8,671 matches
-
Adrian Năstase a doua zi la Uniunea Scriitorilor. Ce vă pot spune cu certitudine este doar că după drumul făcut cu autocarul unei firme italiene care s-a îndurat să ne transporte gratis până la Roma și înapoi eu m-am odihnit la mine acasă și am încercat să mă reacomodez cu cenușiul de la noi. Nu aveam de ce să mă duc la nici un minister, fiindcă nu am fost delegată a nici unui minister (nici la Roma, nici în altă parte). Faptul că am
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
să descopere o groapă imensă În pădure cu osemintele unor condamnați. Pe coaja alba a unui mesteacăn din apropierea gropii sta scris: “Aici au fost executați și Îngropați În anul 1933, 500 de ucrainieni care au refuzat colectivizarea. Dumnezeu să-i odihnească.” Mâncarea În lagăr era exterm de sărăcăcioasă, munca grea și odihnă puțină. Necazuri mari provocau la exploatarea pădurilor un fel de musculițe care năvăleau În roiuri și pe lângă Înțepături Împiedicau chiar respirația. Sezonul musculițelor se continua cu roiurile de țânțari
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
de parcurs. ISUS ÎL CAUTĂ PE PETRU Doamne Isuse, ai pus înăuntrul nostru atâtea dorințe, și ni le-ai oferit deoarece ne-ai făcut pentru Tine. Omul este făcut pentru Tine „și neliniștită este inima noastră până nu se va odihni în Tine”. Îți mulțumim, Doamne, pentru că ne-ai făcut atât de măreți în dorințele noastre, ne-ai făcut fără margini. Îți mulțumim mai ales pentru că ni Te manifești, pentru că putem cunoaște că Tu ești obiectul ultim al dorințelor noastre, Cel
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
pentru o clipă. Clipa magică, când bucuria părinților se contopește cu bucuria copilului. V.P.: Ai amintit de Cezar Ivănescu, marele poet, plecat la cele veșnice în urmă cu 44 de zile, în Joia Mare din Săptămâna Patimilor. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Vorbește, te rog, despre această întâlnire. I.M.: La ediția a treia a Galei Premiilor "Iurie Matei", din 2003, a venit și Cezar Ivănescu. Era la Chișinău. Am un prieten, actorul Igor Caras, care mi-a pozat pentru Contrabasistul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
bucată le plăcea mai mult și venea rugămintea: "Mai zi-o odată p-aia cu...". O mai ziceam. Noaptea aluneca mai departe. Când s-a întors, cârciumărița a venit însoțită de o copilă, amândouă cu brațele încărcate: într-o strachină odihnea în propria grăsime un cocoș bine rumenit, pe un fund de lemn aburea o mămăligă, iar în altă strachină lucea mujdeiul. Ritualul continua: în vreme ce unul dintre noi se înfrupta din cocoș, celălalt le vorbea, citea sau recita mesenilor. Apoi primul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
tremură în mână ...preamilostivul târziu de scris, preacuratul frig de citit: schijele soarelui în oameni au asfințit AER CU SPINI Doi călăreți pe un cal arată bătrânul ceas Dali, ei taie ceața, rup obscura zare și văd că Domnul se odihnește, lor li se vede numele, au munți în priviri, au sigiliul ceresc și glas viu, ecourile zilei aleargă prin sala de jocuri mecanice tapetată cu inimi de tablă muiate în soare, acolo ei admiră misteriosul bob de grâu și flămânzi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
farmec și sentiment nu mai sunt ce au fost odată cu măruntaiele lor secrete: suflet verde, glas viu, râs proaspăt, ochi clipind, stau cu privirea pironită asupra copiilor care se joacă cu ele în week-end, în aerul acesta cu spini, Dumnezeu, odihnindu-se, are o reacție estetică SĂ FUGIM PE MARE? (final simfonic) Lui Gheorghe Grigurcu Vă scriu dintr-o lume urâtă, urâtă; din vârstă în vârstă ea a trecut la instinctul de supraviețuire, un cer orb, o limbă mută și trupuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
-se în Italia, dar nu va mai supraviețui decât puțin timp, încetând din viață la 20 martie 1862 la Torre del Greco. Trupul său a fost adus în România și depus la Mănăstirea Pantelimon. Rămășițele sale pământești nu s-au odihnit acolo, ele fiind reînhumate la biserica Domna Ghica - Tei, apoi a doua oara reînhumate (1994) la Catedrsala din Alexandria Alexandru Dimitrie Ghica rămâne un nmare reformator, iubitor de cultură și un ctitor de localități. Buletinul Oficial (Monitor Oficial) aproba și
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3142]
-
Prezan în războiul reîntregirii, care spre deosebire de ilustrul său înaintaș, era ,,ambițios, autoritar, încăpățânat și impulsiv...) În acorduri funebre, primul ierarh al țării pășește cel din urmă spre sicriu rostind ultimele cuvinte de rugă:,,Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească”. Este cea mai augustă slăvire a marelui mister această sobră și patetică despărțire de viață. Suveranul prezintă condoleanțe familiei îndurerate, în vreme ce mareșalul salută cu bastonul dând supremul onor fostului său comandant. Nu au însoțit sicriul decât coroanele de frunze de
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
Când se stinge o flacără, o aprinzi din nou, când se stinge o viață, o plângi mereu. Regretăm trecerea acestor colegi, în neființă, prea devreme. Un gând frumos și o lacrimă de recunoștintă în soțesc amintirea lor. Dumnezeu să-i odihnească în pace!" REZULTATE Orice concurs înseamnă confruntarea valorilor și presupune, pregătire, încercarea de autodepășire, emoții și neliniște, bucuria reușitei și uneori tristețea neîmplinirii. REZULTATE DISCIPLINE TEHNICE Olimpiadele școlare au constituit în permanență o provocare pentru elevii școlii noastre precum și un
Jurnal de bord by Vasilescu Roxana Violeta () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1689_a_2953]
-
țara și a zis: "Duceți-vă și cercetați țara și mai ales Ierihonul!". Și s-au dus cei doi tineri și, ajungând la Ierihon, au intrat în casa unei desfrânate, al cărei nume era Rahab, și au rămas să se odihnească acolo. (2:1). Rahab le-a promis, în schimbul protecției (Iosua, 2: 9-13), că va păstra secretul atacului israeliților. Regele Ierihonului a aflat și a trimis soldați să-i aresteze pe intruși. Rahab i-a apărat de mânia regelui, ascunzându-i
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
când tatăl și fiul se apropiau pentru a le snopi în bătaie. Cele două femei, Chira și mama ei, sunt frumoase, cu părul până la călcâie, cu ochii ca abanosul, scutite de grijile gospodăriei iar timpul îl foloseau pentru a se odihni, a-și valorifica frumusețea pentru primirea curtezanilor cu mâncăruri selecte, cu siropuri, lichioruri, cataifuri, sarailii, cafele, cu muzică și dansuri. Curtezanii, turci, greci și români, dornici de petreceri unde se beau lichioruri, se dansa în acompaniamentul ghitarelor, tamburinelor și castanietelor
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
sau nu înțelege nimeni ce înțeleg eu. Tresar la fiecare pas pe care îl fac înainte, tresar la zgomotul pe care îl face inima mea când, obosită, mă ceartă și-mi cere să mă opresc o clipă și să-mi odihnesc durerile. Tresar când văd chipuri triste și ochi goi ce mă privesc parcă din alt timp. Nu vede nimeni ce văd eu! Vine peste mine coșmarul care se repetă noapte de noapte, și visele pe care le visez eu nu
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
sunt doar eu, fără nimic. Nu mai am nimic și nu știu dacă am avut ceva vreodată! NE QUID NIMIS Au trecut anotimpuri pe lângă mine, parfumul florilor de tei îmi înfioară simțurile și miros zăpada căzută peste sufletul meu. Îmi odihnesc gândurile în fiecare an încercând să repar ce nu mai funcționează. Mam transformat într-o circumstanță atenuantă încercând să scap de pedeapsă, și mă întreb de ce tocmai cei care ar trebui să pledeze pentru mine mă declară vinovată?! Ce lege
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
eu am chemat! Aș fi încercat să merg liniștită pe drumul acesta al meuă dar eu, am zburat și cineva, nu știu cine mi-a retezat aripile și nu mai pot zbura. Acum aș vrea să mă pot opri puțin să mă odihnesc dar nu mai pot! Mi-ar fi fost deajuns puțin dar eu am vrută tot! Acum aș vrea să uit dar îmi amintescăam trebui să tac, dar eu vorbesc! Sunt agresivă pentru că nu înțeleg de ce nu am voie să decid
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
cu bucuria vieții de familie și cu mulțumirea către Cel de Sus! Au rămas amintirile, care se contopesc cu strălucirea steluțelor de pe cer. Final.... de poveste Cinstire Murei, mamei mele, care nu mai este! A plecat acolo unde, poate, se odihnește. Mâinile ei de aur sunt o amintire vie la tot ce a rămas în casa părintească. Sunt neclintite, iar pernele au tot colțurile apretate și ridicate așa cum îi plăceau ei. Plângem și deplângem plecarea ei. Plângem și deplângem singurătatea acelei
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
secretara și contabila bisericii. A strâns de la tata câte-un pic, că el dădea la tot necăjitul, și la drept, și la mincinos. Porunca Coroane de flori îneacă lespezile din pridvor. Cu greu mai pot citi de-atâtea flori. «Aici odihnește protosinghelul Ilarion Argatu, ctitor al sfintei Mânăstiri Sfânta Cruce. Vezi ce faci să fie făcută și mânăstirea de la Ierihon!» Catapeteasma de la Boroaia a fost sculptată în doi ani de doi meșteri: un grec și un ungur. Flori și frunze. Pictura
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Manhattan, etajul opt nu este foarte potrivit pentru vânzări, din cauza locației greu accesibile. Așa că am sugerat ca etajul respectiv să fie transformat într-un fel de spațiu semi-privat pentru clienții cei mai buni, cu saloane în care clienții să se odihnească, ATM-uri, o cafenea, o mică agenție de rezervări și alte servicii - inclusiv un birou de tip garderobă, cu casă de marcat, la care se pot lăsa produsele cumpărate. Dacă cei care trec pragul acestui magazin sunt în vizită în
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
o bancă poate dubla distanța pe care o poate parcurge un om în vârstă. Să zicem că cineva se plimbă o vreme, apoi obosește puțin și se gândește să se întoarcă, dar găsește o bancă primitoare la umbră. După ce se odihnește, trecătorul nostru se plimbă mai departe. În punctele de desfacere cu amănuntul scopul unui scaun este oarecum diferit. Când oamenii merg câte doi sau trei la cumpărături, cu soții sau soțiile, cu copiii sau prietenii, un loc unde se poate
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
din depozit. Într-un magazin Restoration Hardware, comodele erau tratate ca niște simple piese de mobilier, amplasate lângă un scaun sau într-un colț, cu un șervet cu model sau cu un tablou ori oglindă înrămată deasupra. Pe comodă se odihnea un vas de sticlă de modă veche, cu bile cromate. Poate vasul de sticlă sau bilele strălucitoare îți atrăgeau privirea și ai fi luat una în mână, pentru ca apoi să observi comoda, să o remarci cu adevărat, și ai fi
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
funerare, din cele vreo 20 existente prin 1936. Pe unul din ele stă scris: „Colonelul Niculescu Dragomir comandantul Brigăzii 21 Infanterie din București, mort pentru patrie la 18 martie 1917. Fie-i amintirea eternă”. Pe celălalt monument găsim: „Aici se odihnește Plotonierul în rezervă Zănescu C. Corneliu din Reg. 41 Infanterie, mort la 26 aprilie 1917, din comuna Măceșiu de Sud județul Dolj. Ridicat de fratele său Locotenent Zănescu Ioan Adjutantul Brigăzii 22 Inf”. Când am descoperit aceste documente în piatră
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
care am avut grijă să pun în multe locuri din jurul Iașilor. A ajuns să aibă urmași până și în Franța. Acum și acele urme de viață i-au dispărut. Sunt sigur că la umbra lui - pe când era holtei - s au odihnit și ctitorii Mănăstirii Bârnova. L-am îndrăgit atât de mult încât imaginea lui a apărut ca ilustrație la articolul meu intitulat: „În căutarea codrilor pierduți”, precum și într-o altă carte despre împrejurimile Iașilor. De aici înainte drumul șerpuiește lin către
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
se sprijine pe un element din contextul lingvistic (la Lyon ... în apropierea acestui oraș) sau pe un reper absolut (aproape de Lyon). Să luăm, de exemplu, următorul fragment din Paul și Virginia, de Bernardin de Saint-Pierre: Virginiei îi plăcea să se odihnească în preajma [acestei] fântâni împodobite cu un fast pe cât de măreț, pe atât de sălbatic. Venea adesea aici, la umbra celor doi cocotieri, să spele rufele 70. Cel care nu cunoaște acest pasaj va întâmpina dificultăți în interpretarea celor două referințe
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ce-ați venit în Rusia ? Ca să ne luptăm cu voi." Cazacul dispare în pădure; trei soldați trag cu arma în direcția pădurii; nu li se răspunde: liniște totală. Bonaparte stătuse toată ziua lipsit de vlagă și fără să se poată odihni: simțea că îl părăsesc puterile. Coloanele armatelor noastre înaintară prin pădurea Pilwiski. (Chateaubriand, Mémoires d'outre tombe, XXI, cap. 1) Aici, trecerea la prezentul narațiunii permite un contrast la două niveluri: pe de o parte, naratorul evocă la perfect simplu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
voci matinale care urcau către camera lui liniștită, totul se amesteca în clipa trezirii la țară, la începutul delicioasei vacanțe de vară. (Alain Fournier, Le Grand Meulnes, cap. al XV-lea) (2) Plămânul bolnav respiră o binefăcătoare răcoare, privirea se odihnește pe tufele aurii care îi dăruiesc sufletului liniștita lor blândețe. (Balzac, Le Lys dans la valée) (3) Privirea fixă părea că îi este atrasă de paloarea extremă și dintre niște buze aproape lipite scăpă un fluierat, așa cum sufli într-o
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]