7,850 matches
-
(în ) sunt o grupă muntoasă a Carpaților de Curbură, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali. Cel mai înalt pisc este Vârful Măgura Codlei, având 1.292 m. sunt situați în SV Carpaților Orientali, extinși pe direcția NNE-SSV, limitând partea de V a Depresiunii Brașov. În extremitatea de SV intrând în contact cu munții Țagla, prin intermediul depresiunii Sinca. Cuprinși între meridianele de 25°15' și 25°40' longitudine estică și paralelele de 45°35
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
(maghiară: "Nemere Hegység)" sunt o grupă muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvani, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali. Cel mai înalt pisc este Vârful Nemira Mare, având 1.649 m. După legenda de origine a poporului maghiar "Cerbul fermecat", numele de "Nemere" (Nemira în limba română) este identic cu Nimród, rege legendar din Mesopotamia (orașul Nimrud), dar este
Munții Nemira () [Corola-website/Science/306307_a_307636]
-
Cerbul fermecat", numele de "Nemere" (Nemira în limba română) este identic cu Nimród, rege legendar din Mesopotamia (orașul Nimrud), dar este totodată și tatăl a doi frați: Hunor și Magor, strămoșii hunilor, respectiv a maghiarilor. aparțin părții central-estice a Carpaților Orientali. Forma lor dreptunghiulară este orientată de la NE spre SV. Suprafața este de 700 Km². Din punct de vedere administrativ se așează pe teritoriul județelor Covasna și Bacău. Partea nordică este delimitată de valea pârâului Uz, respectiv de lacul de acumulare
Munții Nemira () [Corola-website/Science/306307_a_307636]
-
popas al coloniștilor Uzi, scena multor evenimente istorice (Batu Han - 1241, Matia Corvin - 1466, Ștefan Báthory - 1567, Mihai Viteazul - 1600, tătarii - 1717, Generalul Bem - 1849, Primul și Al Doilea Război Mondial etc. este actual cel mai circulat pas din Carpații Orientali. Pârâul Negru: cel mai lung afleunt al Oltului din Județul Covasna. În aria Nemirei predomină climatul caracteristic al munților cu înălțimi mijlocii. Versanții vestici sunt mai umezi și mai reci față de cei estici. Se consideră ca Nemira este partia vânturilor
Munții Nemira () [Corola-website/Science/306307_a_307636]
-
Munții Postăvarul (în , în ) sunt o grupă muntoasă a Carpaților de Curbură, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali. Cel mai înalt pisc este vârful cu aceeași denumire Vârful Postăvarul (numit popular „Postăvaru”, fără "l"), având 1799 m. În Postăvaru există 30 de trasee alpine omologate cu grade diferite de dificultate. Munții Postăvarul fac parte din Carpații de Curbură
Masivul Postăvarul () [Corola-website/Science/306311_a_307640]
-
] sunt o grupă muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali. Cel mai înalt pisc este Vârful Heniul Mare, având 1.611 m. Munții Bîrgău se situează pe latura sudică a grupei nordice a Carpaților Orientali, între paralelele de 47°08'30" și 47°29'10" latitudine nordică și meridianele 24
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
sunt o grupă muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali. Cel mai înalt pisc este Vârful Heniul Mare, având 1.611 m. Munții Bîrgău se situează pe latura sudică a grupei nordice a Carpaților Orientali, între paralelele de 47°08'30" și 47°29'10" latitudine nordică și meridianele 24°36'10" și 25°08'40” longitudine estică. Limita septentrională corespunde văii superioare a Someșului Mare (între confluența cu Pîrîul Măria și cea cu Anieșul
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
sunt o grupa muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvani, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali. Cel mai înalt pisc este Vârful Bivolul, având 1.530 m. sunt recunoscuți pentru intensă viața monahala și numărului destul de mare mare de pustnici ce au trăit solitari de secole prin păduri, pentru descrierea pe care le-o oferă Calistrat
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
plasat dramă Vitoriei Lipan din românul Baltagul. Existența pe partea superioară a culmilor a pajiștilor montane, a favorizat dezvoltarea păstoritului, ocupație din care derivă însăși chiar denumirea acestor munți. Munții Stânișoarei se află în nord-estul României, la exteriorul arcului Carpaților Orientali, având o direcție generală nord-vest - sud-est cale de aproximativ 60 de km și ocupă o suprafață de pește 2.100 km², ceea ce reprezintă circa 4% din întreaga arie a lanțului muntos oriental. Administrativ sunt așezați pe teritoriul a două județe
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
află în nord-estul României, la exteriorul arcului Carpaților Orientali, având o direcție generală nord-vest - sud-est cale de aproximativ 60 de km și ocupă o suprafață de pește 2.100 km², ceea ce reprezintă circa 4% din întreaga arie a lanțului muntos oriental. Administrativ sunt așezați pe teritoriul a două județe: Neamț și Suceava. Principalele limite geografice sunt date de văile unor râuri. Astfel limită nord-vestică este dată de culoarul Valea Puzdrea - Depresiunea Ostra cu valea pârâului Brăteasa - valea Suha. Spre nord-est, se
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
sudică a acestora - respectiv Obcina Voronețului) și Masivul Rarău, la est Subcarpații Moldovei, în sud, dincolo de valea Bistriței - Munții Tarcăului și la vest Munții Bistriței și Masivul Ceahlău. Diviziuni: Munții Stânișoarei fac parte din marea unitate a flișului din cadrul Carpaților Orientali. Cele mai extinse dintre unitățile flișului sunt unitățile de Ceahlău (gresii, grezocalcare, marnocalcare, șisturi argiloase ș.a. - litofaciesul de Sinaia, gresii micacee ș.a. - litofaciesul de Bistra, gresii și conglomerate - litofaciesul de Ceahlău-Zăganul) și Tărcau. Elementele morfostructurale identificate în relieful actual datează
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
(în ) sunt o grupă muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvani, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali. Cel mai înalt pisc este Vârful Grindușu, având 1.664 m. Frumusetea si sălbăticia locurilor au fost surse de inspirație pentru scriitori ca Mihail Sadoveanu (care plasează în Valea Tarcăului satul lui Nechifor și al Vitoriei Lipan - personajele din romanul
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
din romanul "Baltagul"), Calistrat Hogaș (care a parcurs o bucată a culmii Goșmanului - povestind aceasta în cartea "În munții Neamțului"), precum și pentru Alexandru Vlahuță (în "România pitorească"). lui sunt așezați în nord-estul României la exteriorul grupei centrale a arcului Carpaților Orientali, având o direcție generală de la nord-nord-vest spre sus-sud-est, cale de aproximativ 65 de km (în zona axială - de-a lungul văilor Tarcăului și Asăului). Au o lățime medie de 40 km și ocupă o suprafață de circa 1810 km². Administrativ
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
sunt o unitate de relief a Carpaților de Curbură, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali. Cel mai înalt pisc este Vârful Goru, având 1.785 m. se încadrează laturii externe a grupei de Curbură, aparținînd Carpaților Orientali, în cuprinsul căreia, laolaltă cu Munții Brețcului și Munții Buzăului, alcătuiesc sectorul estic. Acesta este mărginit de Depresiunea
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
sunt o unitate de relief a Carpaților de Curbură, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali. Cel mai înalt pisc este Vârful Goru, având 1.785 m. se încadrează laturii externe a grupei de Curbură, aparținînd Carpaților Orientali, în cuprinsul căreia, laolaltă cu Munții Brețcului și Munții Buzăului, alcătuiesc sectorul estic. Acesta este mărginit de Depresiunea intramontană a Brașovului, la nord, de Subcarpații Curburii, la est, și de valea carpatică a Buzăului, la sud-vest. Spre est, teritoriul montan
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
Munții Brețcului, situați pe bordura estică a Depresiunii Brașovului, și nici Măgura Cașinului, dintre rîurile Cașin și Oituz, mai izolată și mai coborîtă decît restul Munților Vrancei, considerată ca o zonă de tranziție între Curbură și grupa centrală a Carpaților Orientali. De fapt, majoritatea lucrărilor geografice adoptă un punct de vedere apropiat, considerînd Munții Brețcului și Măgura Cașinului (sau Munții Cașin) fie ca unități separate, fie ca o treaptă aparte a Munților Vrancei a căror personalitate geografică și vocație turistică se
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
a catenelor și constituirea lanțului carpatic. Intr-un cuvînt, Munții Vrancei sînt creația orogenezei alpine, manifestată însă cu intensități temporale și spațiale diferite, punctate de faze de paroxism sau, dimpotrivă, de imobilitate relativă a scoarței. Data fiind apartenența la Carpații Orientali, caracteristicile dominante ale structurilor geologice și complexelor litologice sedimentare - proprii Munților Vrancei - se înscriu unității de fliș: Cum însă aceasta s-a realizat în două perioade deosebite din punct de vedere cronologic, s-au individualizat subunitatea flișului cretacic (mai vechi
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
sunt o grupă muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali. Cel mai înalt pisc este Vârful Omu, având 1.932 m. Masivul Suhard este situat în partea centrală a grupei nordice a Carpaților Orientali, în zona cristalino-mezozoică, ocupînd o suprafață de aproximativ 325 km2. Are o orientare generală nord-vest — sud-est
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
sunt o grupă muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali. Cel mai înalt pisc este Vârful Omu, având 1.932 m. Masivul Suhard este situat în partea centrală a grupei nordice a Carpaților Orientali, în zona cristalino-mezozoică, ocupînd o suprafață de aproximativ 325 km2. Are o orientare generală nord-vest — sud-est, în această direcție măsurînd în linie dreaptă 35 km. Poziția mediană a Suhardului este dată de distanța sa egală față de limitele estică și vestică
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
cristalino-mezozoică, ocupînd o suprafață de aproximativ 325 km2. Are o orientare generală nord-vest — sud-est, în această direcție măsurînd în linie dreaptă 35 km. Poziția mediană a Suhardului este dată de distanța sa egală față de limitele estică și vestică ale Carpaților Orientali, într-o zonă unde aceștia capătă lățime maximă. Drept urmare, din oricare direcție te îndrepți spre acest masiv, trebuie să străbați porțiuni însemnate aparținătoare domeniului carpatic. Masivul Suhard este cuprins între 47° 20' și 47° 34' latitudine nordică și 25° 00
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
și Munții Călimani, singurii din Carpații Orientali care depășesc 2 000 m. În schimb, cotele maxime din acest masiv întrec în altitudine pe cele similare din munții vecini. După criteriul altimetric, în ierarhia celor 35 de unități montane din Carpații Orientali, Suhardul ocupă locul al 5-lea, valorile maxime fiind de 2 305 m în Munții Rodnei, 2102 m în Munții Călimani, 1962 m în Munții Maramureș, 1 956 m în Ciucaș, 1 932 m în Suhard, 1923 m în Munții
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
În 1241, după a zdrobit rezistența cnezatelor ruse, armata mongolă, condusă de Batu Han, s-a îndreptat spre Ungaria. Una dintre aripile marii oști a pătruns în Cumania apuseană, despărțindu-se în trei: prima a pătruns în Transilvania, prin Carpații Orientali, cucerind așezările săsești de la Rodna și Bistrița și s-a îndreptat spre Ungaria; a doua a traversat munții, prin pasul Oituz, și a zdrobit oastea transilvăneană din Țară Bârsei, iar a treia a anihilat forțele armate ale vlahilor negri-karaulagh sau
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
Gelu au coabitat cu localnicii. Prezenți de la începutul secolului X până la cursul Someșului Mic, la Cluj și la Alba-Iulia, pe Mureș (după anul 1000), pe cursul râului Târnava Mare (anii 1100), pe linia râului Olt (1150) și ulterior linia Carpaților Orientali și Meridionali (1200), conducătorii maghari i-au înlocuit pe conducătorii români, formând structuri politice prin care au coabitat românii, slavii și maghiarii. Cucerirea Transilvaniei de către unguri s-a prelungit până către finalul secolului al XII-lea. Pentru a-și extinde
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
XI-XIII, regii Ungariei s-au văzut nevoiți să aducă coloniști din diverse colțuri europene, pe care să-i așeze pe linia Carpaților, pentru a putea apară trecătorile: sașii, secuii și cavalerii teutoni. Secuii, popor rezultat din elemente etnice diferite (turcice orientale și maghiare), luptători de avangardă ai armatei ungare, a pătruns în Țară Crișurilor și între secolele XIII-XIV, au constituit o zona autonomă în Transilvania. Sașii, populație de origine germanică, care la început, au sosit în număr mic sub conducerea unui
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
este o unitate de relief din cadrul Carpaților de Curbură, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali. Este situat la est de cursurile superioare ale râurilor Teleajen și Tărlung. Se învecinează cu Munții Tătaru și Munții Siriu la sud-est și est, Depresiunea Întorsurii, Munții Întorsurii la nord și Munții Grohotiș la vest. Cel mai înalt pisc este
Masivul Ciucaș () [Corola-website/Science/306403_a_307732]