7,953 matches
-
motivele pentru care ajunsese ea la azil, nu mai vorbiră, însă efectele traiului ei de acolo nu încetau să demonstreze că ele există, totuși. Zilele nu conteneau să treacă, și toate o făceau în chip diferit, căci, în viața unui nebun, nicio zi nu seamănă cu alta. Când nu stătea în delir la pat, femeia se preocupa de curățenia din odăița ei, inspectând toate lucrurile și așezându-le atent la locul lor. Astfel, acolo mereu domnea o ordine amănunțită și strategică
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
îndoielnice și vagi, care ar putea sfârși în mijlocul pustietății. Este, de departe, cea mai înșelătoare cale, din cauza căreia puținii temerari, ce o aleg - adică scriitorii și artiștii, în general -, sunt oricum socotiți de cea mai multă lume tot numai niște nebuni, niște minți neînțelese, niște suflete continuu rătăcite, care caută toată viața un echilibru și nu găsesc niciodată nimic. Geniul n-are moarte, dar nici noroc 1, spunea poetul, nu-i așa? De bună seamă, sunt pe deplin sigură că pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
putea coborî în pivniță și că, la rândul ei, pivnița clădirii cu pricina, fostă mănăstire franciscană și mai apoi cazino, ar comunica pe undeva cu un cimitir subteran. Tot bibliotecara putea da detalii însușite probabil tot de la antecesoarea ei, cu privire la nebunul care, în urmă cu ceva timp, ar fi transformat mănăstirea în cazino și care, întradevăr, fusese ucis de unul din fii, prin decapitare, cu propriul lui brici de bărbierit, probabil acel Soligen Jenny Rgistered, găsit în podul clădirii. Interesant nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fi trebuit să facă parte integrantă din mine: < Cavalerii au izbucnit în râs și unul dintre ei, foarte tânăr, aproape un copil (avea și el cam 15-16 ani), începu să cânte: „Aprilisi bolondja, meg lepet a toronyba, megkerdezte hany ora (Nebunul de Aprilie s-a urcat în turn, a întrebat cât e ceasul), cântecul de 1 Aprilie, nebunia necumpătată a primăverii. Mihai de Giulești, nobil ereditar, se opri și privi grupul care hohotea de râs și la început, ușor încurcat, le
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în jurul vârstei de patruzeci și ceva de ani. O poză cu un om bolnav, domnule Valy. Te întreb eu pe dumneata acuma: oare merita Craiul munților o asemenea soartă? Chemat de împărat la discuții, Iancu cică răspundea în răspăr: Un nebun nu stă de vorbă cu un mincinos! Dezamăgirea de pe fața lui bolnavă ascunde și azi, d-le Valy, fostele lui dezamăgiri și înfângeri: nu numai pe cele ale lui Horia înainte de fi tras pe roată, dar și pe cele ale
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Gerard parcă visa. Și nu se mai putea da înapoi. Premierea trebuia planificată cât mai repede, de fapt cât ce va fi găsit și instruit mutul. Aceasta însemna să alerge Gerard și cu Valy cât mai repede, ca să găsească un nebun fără grai, care să execute doar ceea ce i se comandă. Până atunci Gerard se vedea totuși liber de a o iubi în taină pe Iozefina; liber de a admira la nesfârșit, acel chip diafan, să asculte acea voce și de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
un timp, privindu-și colegul pieziș și cu buzele țuguiate a meditare intensivă, cântărind bine replica lui Valy. Răspunse cât se poate de grav, ca și cum ar fi vrut numai să ofteze și nu să mai vorbească vreodată: Eu? Niciodată... Ești nebun? Vrei să se omoare? Tovarășe Valy, ai călduri? Nu glumesc, domnule Gerard. Azi când te așteptam, tocmai o admiram pe Iozefina cum își despletea părul, cum își lepăda lenjeria dezvelindu-și cu atâta artă picioarele și dându-și fusta în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fix, fără să înțeleagă, adăugă pe același ton: Mă așteaptă de peste cincizeci de ani. Celălalt păru a înțelege și îl observă mai pe îndelete: — „Marea Caravană“! exclamă în cele din urmă. Ai pornit în căutarea „Marii Caravane“ din legendă? Ești nebun! — Nu e o legendă... Unchiul meu făcea parte din ea... Și nu sunt nebun. Vărul meu Suleiman, care își petrece viața cărând cărămizi pe o leafă mizerabilă, el e nebun. — Nimeni dintre cei care au plecat în căutarea caravanei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
căutarea „Marii Caravane“ - zise. îl observă câteva clipe, așteptând să mai spună ceva, dar cum asta nu se întâmplă, spuse interogativ: — Și... — I-am spus să mă ia cu el, dar n-a vrut. — înseamnă că nu e atât de nebun cum s-ar crede. De când te interesează „Marea Caravană“? — De când am auzit vorbindu-se de ea. Se zice că transporta mărfuri în valoare de peste zece milioane de franci de pe vremea aia. Azi, fildeșul și bijuteriile acelea ar valora de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
capătul erg-ului ce se deschise în fața lor, nesfârșit, o întindere fără zări formată din miliarde de pietre negre crăpate de soare și un nisip foarte gros, aproape pietriș, pe care vântul nu izbutea să-l ridice decât atunci când sufla nebun, în timpul marilor furtuni. Gacel știa că nu avea să găsească în drumul său nici un tufiș, nici o grara, nici măcar albia seacă a unui vechi râu, atât de numeroase când străbăteai hamada, și că doar surpătura produsă de vreo salină cu margini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și când pierzi. Tu ai pierdut. Locotenentul Razman încuviință cu un gest: — Ai dreptate, recunoscu. Am pierdut. Când s-o lumina, te duc la Sidi-el-Madia. Nu când s-o lumina. Acum! — Acum? se miră. Noaptea? — în curând răsare luna. — Ești nebun! exclamă. Și ziua e greu să mergi prin erg... Pietrele taie cauciucurile și rup axele. Pe întuneric n-o să înaintăm nici un kilometru. Targuí-ul nu răspunse imediat. întinsese mâna și luase gamela celui de-al doilea soldat și, așezat pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
te ajută să slăbești. Razman își duse mâna la frunte într-un salut lipsit de chef, porni motorul și aprinse farurile, dar imediat țeava puștii i se afundă în coaste: — Fără lumini! Le stinse, dar clătină din cap pesimist: — Ești nebun! mormăi necăjit. Complet nebun. Așteptă să i se obișnuiască iarăși ochii cu întunericul și în cele din urmă demară încet, aplecându-se cât mai mult în față, încercând să distingă obstacolele. A fost un drum lent și obositor primele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mele. Gacel Sayah ridică din umeri și se întoarse calm spre Anuhar-el-Mojkri: — Tu transmite-le mesajul. Făcu o pauză. — Și spune-i președintelui ăstuia, cine-o fi, că dacă nu-mi dă oaspetele, o să-l omor și pe el. — Ești nebun! — Nu, sunt targuí - făcu un semn cu arma. Acum, du-te și ține minte: peste o săptămână, la guelta de la nord de munții Sidi-el-Madia - înfipse țeava revolverului în spatele guvernatorului și îl împinse în direcția opusă. Pe-aici! îi spuse. Anuhar-el-Mojkri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
găsiți-l! E un ordin! Domnule! Ridică fața spre cel ce vorbise: — Da, sergent? — Domnule, repetă cu un fir de voce sergentul Malik, eu sunt convins că au pătruns în „pământul pustiu“ din Tikdabra. — în „pământul pustiu“? Doar dacă sunt nebuni... Ce vă face să presupuneți asta? — Am văzut urmele ce porneau din fortul Gerifíes. Patru cămile foarte încărcate. Și în fort n-a rămas nici un recipient în care să se poată păstra apă. Dacă targuí-ul ar fi avut interes să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
departe.“ Se întinse, hotărât să adoarmă, dar de data asta somnul nu veni imediat, ca de obicei după oboseala unui drum lung. îl obseda scheletul cămilei moarte, teribil de singur acolo, în mijlocul pustiului, și încercă să și-l imagineze pe nebunul targuí care sfidase Tikdabra, plecând din Gao sau Tombuctu în căutarea oazelor din nord. Mehari-ul rămăsese înșeuat, dar își pierduse călărețul și încărcătura pe drum, ceea ce însemna că stăpânul murise înaintea lui și că el continuase singur, căutându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
urmă cu o voce puțin răgușită. Cea mai frumoasă tuaregă pe care-am văzut-o vreodată... Câți ani ai? — Nu știu. Și nu sunt tuaregă. Sunt akli. — Akli? Fiică de sclavi! exclamă. Ia te uită! Targuí-ul ăsta trebuie să fie nebun după tine dacă și-a luat de nevastă o sclavă. Nu mă miră... După cum arăți, pari a fi bună la pat. Ești bună la pat? Nu primi nici un răspuns și se pare că nici nu-l aștepta. Căută o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
parte din plata unei colosale datorii. Insh’ Allah!, ar fi exclamat Abdul-el-Kebir. își aduse aminte încă o dată de imaginea bătrânului și se întrebă ce s-o fi întâmplat cu el și dacă, așa cum promisese, reîncepuse lupta pentru putere. „Era un nebun, murmură încetișor. Un nebun visător, din cei care se nasc predestinați să încaseze toate loviturile și să fie însoțiți de gri-gri-ul nenorocirii, ce călărește lângă ei, lipit de straiele lor. Era atât de mare forța acestui gri-gri, că mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
colosale datorii. Insh’ Allah!, ar fi exclamat Abdul-el-Kebir. își aduse aminte încă o dată de imaginea bătrânului și se întrebă ce s-o fi întâmplat cu el și dacă, așa cum promisese, reîncepuse lupta pentru putere. „Era un nebun, murmură încetișor. Un nebun visător, din cei care se nasc predestinați să încaseze toate loviturile și să fie însoțiți de gri-gri-ul nenorocirii, ce călărește lângă ei, lipit de straiele lor. Era atât de mare forța acestui gri-gri, că mi-a transmis și mie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
circulației, încercând să se convingă pe sine că nimic din ceea ce se întâmplase nu avea sens și că era vorba de o glumă de prost gust-sau de o halucinație datorată muncii excesive. Dar în siguranța cu care vorbise acel nebun era ceva ce continua să-l neliniștească, așa cum îl neliniștea și faptul că pomenise de Abdul-el-Kebir și de eliberarea sa, acum, când toată lumea știa că președintele reușise să scape și se afla la Paris, de unde lansa partizanilor săi apeluri constante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
absorbit de propriile-i gânduri. Repetați-mi cât mai exact posibil ceea ce v-a spus, adăugă după un timp. — Că dacă poimâine familia lui nu este pusă în libertate și lăsată aici, la colț, o să-l omoare pe președinte... — E nebun... Așa mi-am zis și eu, Excelență... Dar, uneori, nebunii ăștia sunt periculoși... Ali Madani se întoarse spre colonelul Turki, ce îndeplinea funcția de director general al Securității statului și pe care îl putea considera autentica sa mână dreaptă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
posibil ceea ce v-a spus, adăugă după un timp. — Că dacă poimâine familia lui nu este pusă în libertate și lăsată aici, la colț, o să-l omoare pe președinte... — E nebun... Așa mi-am zis și eu, Excelență... Dar, uneori, nebunii ăștia sunt periculoși... Ali Madani se întoarse spre colonelul Turki, ce îndeplinea funcția de director general al Securității statului și pe care îl putea considera autentica sa mână dreaptă, și schimbară o privire plină de profundă nedumerire. — La ce familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
strivi țigara de geam. Dar ce dracu caută? întrebă dintr-o dată, prost dispus. Ce poveste e asta cu familia lui? N-am nici cea mai vagă idee, Excelență. — Ia legătura cu El-Akab, ordonă. Vezi ce s-a întâmplat cu familia nebunului ăstuia. Căcat! spuse printre dinți, în timp ce arunca mucul afară și privea cum cade chiar pe mașina lui, parcată într-un capăt al grădinii. De parcă n-aș avea destule pe cap cu Abdul - îl privi în ochi. Ce dracu’ fac oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
său și apucă un teanc de hârtii, arătându-i-le acuzator. — Uită-te la astea! zise. Rapoarte despre generali care dezertează, oameni care trec granița ca să se alăture lui Abdul, întruniri secrete în garnizoanele din interior! Mai lipsește un targuí nebun care încearcă să-l omoare pe președinte... Caută-l! ordonă. Ai descrierea lui: un tip înalt, îmbrăcat ca o fantomă, cu un văl care îi acoperă fața și nu lasă să i se vadă decât ochii. Nu cred că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
c) ION FERCU (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Ion Fercu Z roman EDITURA JUNIMEA IAȘI, 2009 De același autor: Iadul de paradă, poeme, Editura " Deșteptarea", Bacău, 1996. Prizonierul prizonierului, poeme, Editura "Cartea Românească", București, 1998. Teatrul Bacovia, 50. Subtitlu: Frumoșii nebuni ai marilor iluzii, Editura "Plumb" Bacău, 1998. Agonia umanului, eseuri, Editura "Plumb", Bacău, 2000. Amanții absurdului, poeme, Editura "Junimea", Iași, 2002. Oaspetele, roman, volumul I, Editura "Cartea Românească", București, 2004. Oaspetele, roman, volumul al IIlea, Editura "Universitas XXI", Iași , 2007
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
e sfântă, l-a dus în ispită și pe Adam, a fost preamărită și în Biblie... Știi, "Lecția de anatomie..." a lui Rembrandt este la degetul mic pe lângă lecția de anatomie a lui A, însușită cu voluptate de ucenicul Z... Nebunule, izbucni Liz, că aproape acoperi huruitul tramvaielor, viermuiala străzii, cum crezi tu că o să fac sex cu tine?... Ei bine, chestia asta cu sexul mi se părea grozavă. Tocmai începusem să-l răsfoiesc pe Freud și puteam face acum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]