9,631 matches
-
de săptămînă eram nedespărțiți și, fie luam drumul spre mare, fie spre muntele Lyon din apropierea Oranului. Aveam un an bătut pe muchie de cînd colindam Algeria împreună și cred că am schimbat doar vreo sută de cuvinte, bineînțeles repetate de nenumărate ori. În ziua aceea eram la renumita plajă "Les Andalouses", copiii se bălăceau în mare, soțiile se consultau despre cîte în lună și stele, iar noi stăteam în picioare și priveam spre insula Monte Cristo. În calea vederii noastre era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se mulțumea să iasă pînă la colțul străzii, să-și ia alimentele de pe cartelă sau să mai cumpere cîte ceva. Lemnul i se aducea din Matanzas, îl aprecia, plătea și făcea următoarea comandă. Cîte puțin, pentru că dintr-un butuc ieșeau nenumărate piese. Fiecare așchie era bună să genereze un obiect de artă. Cele mai plăcute clipe pentru Quintanal Fernandez de Luz erau orele sale libere și zilele nelucrătoare. Era o fericire nedisimulată pe fața sa, era alt om, mai luminos, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
amator de rom?! Și totuși, oamenii care au populat pămîntul acesta înaintea noastră au realizat adevărate minuni în Cuba. Fortărețe, palate, biserici, șosele și vile nemaipomenit de frumoase și funcționale. Grădini umbroase, arbori de-o vîrstă cu pămîntul, flori, oh, nenumărate flori, viu colorate, de toate culorile știute și neștiute. Explozii de frumuseți pe care nu bănuiai că pot exista în lumea aceasta. Spaniolii au zidit o Cubă pe care nu și-au imaginat-o cum va arăta în final. Fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Perioaiei; când a fost el aproape de moarte, el a făcut un pomelnic...călugărilor de la Sfântul Sava din Iași, ca să aibă ei a ține casele lui și ale părinților lui, și viile și toată averea lor.” - Intre timp, mănăstirea a primit nenumărate case, locuri de casă și dughene. Apoi zeci de fălci de vie. La 18 dec.1616 (7125) a venit Maria, fiica lui Petru Schiopu voievod, și a zis: „Adică eu, doamna Maria, fata a lui Petru Shiopu voievod, eu, știind
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
cea mai proastă. Iei fiecare lucru drept altceva decât este, și anume drept ceea ce fac din el aprehensiunile, spaimele și reveriile tale. Bucuria reală, palpabilă, e adumbrită de o legiune de impurități imaginare. La fel, nefericirea reală e camuflată de nenumărate anestezii conjuncturale. Cu alte cuvinte, nu suntem capabili să recunoaștem, ca atare, nici fericirile, nici nefericirile curente. Luăm drept fericiri satisfacții de mâna a doua și drept nefericiri mici crize de indispoziție. Întâlnim oameni extraordinari și nu percepem șansa de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
pentru că guvernele ei sunt nevolnice (sunt!), nu pentru că unii politicieni sunt demagogi și corupți (sunt!), nu pentru că românii nu muncesc pe brânci (n-o prea fac!) sau pentru că s-au învățat să cam fure (se mai întâmplă!), ci pentru că, din nenumărate motive, exigența lucrului bine făcut, onoarea meseriei au intrat în derivă. E efectul patetic al uriașelor dislocări sociale, morale și sufletești pe care le-a produs dictatura comunistă. Profesiunile și-au pierdut conturul, la fel cum și-au pierdut conturul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
hibride: un amestec de gata făcut și fantezie delirantă, puse laolaltă în ample liste de propuneri „virtuale“, din care „clienții“ se pot inspira fără efort. Vrei să scrii un mesaj „tare“ de Paște? Te uiți pe internet și gă sești nenumărate variante, care de care mai inspirată și mai șugubeață. Nu mai trebuie să te resemnezi stilistic, adoptând „obositele“ urări „clasice“. Nici să te căznești inventând ver siuni de o barocă subtilitate. Au gândit alții pentru tine. Răsfoiești site uri istețe
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
subtilitate. Au gândit alții pentru tine. Răsfoiești site uri istețe și „te-ai scos“. Mai toate sugestiile valorifică drăgălaș figura iepurașului. Exemple: „Iepurașul mustăcios e de Paște norocosă“, „Un iepuraș cu boticul alb a venit la noi în pragă“, „Iepurași nenumărați să îți sară buclucaș drept pe covoraș!“, „16 iepurașiă 8 se spioneazăă 5 sunt la somnic și frumos viseazăă 2 mai albioriă dau cadou de sărbătoriă iar ultimul a citită un nou Paște fericit!“ În peisaj apar, din când în
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
numărul celor care nu găsesc de lucru. Se vor răspândi, pretutindeni, bolile de stomac. Se va extinde moda părului purtat în dezordine și se va generaliza starea de letargie, de lehamite, cu corolarul unei cronice incapacități de acțiune. Vor apărea nenumărate organizații religioase necanonice, blasfe mia va conviețui cu fanatismul. Se va practica, pe scară largă, uciderea fătului în pântecul matern și se vor asasina direct sau simbolic eroii fiecărei comunități. Deținătorii puterii nu o vor mai folosi în beneficiul popoarelor
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
fudul, sigur de sine și fericit de sine nu trebuie inclus în nici o întreprindere dialogică; e pierdere de vreme. 2. Când ești înclinat să arunci asupra semenului tău o judecată morală definitivă. Simțul etic nu lucrează cu intransigențe, ci cu nenumărate pogorăminte, cu răbdare, precauție și iertare. Chiar așa? Chiar și când vorbim de criminali, hoți și lichele? Da, chiar așa! și chiar dacă a contempla dilematic asemenea cazuri e un soi de jertfă interioară, o investiție în alb, eventual nerentabilă. 3
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
259. Închis împotriva voinței sale în pavilionul nebunilor, situat în turnul din cea de-a treia curte a noului Spital general din Viena (o clădire circulară, cu aspect de închisoare fortificată sau de bastion de cetate), concepistul bucovinean a îndurat nenumărate privațiuni și umilințe. După mai multe proteste și petiții adresate diferitor instanțe, împotriva internării sale forțate și a tratamentului degradant ce i se aplica, Balș a fost scos în cele din urmă din salonul comun și a primit o cameră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
deplină independență, bunăstare, mărire, durată, preponderență și scopuri de largă viziune. Un secol a lucrat neclintit și sistematic la realizarea acestui mare plan. Acestui scop unic, unitatea acestuia făcea temeiul tuturor negocierilor, războaielor, flexibilităților, darurilor, mărinimiei, insinuărilor, făgăduielilor și a nenumărate alte mijloace întrebuințate. Rusia dobândea marele său scop final și cu el totul. Acestui imperiu îi provoacă sănătate mărimea și dimensiunea sa enormă, ele ar fi putut fi o povară, dacă lacurile, râurile și canalele nu s-ar fi modelat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Galiției, contele von Brigido, a propus instituirea imediată e celor două districte, cu atât mai mult cu cât Bucovina are, din punct de vedere fizic, suprafața egală cu două districte ale Galiției; totodată, fiind teritoriu de graniță, aici se desfășoară nenumărate și împletite afaceri. Această propunere fundamentală izvorâtă din situația țării n-a mai fost pusă în aplicare din cauza războiului ce se apropia. I. În privința ilustrării eforturilor sale de a învăța limbi străine și de a acumula cunoștințe în vederea acțiunilor și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
în existența lor trudită și în treburile lor casnice a ajuns și mai penibilă din pricina comportamentului vameșilor, a chinurilor copleșitoare, a proceselor de contrabandă din care sărmanul supus nu înțelege nimic și pe lângă toate acestea își pierde și timpul -, a nenumăratelor sentințe în aceste procese și a mizeriei sporite de șantajele și șicanele exercitate de vameșii de dincolo. Această masă de inimaginabilă suferință a dus la fuga celei mai mari părți a supușilor și la sărăcirea celor rămași. Aceștia ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
al viilor ? Să nu ne mirăm deci că îi vedem pe străini, sclavi și copii devenind principalii beneficiari ai sărbătorii. Inferioritatea în materie de statut politic sau social și inegalitatea vîrstelor furnizează în această privință criterii echivalente. În fapt, avem nenumărate mărturii, mai ales pentru lumile scandinavă și slavă, care dezvăluie caracterul specific al ospățului de Crăciun și de Anul Nou de a fi o masă oferită morților, la care invitații joacă rolul morților, așa cum copiii îl joacă pe cel al
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
încît unii autori, victime ale aceleiași prejudecăți, au ajuns să nege că ar fi existat vreodată canibalism. E o născocire a călătorilor și a etnologilor, zic ei. Ca dovadă : în cursul secolelor al XIX-lea și XX, aceștia au prezentat nenumărate mărturii provenite din întreaga lume, dar nicăieri n-au observat direct o scenă de canibalism. (Las deoparte cazurile excepționale în care oameni aproape morți de foame au fost siliți să-și mănînce tovarășii deja morți, căci ceea ce se contestă este
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
tonalitate. În muzică, ecoul este definit ca o repetiție atenuată : „Ecourile sînt foarte plăcute la orgă”, spune Furetière. În poezie, ecoul servește la crearea unui efect rafinat. Această valoare pozitivă recunoscută ecoului de către gîndirea occidentală - căci, în afara Franței, am găsi nenumărate exemple - nu este totuși universală. Voi aduce drept dovadă în acest sens valoarea negativă pe care indienii din cele două Americi o atribuie ecoului în miturile lor. Acesta apare sub forma unui duh rău ce-i scoate din sărite pe
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
materială la ordinea vitală. Vechi de un secol și jumătate, aceste idei sînt profetice în mai multe privințe, prezentînd totodată în alte privințe un caracter paradoxal. Este mai mult decît adevărat că omul provoacă direct sau indi rect dispariția a nenumărate specii și că altele sînt grav amenințate din cauza sa. Să ne gîndim la urși, lupi, tigri, rinoceri, elefanți, balene etc., plus speciile de insecte și alte nevertebrate pe care degradările provocate de către om mediului natural le extermină pe zi ce
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
mamă și cea față de tată. În societățile unde relația dintre tată și fiu este familiară, cea dintre unchi și nepot este severă : iar acolo unde tatăl apare ca austerul depozitar al autorității familiale, unchiul se bucură de blîndețe și libertate. Nenumărate societăți din întreaga lume ilustrează o formulă sau pe cealaltă după cum filiația se transmite direct prin bărbați, din tată în fiu, sau prin intermediul femeilor (filiația mergînd atunci de la unchi la nepot). În ambele cazuri, unchiul dinspre mamă este prezent și
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
un loc, într-un spectacol. Am mai vorbit apoi și cu fetele, care au venit cu ideile și talentele lor și treptat am alcătuit un scenariu. După ce am stiut oarecum ce vrem să facem, a urmat împărțirea rolurilor și apoi nenumărate repetiții, când la liceul nostru, cănd liceu la fete. Pe masura ce ne mai veneau idei, completăm scenariul. Tăvi Loghin s-a apucat serios de treabă și om serios cum era, ne-a dat la timp textele sale. Erau scrise cu talent
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Gheorghe Nandriș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93342]
-
primit, pentru a-i ajuta pe cei mai suferinzi ca ei. Sugestiv, de exemplu, este că, în 1963, la Zarca Aiudului, nu unul, ci majoritatea deținuților, în Vinerea Patimilor, „au preferat să postească”. Legat de rugăciune și importanța ei avem nenumărate mărturii. Astfel, uluitor, dar minunat este momentul evocat de Virgil Maxim, în care un grup de deținuți, după ce au fost rău bătuți și dezbrăcați, au fost aruncați într-o cameră înghețată, iar aceștia s-au salvat lipindu-și trupurile și
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
doctorul N. Burlacu, care și-a menținut buna funcționare neuronală în lungile perioade de izolare memorând versurile învățate în majoritatea lor prin sistemul Morse. Faptul că poezia a fost legată întotdeauna de credință, ca factor esențial al supraviețuirii, descoperim în nenumărate mărturii, una dintre ele fiind dată de Dumitru Andreica: . În mod evident, nu există altă perioadă istorică în cultura omenirii în care poezia să fi manifestat o influență atât de puternică din punct de vedere spiritual în viața unei comunități
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
pentru a fi bătute la mașină doamnei Xenia Mămăligă. Din nefericire, Xenia Mămăligă e arestată, deconspirând în anchetă locul în care ascunsese poeziile, astfel că acestea ajung la securitate. Abia după 1990 doamna Xenia Mămăligă, care între timp își făcuse nenumărate procese de conștiință, descoperă în dosarul propriu poeziile care constituiseră principalul cap de acuzare în dosarul dânsei. Astfel, sunt redate posterității poeziile părintelui Ilie Imbrescu, apărute în volumul „Poezii din închisoare”, scoase la Editura Bonifaciu, București, în anul 2000, volum
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
credeau că „pământul nu e o moștenire de la părinți, ci un Împrumut de la copiii noștri“. Eu l’aș generaliza: nu doar pământul, dar Natura. Da, prietene Aurel, azi e Ziua mediului. Va sufla el fericit În lumânările de pe tort? (atâția nenumărați eoni de eoni e numărul lor...) Doar că Natura, fără naștere și implicit moarte, nu știe decât de o singură flăcăruie; transmisă ca o ștafetă, din aproape În aproape: evoluția, adică dumnezeirea... „Radioalmanah“, 5 iunie 1998, ora 17,01 29
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a două lămâițe. În 1973 bunica s-a îmbolnăvit și a făcut o formă galopantă de cancer de sân. Tata împreună cu fratele său mai mare au luat decizia de a fi operată în Brăila de celebrul chirurg Frățilă, deși făcuse nenumărate investigații și-n București. Din acel moment, s-a schimbat totul, timpul parcă a încremenit la momentul aflării diagnosticului și ulterior am avut senzația, copil fiind, că începe să-și comprime valențele; a urmat un an de zbucium, de suferință
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]