7,995 matches
-
revolta calviniștilor din munții Cevennes ("camisards") mobilizează, din 1702 pînă în 1705, o armată de 20 000 de oameni. Războiul pe care Ludovic al XIV-lea îl pornește în aceste condiții pare să fie interminabil. Slăbirea regatului, mediocritatea generalilor și neputința armatelor numeroase și greu de manevrat fac ca operațiunile militare să fie lente și nesemnificative. Războiul de succesiune a Spaniei îl face uneori pe regele Franței să se simtă pe marginea prăpastiei. În 1709, un șir de înfrîngeri, invadarea teritoriului
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
au urmat: gepizii, hunii, slavii, longobarzii, avarii și bulgarii, mergând pe același drum, pe deasupra gurilor Nistrului și Dunării, n-au fost în stare să alcătuiască state durabile la nordul marelui fluviu european, deși toate au venit cu intenții de cucerire. Neputința lor se explică, în mare parte, prin lipsa unei conduceri centrale de organizare politică, dar mai ales din cauză că stepele de la nordul Mării Negre, din gurile Niprului, Atelkuz și cele de pe stânga Dunării, Bugeac, Bărăgan, Burnas și Oltenia, pe care și-au
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Bacăului până la confluența Nechidului cu Bistrița, pe al cărei mal drept se află Câmpul lui Dragoș. O trecere de pe valea Bistriței pe aceea a Moldovei, la Baia, și pe aceea a Siretului în sus spre Suceava și Siret, era cu neputință, căci tătarii, după devastarea părții de sud a Poloniei, au revenit în Moldova. Aici se aflau ei în 7 aprilie 1340, când a murit la Liov principele Gheorghe Trojadenovic. Moartea principelui Haliciului ar fi rămas un fapt divers,dacă tronul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
între politica activă și cea reactivă, între măsurile sau reformele inițiate din proprie inițiativă și cele la care ajungi să recurgi doar pentru că nu mai pot fi evitate fără a-ți asuma riscuri enorme. Am scris, de asemenea, despre inacceptabila neputință a societății românești de a-și asuma erori de o gravitate majoră. Tratamentul populației evreiești care a culminat cu pogromuri rămâne un exemplu fundamental. Am scris că politica struțului nu poate duce la nimic bun, ca să nu mai spun de
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
legi de aur" (teoria contractualistă sau teoria reciprocității) sau a principiului de neagresiune (Robert Nozick, Murray Rothbard, Ayn Rand). Punctele slabe ale acestor teoretizări constau în lipsa de soluții la "paradoxurile deontologiei", la contradicțiile și ponderile acordate constrângerilor deontologice, și în neputința acordării schemelor conceptuale universale la empirismul conținuturilor lor. Teoria afacerilor etice Ce ești, la urma urmei, te privește doar pe tine; ce vrei, privește și pe alții; ce faci, aceea privește pe toți40. Globalizarea economică și mai ales dimensiunile consecințelor
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
nu este decât ceea ce este. Iar limitele se pot extinde de la fapte și acte de corupție, de exemplu, la performanțele financiare, poluare, exploatarea muncii angajaților sau a copiilor, transparență față de indivizi și grupuri afectate de afacere etc. Deoarece este cu neputință să fie listate toate potențialele acte a/antimorale ale unei firme și din lipsa unui etalon precis de măsurare a moralității acesteia, societatea așteaptă de la o afacere să-și asume voluntar comportamente etice și să se angajeze să le aplice
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
venit deloc să ne primească. Când sosim cu ultimul transport, aflăm că nu s-a întors din misiune. A doua zi, la aterizare, cea dintâi întrebare este dacă s-a înapoiat. Nu!?! Avionul lui căzuse lângă Odessa. Dar e cu neputință să fi murit Andrușca! Va fi desigur regăsit!... Și zilele trec, una după alta, fără nicio veste despre el; noi continuăm să ne încăpățânăm în convingerea noastră, că îl vom revedea... *** Un avion trebuie să depaneze "Potezul" sanitar, aterizat forțat
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
noi toți niște tineri sălbatici"74. Zilele de permisie, în care soldaților le este îngăduit să-și revadă logodnica, soția sau mama, sunt rare. Iar când se află în mijlocul familiei, soldații au adesea sentimentul că celor apropiați le este cu neputință să înțeleagă ororile care se petrec în tranșee. Atunci când Maurice, fratele Clarei Malraux, vine pentru prima oară în permisie, în 1916, abia rostește câteva vorbe. "Iritat, de cum a sosit și-a aruncat uniforma năpădită de purici, care devenise de un
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de ochii părinților, cărora nu le venea prea la-ndemână să coboare scările". "Fetele sunt ciudate, avea el să scrie totuși a doua zi, profund dezamăgit, în jurnal. În timp ce dansam, o strângeam pe Louise atât de strâns, încât era cu neputință să nu-și dea seama de exaltarea pe care mi-o trezea, și în loc să se depărteze, trupul ei se mula pe al meu, provocându-mi o mare desfătare; însă atunci când, conducând-o la mașină, am încercat să-mi trec mâna
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
o simțise atunci, și care fusese reactualizată, amplificată în lagărul de concentrare de sentimentul ei că, lucrând pentru Rudolf Höss, făcuse un pact cu diavolul... În ceea ce privește acordurile de Bach sau "cantata tragică", acestea vin să sublinieze, asemenea unui contrapunct derizoriu, neputința culturii de a-i umaniza pe oameni. Acest flirt uitat, iar apoi transformat de imaginarul Sofiei în copulație satanică și sado-masochistă este direct legat, în viziunea lui William Styron, de această perioadă a istoriei, de grozăvia Holocaustului. Însă el arată
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
plăcea să și le zugrăvească în închipuire, în saloanele din secolul al XVII-lea, prețioasa domnișoară Scudéry. Aici pe îndrăgostiți îi despart kilometri întregi, și totul se învârte în jurul mașinii, "totul se face cu mașina". Fără ea, își este cu neputință să stabilești o întâlnire cu o fată, să te duci s-o iei de la college și s-o aduci într-un state-drive in, acel tip de cinematograf în aer liber, tipic Statelor Unite. Mai mult decât un mijloc de locomoție, mașina
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
epidemie a condus la formarea unui corpus de reprezentări sociale, prejudecăți și atitudini sociale din care se conturează o veritabilă bulversare a sistemului tradițional de valori. Astfel, inclusiv în comunitățile școlare, ca și la nivelul întregii societăți, de la sentimentul de neputință și zădărnicie în puterea creatoare a minții umane (reamintim că HIV nu poate fi distrus prin nici un fel de metodă științifică sau nonștiințifică), s-a generat treptat un soi de „morbiditate psihosocială” care îngreunează în plus efortul de a lupta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
ce cheltui seara la distracțiile prieteneș ti, la ruletă. Calul din mină, când nu mai rezista din diferite motive, era scos la suprafață, dar pentru că lumin a zilei îl și orbea, trebuia să fie imediat împușcat. În împrejurări asemănătoare ale neputinței fizice, om și cal, sfârșea la fel - la cimitir. Un alt pericol de moarte al minerului era șobol anul. Dar îi devenea și un mare prieten. În caz de surpare a galeriei, ca semn al pericolului care avea să vină
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
reușea să o facă. Învățasem împreună, parcă dragostea noastră de o viață ne întărise, un nou limbaj, al comuncării, cel al privirii, al gesturilor, al atingerilor în locul vorbirii de până mai ieri. Așa, ne simțeam și ne potoleam tristețile, oboselile, neputințele, bucuriile momentane parcă ne legau mai mult și statornic decât atunci când aveam și foloseam la discreți e cuvintele, oferite nouă de creator. Căci, ni se părea, dar poate chiar așa este, psihologii ne-ar putea spune mai clar, uneori, vorbele
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
în timp ce-și aprinde a douăzecea țigară din dimineața aceea. Și deși sunt conștientă că dorul de apă nu a devenit încă o obsesie, acea fata-morgana blestemată și deosebit de limpede îmi trezește un sentiment ciudat de furie și de neputință, ca și cînd mi-ar veni greu să iert naturii și deșertului farsa aceea afurisită de la capătul zării. Plecasem în zori de la Har-Horin (Karakorum), lăsînd în urmă turlele aurite ale templelor, bizarele statui de broaște țestoase și uriașul falus de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
descoperită de cititorul din mine este aceeași cu miză poetului. Vorbesc de o plurivalenta care subminează individualitatea poeziei, ce trebuie să fie - oricât de adânci i-ar fi misterele, oricât de generoasă elasticitatea - ea, Împreună cu felul ei și cu nu-știu-ce neputința categorica de a fi altfel. Sigur tu știi dacă formulă prin care te exprimi cel mai bine este acest semi-suprarealism semi-oniric și, mai ales, dacă el Îți este o necesitate În exprimarea experiențelor pe care spiritul le trăiește; eu, În
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
știm că Alexandru Tăcu, În vremurile ticăloșiei staliniste, s-a Împotrivit și a fost trimis la Canalul Dunărea Marea Neagră. Din această nenorocire nu a făcut și nici nu face caz. Mereu se reîntoarce pe malurile Zeletinului. Mereu se laudă cu neputința să de a ne trișă: ,, Iar să mă prinzi prietena pădure/ Și să mă strângi În brațe cu alunii/ S-aud plecat la rădăcina ierbii/ Cum bat cu pumnul În coaja căpcăunii./ Tu să alergi pe dealuri să m-ajungi
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
vehement tocmai vârstă pe care au pierdut-o. Cel puțin În ultimii ani, atât de des au fost invocate incultura, debusolarea, dezabuzarea, dezinteresul față de valorile perene ale umanității, fugă din țară și lipsa de patriotism, inconștiență, lipsa de idealuri și neputința tinerei generații, Încât ajunsesem chiar să cred că acestea ar fi trăsăturile cele mai de seamă ale celor ce vin după noi. Numai că realitatea este cu totul alta, si cred că cel mai emoționant și mai frumos omagiu adus
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
potrivnice normelor de conviețuire socială, acțiunea educativă a familiei devine singura cale de intervenție în asigurarea unui cadru formativ adecvat. În momentul în care nu există un echilibru afectiv în familie, apar manifestări de angoasă sau de agresivitate, însoțite de neputința reprimării acestora, cu consecințe traumatizante asupra comportamentului viitor al copilului. Educația colectivă, prin și în grup, în special cel școlar, este benefică copilului, deoarece intrând în colectiv, acesta va fi forțat să-și domine tendințele nonconformiste, să se raporteze prioritar
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
este doar un drum care, posibil, duce la o istorie a sociologiei. Speranța autorilor de pretutindeni de a scrie istoria sociologiei se frânge imediat, ca valul de stâncă, pentru că în fond cuprinderea întregului, cu toate detaliile sale stă încă în neputința celor care încearcă sau emană o asemenea pretenție. Realitatea, chiar cea depășită de timpul în care trăim, este/a fost mult mai complexă decât rezultatul încercării noastre de a o descifra. Desprindem astfel trei posibilități de a formula încercările de
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
pentru că el este prudent în consiliere și utilizează spiritul legilor precum și cunoașterea poporului (caracteristicile locului și firea poporului). Montesquieu face un uriaș pas înainte pe drumul construirii științei despre viața socială într-o viziune integratoare, dar, prin oscilările sale, prin neputința de a finaliza intențiile sale, prin cantonarea în concluzii neverificabile, rămâne prizonierul filosofiei istoriei. Lucrarea sa contribuie la accelerarea gestației din interiorul acesteia, pregătind și vestind astfel o naștere care devine tot mai iminentă. Se apreciază chiar că Montesquieu încheie
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
este normal ca ele să fie editate și reeditate și, cu atît mai puțin, impuse tinerilor spre lectură numai pentru a-i exersa cu gradul zero al gîndirii și numai pentru a crea posturi în învățămînt pentru cei care din neputință ori din comoditate și-au clădit statutul de intelectual la acest nivel. Se face mare caz în manualele școlare și în lucrările de critică de formularea curat murdar din piesa O scrisoare pierdută, deși aici incompatibilitatea este numai aparentă, căci
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
posibilitatea ca oamenii să-l susțină în vreun fel pe ocrotitorul lor : Prietene, spune ce har ai primit în schimb/ pentru harul facerii binelui ?/ Unde sunt sprijinul și ajutorul din partea/ unor ființe trăind o singură zi ?/ Ai uitat becisnica lor neputință. La Victor Eftimiu, muritorii îi sunt la fel de nerecunoscători lui Prometeu ca și Zeus, persecutorul lui actual, care nu mai ține seama că titanul l-a ajutat cândva să triumfe în lupta împotriva vechilor divinități și să dobândească astfel tronul ceresc
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
buni ? (V 7). Trasă la răspundere pentru neîmplinirea profeției, fata reia mesajul divin : Mi-au spus zeii atâta : „Troienii nu vor fi/ Prin voia noastră sacră cuprinși cu sabia./ Puterea noastră este aceasta”. Cuvintele sunt deslușite de doica care înțelege neputința zeilor vechi de a dejuca trădarea comisă de divinitățile importate cu inconștiență : iertat-au zeii noștri adevărați,/ Dar ei n-au nicio putere asupra înșelării [...] Pe cei cari înșeală voi singuri i-ați adus/ Și voi pieriți pe urma orbirei
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sala de judecată a lui Anytos îmbătrânit mult, gârbov, trist, ca o mașinărie stricată (p. 86) impresionează asistența mai mult decât cuvintele meșteșugite ale lui Meletos, primul acuzator. Tatăl îndoliat nu este în stare decât să dea glas disperării și neputinței sale de a accepta sfârșitul celui drag : Am dorit să ajungă om de vază, devotat statului... Nu știu ce s-a petrecut... s-a schimbat... Voia altceva, dar n-a spus niciodată ce vrea... Și plângea întruna... (p. 86). Retorul Lycon deslușește
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]