8,628 matches
-
avut de suferit, șopti el cu zâmbetul cel mai simpatic. Aglaia plecă fără să-și ia rămas-bun. Însă peripețiile acestei seri încă nu se terminaseră; Lizaveta Prokofievna a fost nevoită să mai suporte o întâlnire neașteptată. Nici nu apucă să pășească de pe scară în stradă (aceasta înconjura parcul), că deodată un echipaj splendid, o caleașcă, la care erau înhămați doi cai albi, trecu în goană pe lângă casa prințului. În caleașcă ședeau două doamne foarte frumoase. Însă, nestrăbătând nici zece pași, caleașca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai respectuoasă cu putință - „asta chiar de la Varia am auzit-o“. Dar când Varia a ieșit de la Lizaveta Prokofievna și și-a luat rămas-bun de la domnișoare, ele nici nu știau că Variei i se interzisese pentru totdeauna să le mai pășească pragul și că își ia rămas-bun de la ele pentru ultima dată. — Păi Varvara Ardalionovna n-a fost la mine pe la ora șapte? întrebă prințul mirat. — A fost alungată spre ora opt sau chiar la opt. Îmi pare foarte rău de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
care încă nu se întorsese de la Petersburg, toți erau prezenți. Venise și prințul Ș. Se pare că, înainte de ora ceaiului, aveau de gând să meargă să asculte muzică în parc. Conversația de acum se înfiripase, probabil, înainte de apariția prințului. Curând păși pe terasă Kolea, care venise pe neașteptate de cine știe unde. „Deci, continuă să fie primit aici“, se gândi prințul în sinea lui. Casa de vară a Epancinilor era o vilă luxoasă, clădită în stilul unei colibe elvețiene, decorată din toate părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și asupra publicului ceremonios, venit să asculte muzică. Ca să ajungi din clădirea gării pe terasa unde era amplasată fanfara, trebuia să cobori trei trepte. Chiar lângă trepte se oprise grupul acela; nici unul nu îndrăznea să coboare; însă una dintre femei păși înainte; numai doi din suită avură curajul s-o urmeze. Unul era un bărbat de vârstă mijlocie, destul de modest la înfățișare, decent în toate privințele, dar care arăta întru totul ca un flăcău tomnatic, adică era dintre cei care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-mi dai crucea înapoi! Nu mi-ai trimis-o înapoi chiar a doua zi! Nu-i așa că o ai la gât? O ai la gât și acum? O am, rosti Rogojin. — Bine, hai să mergem. Fără tine nu vreau să pășesc în întâmpinarea vieții mele noi, căci a început noua mea viață! Nu știi, Parfion, că noua mea viață a început astăzi? — Acum văd și eu și știu că a început; așa o să-i spun și ei. Nu ești deloc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
el; desigur, astăzi nu s-au dus acolo“. Raționând astfel, își dădu seama că s-a oprit chiar în dreptul casei lor de vacanță; știa că negreșit trebuia să ajungă, în cele din urmă, aici și, cu inima cât un purice, păși pe terasă. Nu-l întâmpină nimeni, terasa era pustie. Așteptă puțin și deschise ușa salonului. „Ușa asta n-au încuiat-o niciodată“ se gândi el, dar și salonul era pustiu; aici era aproape întuneric de tot. Se opri nedumerit în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
adusese prânzul și el mâncase, dar nu ținea minte dacă dormise sau nu în după-amiaza aceea. Nu știa decât că începuse să deslușească totul limpede de-abia din clipa când Aglaia apăruse pe terasă, iar el sărise de pe canapea și pășise spre mijlocul odăii ca s-o întâmpine; asta se întâmpla pe la ora opt seara. Aglaia era singură-singurică, îmbrăcată simplu și parcă în grabă, cu un burnuz ușor. Ca și dimineața, era palidă la față, iar în ochii ei fulgera o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
am spus, șopti el cu un zâmbet șiret și aproape satisfăcut. Intrăm și nu ne aude nimeni. Ținea deja cheia în mână. Urcând scara, se răsuci pe călcâie și-i făcu prințului un semn de amenințare cu degetul, adică să pășească mai ușor, deschise ușa care dădea spre camerele lui, îl lăsă pe prinț să intre, se strecură și el cu precauție, încuie ușa și băgă cheia în buzunar. — Hai, spuse el în șoaptă. Încă de când erau pe trotuarul străzii Liteinaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
un minut de tăcere. Am știut că o să tragi tot la hotelul acela, începu el cum fac uneori oamenii care, voind să intre în fondul problemei, încep cu amănunte lăturalnice, nelegate în mod direct de chestiunea în discuție. De cum am pășit în coridor, m-am și gândit: ce-ar fi să stea acum și să mă aștepte cum l-am așteptat eu atunci? Ai fost la văduva învățătorului? — Am fost! șopti prințul, abia reușind să vorbească din pricina puternicei zbateri a inimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îl privi iarăși fix, ca mai înainte. Dacă vrei, să mergem!... Numai tu să nu... fie, să mergem! Ridică perdeaua, se opri și iarăși se întoarse spre prinț. — Intră! șopti el, arătând spre perdea și invitându-l să înainteze. Prințul păși într-acolo. — E întuneric aici, spuse el. — Ce să zic! mormăi Rogojin. — De-abia văd... patul. — Trage-te mai aproape! îl îndemnă încet Rogojin. Prințul mai făcu un pas, încă unul și încă unul, apoi se opri. Stătu scrutând prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și decăzute și abia imigrate asupra unui popor istoric și autohton e o adevărată anomalie, căreia poporul istoric ar trebui să-i pună capăt daca ține la demnitatea și la onoarea lui. Dar, zice, "Romînul", "romînii ca toate popoarele cari pășesc spre progres nu se mai ocupă astăzi de-a descoperi cine e autohton sau nu. Însă tocmai asta e tema noastră. Rău fac românii că se cred destul de înaintați pentru a nu se mai ocupa de aceasta; rău că scad
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
care, din cauza generalei susceptibilități pentru asemenea erori, poate cauza oarecare turburare. Rolul strălucit și orbitor pe care-l joacă genialul nostru om de stat când, cu totul desprins, cu totul neatârnat și cu totul neinfluințat de sferele și ideile oficiale, pășește ca om privat pe terenul politicei esterioare ar putea să le pară multora nenatural, ca și când un soare suplementar ar întrece cu lumina lui pe adevăratul soare. Activitatea ministrului de esterne e foarte puțin zgomotoasă și nu se manifestă în mari
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și arhaismii aciia cari se pot reintroduce fără alterare a înțelesului. E o operă în adevăr națională aceasta, o operă care va face gloria celor ce vor fi întreprins-o daca va ieși bine, dar și stigmatizarea lor daca vor păși cu ușurință la o lucrare pe cât de măreață și sfântă pe atât de gingașă. Gingașă ca tot ce e organic, subtilă adesea cu deosebirile ce le face gândirea națională, dar ridicată odată, mai trainică decât legi civile și politice, decât
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cari lăsau obiectele similare mai ieftin până în momentul când creștinul era ruinat. Apoi, urcând prețul la îndoit, [î]și scoteau, nu paguba, ci fondul ce le înaintase comunitatea religioasă pentru a putea ține concurență creștinului până 'l vor ruina. Apoi pășeau la alte negustorii, mai tare reprezentate, până ce-au ajuns a ruina în Moldova tot negoțul și toate meseriile creștine, monopolizîndu-le în mînile lor. Iată rele în contra cărora poporul nostru nu era deloc pregătit, pe cari nici nu le înțelegea, nici
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
societății de astăzi și cari se sacrifică pentru mântuirea ei, luptând în de lungul vieței lor pentru ideile în care au o credință nestrămutată. El a fost dintre aceia cari nu au decât o idee - o idee mare - și care pășesc la realizarea ei prin calea cea mai dreaptă, crezând că societatea se poate preface într-o singură zi. Chiar acei cari nu împărtășesc ideile lor, chiar acei cari cred că trebuie trude multe, timp mult și lupte îndelungate spre a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
familii de cărturari moldoveni care și-au Înscris numele În istoria culturii românești. Cursurile primare și gimnaziale le parcurge În orașul său natal, după care urmează cursurile liceului din Bârlad unde susține bacalaureatul În 1912, an În care avea să pășească pragul Facultății de Medicină din Iași pe care o absolvă În 1918. Se apropie de Pediatrie fiind puternic influențat de personalitatea profesorului Manicatide (Întemeietorul școlii românești de pediatrie) și a succesorului acestuia profesorul Ștefan Grasoski, cei care au condus pe
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
aș dori să le Împărtășesc acestor tinere vlăstare ca Îndemn, pentru că de fapt ei reprezintă viitorul și speranța națiunii noastre. 1. Nu uitați că nu mai mult decât cu două sau trei generații Înaintea voastră, absolventul de liceu și bacalaureatul pășea direct În lumea intelectuală, bucurându-se de un statut special, un adevărat blazon pe care poziția lui În societate Îl obliga să-l respecte. Situația nu s-a schimbat nici astăzi, ci doar a căpătat o altă conotație, În sensul
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
și baștina reprezintă trecutul fără de care prezentul nu ar fi posibil, așa cum nici viitorul nu s-ar putea imagina fără coordonatele prezentului, mai ales astăzi când globalizarea a devenit o amenințare reală. 5. Pentru că marea majoritatea dintre voi aspiră să pășească, sau chiar vor păși pragul amfiteatrelor universitare, aș dori să amintesc aici și acum, cele patru principii de aur ale idealului universitar pe care tinerimea unversitară din perioada interbelică le-a promovat cu Însuflețire și dăruire până la sacrificiu. idealul național
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
fără de care prezentul nu ar fi posibil, așa cum nici viitorul nu s-ar putea imagina fără coordonatele prezentului, mai ales astăzi când globalizarea a devenit o amenințare reală. 5. Pentru că marea majoritatea dintre voi aspiră să pășească, sau chiar vor păși pragul amfiteatrelor universitare, aș dori să amintesc aici și acum, cele patru principii de aur ale idealului universitar pe care tinerimea unversitară din perioada interbelică le-a promovat cu Însuflețire și dăruire până la sacrificiu. idealul național; care nu Înseamnă altceva
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
ani mai târziu). Urmează trei volume cu titluri sumbre, din care ultimul postum: The Book of Folly (1972), The Death Notebooks (1974), și The Awful Rowing Toward God (1975). Vâslitul groaznic spre moarte se terminase în octombrie 1974, când Sexton pășise pe urmele Sylviei Plath. Indiferent de răspunsul la un tip de poezie precum cel al lui Sexton, autoarea fiind după părerea multora cea mai confesională dintre confesionali (nu neapărat în privința calității estetice, cât a unei sincerități disperate și ostentative), felul
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
segment de piață globală. Această situație este plasată în contextul din ce în ce mai pronunțat al mercantilizării unui fenomen din ce în ce mai cuprinzător, a cărui secțiune de elită era asociată de victorianul Matthew Arnold în Culture and Anarchy cu "urmărirea dezinteresată a perfecțiunii". Spielberg a pășit cu dreptul de la primul său film, The Sugarland Express, în care Goldie Hawn joacă rolul unei femei ce își ajută soțul să evadeze din închisoare, pe un motiv foarte serios: riscă să i se ia copilul și să îl vadă
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
noastră, așa și noi, prin puterea Sfintei Cruci, suntem chemați să ne jertfim, ridicându‑ne crucea. Sfântul Apostol Petru consemnează În această privință : „Căci, spre aceasta ați fost chemați, căci și Hristos a pătimit pentru voi, lăsându‑vă pildă, ca să pășiți pe urmele Lui”. (I Petru 2, 21). „A‑ți lua crucea” Înseamnă a Îndura cu mărinimie de suflet și gentilețe batjocurile și insultele cu care lumea păcă‑ toasă Îi acoperă pe următorii lui Hristos, precum și necazu‑ rile și ordaliile pricinuite
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
este plăcut Înaintea lui Dumnezeu, spune Sfântul Apostol Petru, să sufere cineva necazuri sau Întris‑ tări cu gândul la El, pătimind pe nedrept. Căci spre aceasta am fost chemați, căci și El a pătimit pentru noi, lăsându‑ne pildă, ca să pășim pe urmele Lui (I Petru 2, 19‑21). „A‑ți lua crucea” presupune și a Îndura de bunăvoie și cu smerenie lipsurile, nevoile și necazurile acestei vieți pe care Bunul Mântuitor le Îngăduie ca să se abată asupra noastră pentru curățirea
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
noi. Răbdarea biruie ispita, ea ajută să suportăm persecuțiile și să suferim pătimirile și martiriul. Răbdarea face ca credința noastră să fie tare ; ea crește și Înalță speranța noastră. Ea ne Îndreaptă pașii ca să ținem Calea lui Hristos, câtă vreme pășim pe calea Lui”232. Doar pătrunși de credință și răbdare putem suporta boala. Ele vin În sprijinul nostru. ,, Fiecare dintre noi cum se naște și primește găzduire pe lume, Începe a plânge ; nu cunoaște Încă nimic, nu știe nimic și
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Îngădui să fie nimic din ceea ce se Întâmplă dacă din aceasta n‑ar ieși ceva bun”238. A fi creștin Înseamnă și a ridica crucea și a‑L urma pe Hristos. „(...) Hristos a pătimit pentru voi, lăsându‑vă pildă, ca să pășiți pe urmele Lui”. (I Petru 2, 21). Suferința este parte a căii credinciosului către ceruri. „Ci, Întrucât sunteți părtași la suferințele lui Hristos, bucurați‑vă, pentru ca și la arătarea slavei Lui să vă bucurați cu bucurie mare”. (I Petru 4
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]