9,277 matches
-
eu înghețasem și nu-mi puteam descleșta fălcile. Ce-mi spunea Lulu? Era o hieroglifă, dar ce anume, fără să știe, reprezenta? Era o cheie, dar pentru care cameră interzisă din subterana plină de carcere a minții mele? Culoarele acelea nesfârșite, cabină lângă cabină, zgomotul apei șopotind în conducte, debaralele cu teuri și cârpe, sentimentul că te afli la kilometri sub pământ, culoarele pustii pline de uși putrede, cu lacăte moi și obscene, aerul acela oliv... câte o usă deschisă 141
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
trimitea și pe care nu-l dibuiam, care-mi scăpa mereu, pentru că de câte ori simțeam că m-apro-pii dădeam doar de detalii, o cămară de vechituri inerte. Și Lulu, care mă târa acum pe sub bolți uriașe, ca de catedrală, pe o întindere nesfârșită de mozaic dulce și geometric, era un detaliu, o săgeată, o indicație. îi simțeam coastele cu cotul, mergeam amândoi înfășurați ca-ntr-un cocon în parfumul lui vulgar prin încăperi colosale, înghețate, cu coloane groase cât zece oameni, cu fresce
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și nemaiîntîlnit nici de-atunci încolo. Centrul, centrul obscen și mizer al clipelor vieții mele... "Stai!" îmi striga Lulu. Stai că am glumit, Victoraș!" Dar alergam din toate puterile, încercînd să ajung undeva, deși lespezile păreau să se-ntindă la nesfârșit, pierzîndu-se-n întuneric. Auzeam în urmă țocănitul unor pantofi de damă. într-un târziu am zărit în penumbră intrarea unei scări. Am luat-o într-acolo și m-am repezit în sus pe treptele-nguste, sărind mai multe deodată, frecîndu-mă de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Mi s-a făcut greață, iarăși, de frumusețea caleidoscopică, nepământească, a culorilor lui. Niciodată o aripă de fluture, o pană de colibri, o halucinație cu mescalină n-ar fi amestecat atâtea nuanțe, atâta pâlpâire de culori trecând cu o dulceață nesfârșită una-ntr-alta, aprinzîndu-se și stingîndu-se, răvășind ființa celui care l-ar fi contemplat. Lulu, în schimb, devenise cenușiu și inert. Ochii îi erau acum roșii-fosforescenți, morți, deși arzând cu flacără. Păianjenul scoase de sub torace un ac lung, curb, pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
deodată că găsisem camera interzisă, că eram la câțiva centimetri de enigmă, de revelație, de mântuire, și că, totuși, poate n-aveam să ajung la ele niciodată. Am știut că nu voi putea nicicând trăi cu adevărat, eliberat de chinul nesfârșit al vieții mele, dacă nu voi pătrunde odată în camera secretă. Chiar știind că, dacă s-ar fi deschis deodată ușa, mi-ar fi explodat în aceeași clipă creierul, inima și sexul, tot aș fi intrat. Și iată că de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
între curbele lor sexul viril - și un trandafir între degete, cu petale de lumină de aur. Creșteam în aurul rarefiat ca o statuie de lumină, creșteam atât de rapid că am spart curând în țăndări caverna și scara spiralată și nesfârșitele paliere, și pământul și cerurile, 161 , până când în tot cosmosul doar eu și noaptea ne mai aflam, arhonți ai eternității. Globul purpuriu migrase în corpul meu de-a lungul coloanei, aprinzând șase chakra cu petalele sale de foc, iar acum
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
s-a părut, încadrată cum era de două mari femei goale, de ipsos, sprijinite pe niște urne, o intrare către altă lume. "Să fii cuminte", mi-a mai zis mama, și m-a lăsat, urlând după ea, pe un culoar nesfârșit, în grija unei femei în veșmânt alb. M-am pomenit pe o masă cu cearșaf aspru pe ea, sub o mare farfurie plină de becuri orbitoare. Un cap bărbos s-a aplecat deasupra mea, am mai țipat o dată, cu disperare
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
întoarcem în casă, mi-a spus plin de furie : „Depind de tine, depind de tine !“. Cu toate astea s-a amestecat scrisul meu și cu multe altele încă. Ce bine că lista de mai sus e una dintre acele liste nesfârșite. Oare ar fi trebuit să mă tem din vreme de amestecul ăsta ? Oare ar fi trebuit să mă dezic de el ? Oare acest amestec a dus la impurificarea scrisului meu, a revărsat în el tot felul de aluviuni facultative sau
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
o hrană pe care a primit-o la pachet cu toate celelalte, cu supele cremă, piureurile, pastele, tartele, cheesecake-urile, salatele și sendvișurile pe care i le-am făcut. Așa cum propriul meu scris, amestecându-se cu toate ingredientele din lista aceea nesfârșită de mai sus, a primit sevă proaspătă, a fost hrănit cu o hrană vie, concentrată, a cărei existență nici nu o bănuia înainte. 4. Prin urmare, cine scrie aici ? Femeia care tocmai a născut ? Femeia care citește tot felul de
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
să cerem satisfacție lui Dumnezeu! Atunci de ce scrii? Ca să adun mărturii pentru atunci când o voi face! 9 iunie, trec zile în șir fără să lucrez cu adevărat ceva, când voi avea oare putea să rup cu traiul acesta boem, cu nesfârșite discuții sterile?! Încercările mele de a fi fermecător, de a nu izbucni cu mânie ori de câte ori ceilați îmi provoacă sensibilitățile, de a juca rolul artistului neînțeles, de a rămâne cavalerul fără de prihană al unei domnițe plecate în țări străine, când sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
care eu am primit-o imediat după plecarea mea și mi-o trimite Iubitul meu, iubitul meu, plec la Paris în trei zile, mai ai timp să mă oprești! Atât! Mai ai timp să mă oprești! Ana! îmi repet la nesfârșit aceste cuvinte, Am avut timp și n-am știut, plec la Paris în trei zile, 21 iulie, îl întâlnesc pe Radu, se pregătesc cu toții să meargă la mare și-l rog să-mi îngăduie să vin cu ei, când poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
că o deranja, chiar îi ușura viața. Cum a fost la muncă? încercă ea din nou. Ce te-a ținut atât de târziu acolo? El oftă trist. — Știi vânzarea aia mare cu compania americană? Aia care s-a tărăgănat la nesfârșit? — Da, minți ea, băgând pâinea în toaster. Nu îmi mai amintesc în ce stadiu se ajunsese ultima dată când am vorbit cu tine despre asta. Luaseră vreo decizie? — Cred că erau pe punctul să ia una, încercă Clodagh. —OK. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pâinea în toaster. Nu îmi mai amintesc în ce stadiu se ajunsese ultima dată când am vorbit cu tine despre asta. Luaseră vreo decizie? — Cred că erau pe punctul să ia una, încercă Clodagh. —OK. Deci, după ce au deliberat la nesfârșit, au rămas la trei pachete. Apoi spun că vor să le testeze. Ceea ce știi și tu că este o pierdere imbecilă de timp, așa că le-am oferit rapoartele de la testările preliminare. Întâi au spus OK, acceptă asta. Apoi s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
am ajuns în vârful unui munte, pe stâncării. Acolo, o pasăre cu pene ca spuma laptelui, de o frumusețe neimaginată a venit din depărtare. S-a așezat lângă mine și a stat așa în tăcere, până ce soarele, coborând pe bolta nesfârșită, a început să se ascundă încet pe după brazi. Cerul căpătase nunțe trandafirii. Mărețul astru a mai trimis câteva raze printre norii pufoși ca vata, apoi a dispărut de tot. Bolta era acum de culoare unui toporaș fumuriu. Ce minunat! Pasărea
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
într-o îmbârligătură de brațe și picioare. L-am ținut imobilizat cu toate puterile mele, după care am auzit sirene apropiindu-se. Mi-am dat seama că Lee a încetat să-mi opună rezistență. Doar zăcea acolo și murmura la nesfârșit„Partenere“, ca o palcă de patefon stricată. Sirenele șuierau tot mai tare. Apoi încetară. Am auzit zgomot de portiere trântite. M-am desprins de Lee și l-am luat ca pe-o păpușă stricată, ajutându-l să se ridice în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ocazional ici ;i colo. „Scrisoarea Morții“ nu oferi nici o pistă nouă, iar cele 243 de nume din agendă au fost împărțite între patru echipe de polițiști. Numărul mic de polițiști era șiretlicul folosit de Jack Tierney pentru a lungi la nesfârșit această parte a investigației, obținând astfel cât mai multă publicitate în ziare și la radio. Russ Millard ceru douăzeci de echipe și o investigație rapidă și curată. Căpitanul Jack, susținut de procurorul Satana, îl refuză. Când s-a considerat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
sifilitic! Issler vomită. Fritzie se apropie și-l lovi în tot corpul. I-am auzit coastele trosnind, apoi am întors capul la stânga și m-am uitat fix la mânerul alarmei pentru hoți de lângă ușă. M-am holbat la ea la nesfârșit. Fritzie intră în câmpul meu vizual și se apropie, împingând masa pe rotile, acoperită cu cearșaf, pe care o observasem ceva mai devreme. Cei patru nebuni se bălăngăneau în cârligele lor, gemând ușor. Fritzie se apropie de mine, îmi râse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
colegul meu de echipă. Era o promisiune pe care te puteai baza și care m-a ținut aproape de dosar. Cum ziua eram liber, iar Kay era la muncă, nu aveam nimic mai bun de făcut decât să-l recitesc la nesfârșit. Mapele de la literele R, S și T lipseau, chestie care mă irita, dar, în afară de asta, totul era perfect. Femeia reală din viața mea o împinsese pe Betty Short dincolo de un fel de Linie Maginot, transformând-o într-o curiozitate profesională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Mocambo. Errol Flynn a stat și el puțin cu noi și am făcut schimb de haine: el mi-a dat smochingul lui, iar eu lui tunica mea plină de insigne și medalii. Dacă nu începea furtuna, am fi continuat la nesfârșit - și exact asta mi-aș fi dorit. Dar alaiul se împrăștie în mijlocul pupăturilor înfocate și al îmbrățișărilor. Russ l-a dus pe bătrân înapoi la azil. Eu m-am retras împreună cu Kay Lake Bleichert în dormitor, să facem dragoste. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o părăsi pe Kay, cu tot cu casa din povești, și de a-mi lua o magherniță ieftină pe undeva prin zona mea de patrulare. Dacă nu-mi ieșea în cale pilangiul ăla fantomatic, aș fi putut s-o țin așa la nesfârșit. Eram în parcarea de la Duke’s Drive-in, cu ochii pe un grup de parașute gălăgioase care stăteau în stația de autobuz, la nici zece metri de mine. Stația radio era oprită, iar din difuzoarele restaurantului răsunau acordurile orchestrei lui Kenton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am încercat să-i comunic lui Betty că-mi pare rău că am văzut acea părticică specială a ei, că nu am intenționat să-mi vâr nasul acolo, că nu voiam decât să o ajut. Am tot repetat asta la nesfârșit, apoi am simțit o atingere blândă și am fost recunoscător pentru blândețea ei. M-am întors și am văzut un bărbat cu fața plină de cicatrice, care ținea în mâini niște instrumente mici și încovoiate, pentru tăierea și prelevarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
stâng zdrobi o bomboană digestivă pe covor. Numai că de acolo interviul o luă la vale. Oricât ar fi fost de iscusite sau atente, Întrebările lui Miller reușiră să-l supere pe Hoitar. Și nu făcea decât să reia la nesfârșit același lucru: voia să meargă acasă; Îi furau lucrurile. Plaja Aberdeen era dezolantă și Înghețată. Marea Nordului se agita, cenușiu-Întunecată, printre rafalele de zăpadă. Mugetul valurilor de culoarea granitului zdrobindu-se de faleza de beton puncta furtuna șuierătoare, aruncând șuvoaie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
episoadele Înregistrate. Oameni nefericiți cu vieți nefericite, prostindu-se Într-o paradă nefericită și fără sens a nefericirii. Doamne, cât se plictisise. Și nu era nici o carte În casă. Deci tot ce aveau era doar un televizor și un șir nesfârșit de telenovele afurisite. O porni Înapoi spre bucătărie și-ndesă În coșul de gunoi cutia ei de tăiței goală, fără să se mai deranjeze să aprindă lumina. Ce pierdere de vreme era totul! — Jackie? Pune și tu ceainicul la fiert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de artificii... Am zburat alături spre răsăritul care se deschidea în fața noastră ca un ochi al infinitului, aruncând culorile dimineții peste întreaga lume... Ne-am apropiat de soare și am trecut în partea cealaltă, peste culmile unor munți și valurile nesfârșite ale unor oceane, de unde pornea începutul curcubeului și universul se amesteca în lumină ca o înghețată topită... de aici, arborele universal se vedea aproape întreg, luminos, de o strălucire atât de intensă încât înghițea orice altă imagine... noi dispărusem aproape de
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
așa cum se dovedește miraculos și ajunge să existe odată cu noi, alături de noi, absolut și benefic, mereu... Îngerii prezenți Îngerii binevoitori ne însoțesc pretutindeni, dacă știm să-i vedem și să-i auzim, ei ne aduc din lumina lor limpede și nesfârșită... Drumul nostru înseamnă și trecerea prin valea incertă, și înfruntarea frigului, a întunericului, a îndoielilor și a dificultăților de diverse feluri... de aceea, prezența îngerilor invizibili aruncă un pod între noi și arbore, pentru a ajunge mai repede și mai
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]