nevoie de un interlocutor ca să-și delireze părerile. Ar fi însemnat să fie toți nebuni, dar uite că oamenii se duceau la muncă, făceau cumpărături, conduceau mașinile, iar duminica mergeau la biserică. Singura chestie care te îndemna să crezi că Dinu era totuși ori nițel mai nebun ori nițel mai sănătos decât ceilalți erau cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
-i dau vaporul meu pe nimic?! Zi și tu, nu? Vezi c-ai înțeles? Un milion, dar fix un milion. Nici un cent mai puțin. Să vină cu geamantanul, să văd banii și-i dau actele. Altfel, exclus. Că nu-s nebun să-mi ia Fiscul jumătate.“ La cuvântul vapor, bunicuțele din imediata apropiere a domnului Aron au holbat ochii. Și aveau dreptate să caște ochii mari, ba chiar să le tremure și bărbia de mirare. Nici unul dintre călătorii obișnuiți ai tramvaiului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mă-sii și de să moară familia mea, excesul de evlavie îți produce în corp tot felul de fenomene. Bebe M. a simțit că în mâini i-au crescut o sabie și un sceptru. Într-o vreme, la spitalele de nebuni, secțiile pentru arhangheli erau tot timpul pline. Astăzi, oaspeții sunt mai rari, dar mai găsești. Și nici nu e cazul să cutreieri ospiciile. Dai peste ei în tot locul, de cele mai multe ori la televizor. La un an după ce Bebe M.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu toți despre faptul că aveți râie în familie?“ s-a mirat secretara. În mirarea ei era și o doză mare de reproș, ca și cum râia se lua și prin telefon. „Măi, Lenuțo - i-a zis Popescu nevesti-sii -, ori eu sunt nebun, ori e ceva în neregulă cu țara asta. E vorba despre apă și săpun, nu despre SIDA.“ „Păi, vezi - a făcut soția - că pricepi care-i treaba, dar te prefaci că nu. Jignești oamenii, dacă le ceri să se spele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
clasei a IV-a. La câtă importanță avusese aceasta pentru Rășcanu vreme de șaizeci de ani, normal ar fi fost ca Rodica, vaca de Rodica, să spună: „Ce premiu, omule? Care Rășcanu? Fugi de te plimbă, nu vezi că ești nebun?!“. Nimeni, dacă era om normal, nu ținea atâta timp o pricină din copilărie. La Rășcanu, care făcea microchirurgie, pricina se explica întru câtva. Rășcanu nu numai că fusese atras de operațiile la microscop, dar tot ce era mic părea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]