7,370 matches
-
multe dintre modificările ce caracterizează componența fazică a somnului paradoxal sunt inițiate printr-o activare a nucleilor vestibulari. Se presupune, că somnul cu unde rapide joacă un mare rol în maturizarea funcțională a SNC. Unii autori afirmă, că în timpul fazei paradoxale a somnului se produc procese reparative a proteinelor, acidului ribonucleic și a rezervelor catecolaminice. Se mai consideră că în faza paradoxală decurg procese esențiale de consolidare a memoriei. Anume în această fază se produce și prelucrarea programei de comportament, ce-
Somn () [Corola-website/Science/300087_a_301416]
-
somnul cu unde rapide joacă un mare rol în maturizarea funcțională a SNC. Unii autori afirmă, că în timpul fazei paradoxale a somnului se produc procese reparative a proteinelor, acidului ribonucleic și a rezervelor catecolaminice. Se mai consideră că în faza paradoxală decurg procese esențiale de consolidare a memoriei. Anume în această fază se produce și prelucrarea programei de comportament, ce-și are realizare ulterior în vise. Visele atestă, că somnul nu este o stare total lipsită de conștiință ca narcoza sau
Somn () [Corola-website/Science/300087_a_301416]
-
ale somnului joacă un rol important în procesele de adaptare în general. Cele două modalități de somn, deși diferite comportamental, sunt intim legate între ele, în sensul că somnul lent ar acționa ca un mecanism primar de inducere a somnului paradoxal sau ca o precondiție a acestuia." Somnul este unanim considerat ca rezultatul unei activități nervoase, dar mecanismele sale fiziologice au fost diferit interpretate: oboseală sinaptică a neuronilor SAA, suprimarea stimulilor aferenți interoceptivi activatori, hiperactivitatea centrilor ce induc somnul (prin stimuli
Somn () [Corola-website/Science/300087_a_301416]
-
deplin definite. Este foarte probabil, că aminele biogene și în special serotonina, să inducă și să controleze stările de veghe și de somn. Implicarea serotoninei în „biochimia” somnului e sugerată de o serie de constatări. Astfel, L-triptofanul crește faza paradoxală a somnului, iar rezerpina, care produce o depleție a monoaminelor din creier, exercită efect similar. În favoarea participării aminelor biogene în biochimia somnului pledează și următoarele constatări experimentale: În mecanismele biochimice ale somnului un rol important îi revine norepinefrinei. Astfel, drogurile
Somn () [Corola-website/Science/300087_a_301416]
-
suprimă somnul rapid, dieta bogată în fenilalanină (precursor al norepinefrinei) provoacă o tulburare atât a somnului, cât și a memoriei. Blocarea căilor noradrenergice de către 6-hidroxi-dopa, care diminuează conținutul de noradrenalină (NA) în mezencefal, reduce starea de veghe și perioada somnului paradoxal. Amfetamina micșorează durata atât a somnului lent, cât și a celui paradoxal. Posibil, semnificația biologică a somnului constă în menținerea homeostaziei monoaminergice a creierului. Există dovezi experimentale care pledează pentru participarea adenozinei la producerea somnului. Injectarea de adenozină în ventriculul
Somn () [Corola-website/Science/300087_a_301416]
-
tulburare atât a somnului, cât și a memoriei. Blocarea căilor noradrenergice de către 6-hidroxi-dopa, care diminuează conținutul de noradrenalină (NA) în mezencefal, reduce starea de veghe și perioada somnului paradoxal. Amfetamina micșorează durata atât a somnului lent, cât și a celui paradoxal. Posibil, semnificația biologică a somnului constă în menținerea homeostaziei monoaminergice a creierului. Există dovezi experimentale care pledează pentru participarea adenozinei la producerea somnului. Injectarea de adenozină în ventriculul cerebral la șobolani, prelungește durata somnului lent, pe când cofeina și alte metilxantine
Somn () [Corola-website/Science/300087_a_301416]
-
blocarea receptorilor adenozinici. Este confirmată reciprocitatea și conexiunea sistemelor serotonin- și noradrenergice în mecanismele reglării ciclurilor veghe-somn. Astfel, inhibiția sintezei serotoninei și lezarea nucleilor trunchilui cerebral provoacă insomnie, iar lezarea fusului noradrenergic dorsal provoacă hipersomnie, însoțită cu mărirea fazei somnului paradoxal și a metabolismului serotoninei. Deși serotonina participă în reglarea ambelor faze ale somnului, și în particular a somnului paradoxal, mecanismele de bază a acestuia sunt determinate de sistemul noradrenergic și, probabil, de sistemul colinergic, de neuroni localizați în locus coeruleus
Somn () [Corola-website/Science/300087_a_301416]
-
sintezei serotoninei și lezarea nucleilor trunchilui cerebral provoacă insomnie, iar lezarea fusului noradrenergic dorsal provoacă hipersomnie, însoțită cu mărirea fazei somnului paradoxal și a metabolismului serotoninei. Deși serotonina participă în reglarea ambelor faze ale somnului, și în particular a somnului paradoxal, mecanismele de bază a acestuia sunt determinate de sistemul noradrenergic și, probabil, de sistemul colinergic, de neuroni localizați în locus coeruleus (LC), de unde începe sistemul ascendent noradrenergic. Astfel, colinoliticele (atropina, hemicolina) administrate direct în LC suprimă faza paradoxală a somnului
Somn () [Corola-website/Science/300087_a_301416]
-
a somnului paradoxal, mecanismele de bază a acestuia sunt determinate de sistemul noradrenergic și, probabil, de sistemul colinergic, de neuroni localizați în locus coeruleus (LC), de unde începe sistemul ascendent noradrenergic. Astfel, colinoliticele (atropina, hemicolina) administrate direct în LC suprimă faza paradoxală a somnului, fiind un argument in favoarea participării mecanismului noradrenergic în declanșarea somnului rapid. În prezent, din țesutul creierului, sânge, lichidul cefalo-rahidian au fost separate substanțe, în special de natură proteică, denumite „factori ai somnului” (delta-factor, factorul S etc.), care
Somn () [Corola-website/Science/300087_a_301416]
-
cefalo-rahidian au fost separate substanțe, în special de natură proteică, denumite „factori ai somnului” (delta-factor, factorul S etc.), care provoacă somnul cu unde lente. Probabil, în faza cu unde lente a somnului se formează factori, ce activează mecanismele fazei somnului paradoxal. O dovadă a existenței factorilor umorali este și posibilitatea reglării umorale a fazelor somnului. Aceste date privind heterogenitatea somnului de noapte ca aspect electrografic și comportamental precum și cele privind stucturile și mecanismele biochimice implicate în determinarea lui au permis o
Somn () [Corola-website/Science/300087_a_301416]
-
sugestivă: personajele sunt dispuse în formă de triunghi cu vârful la capul lui Iosif, în timp ce în centrul triunghiului se află Pruncul Iisus. Arlechinul "Pierrot" (1718-1719), cu tematică din lumea teatrului, reprezintă un personaj de comedie care în tablou - în mod paradoxal - este prezentat cu expresie tristă a feței, într-un veștmânt alb perlat. Opera se bazează pe ambiguitatea dintre teatru și viață. pe amestecul de artă și natură. Tabloul "„Firma” lui Gersaint" (1720) trebuia să servească într-adevăr drept firmă, căci
Antoine Watteau () [Corola-website/Science/300896_a_302225]
-
din aceeași categorie (sunt «micile» tragedii personale de care istoria nu se sinchisește și pe care numai Dumnezeu le știe în toată sfâșietoarea lor realitate). Decepțiile și marginalizarea socială l-au împins spre singurătate și alcoolism. Ajutat de Mihai Ralea (paradoxală prietenie!), a reușit să obțină o slujbă modestă. A mai și scris câte ceva, dar fără vlaga și entuziasmul de odinioară (se păstrează manuscrise ce ar merita să fie cercetate mai îndeaproape). Locuia singur, într-o mansardă, pe strada Roma din
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
au o cu totul altă optică asupra societății, optică care sperie puterea. Problema era, de fapt, că operele care erau criticate în țară erau apreciate foarte mult peste hotare, ceea ce se întâmpla și cu opera marelui regizor rus A. Tarkovki. Paradoxal, regizorul acuzat foarte frecvent de elitism, primește din partea publicului foarte multe scrisori, de la oameni de cele mai diverse profesii și niveluri de instruire. Impresiile erau diferite, dar marea majoritate erau mărturisiri pline de căldură, care dădeau certitudinea că regizorul este
Andrei Tarkovski () [Corola-website/Science/298576_a_299905]
-
și cel electronic, războiul web), aceasta datorită atingerii unui grad de globalizare al mijloacelor de comunicare în masă. Războiul informațional poate fi întreprins pe diferite căi: Informația în sine, ajunge să fie privită ca o armă foarte valoroasă, în mod paradoxal una imaterială, care poate ajuta în mod decisiv la impunerea voinței proprii într-un conflict. Războiul, mai ales cel de succes, nu a putut fi purtat niciodată fără o minimă cunoaștere a adversarului,și de aceea spionajul este vechi de când
Război informațional () [Corola-website/Science/298603_a_299932]
-
ci și cultul antichității păgâne și, ca o consecință, arta modernă insuficient de pătrunsă de spiritualitatea creștină. Sute de tablouri, declarate indecente și provocatoare, sunt mistuite de foc, printre care și mai multe nuduri ale lui Botticelli, deși, în mod paradoxal, pictorul face parte dintre adepții fanaticului călugăr. Stilul său devine mai riguros, mai neliniștit, împărtășește și el senzația de haos și se închide în lumea propriei sensibilități. În 1501, pictează ""Nașterea lui Christos"", singura lui lucrare datată și semnată, ""pe timpul
Sandro Botticelli () [Corola-website/Science/299640_a_300969]
-
ceas topit / foc foc / apă apă // oră piatră / iască infern / locum refrigerii loc de verdeață / de unde a fugit toată durerea / și suspinarea // „Nu poți înota / de două ori / în același / cutremur...“ / Acum și flacără / și în curgerea curgerii. / Punct." («Poarta paradoxală» - BalP, 174). Poetul traversează foarte atent spațiile mitice, surprinzându-le miraculoasele „zone inedite“ și „magnetizându-le“ apoi liric, întru catharsis, urmează traseele misterice / inițiatice ale Făt-Frumosului, până în „mumele“ ideilor și ale nașterilor / morților: "Greul, cățelul-pământului se simte pe el însuși
Cezar Baltag () [Corola-website/Science/299724_a_301053]
-
opinia publică s-a schimbat, iar operele prerafaeliților au ajuns să fie elogiate. La un an după intervenția lui Ruskin prerafaeliții s-au bucurat de un mare succes. Tabloul lui John Everett Millais, intitulat "Ofelia" (1852), are un răsunet uriaș. Paradoxal însă, în anul următor grupul s-a destrămat. Motivele au fost multiple: în 1853 Millais fusese ales membru extraordinar la ""Royal Academy"", și cu aceasta revenise la stilul conservator al academismului. În același an Hunt a întreprins o călătorie în
Prerafaeliții () [Corola-website/Science/299741_a_301070]
-
Dumnezeu este identic cu natura și dizolvat în natură. El este creator, și atunci dacă natura este Dumnezeu, înseamnă că ea însăși se creează pe sine. Pornind de la această viziune, Roger Scruton afirmă că „monismul lui Spinoza generează o idee paradoxală în legătură cu persoana umană. Se pare că persoana individuală nu este deloc un individ. Și nici altceva. Filozoful pare să nege identitatea, separabilitatea și suficiența de sine a persoanei, iar omul, ca parte a naturii, nu pare să fie în schema
Monism () [Corola-website/Science/299053_a_300382]
-
sistematic, analiza constituindu-se din enunțuri critice descriptive, urmate întotdeauna de citatele exemplificatoare. Tehnic vorbind, Gheorghe Grigurcu supune poezia sau critica unui decupaj expert și apoi compune un soi de colaje comentate. Inserțiile sale au adeseori și somptuozitatea, și aspectul paradoxal al modelului călinescian. S-a afirmat și ca un polemist acerb, mai ales după 1990, când s-a angajat în lungi campanii de promovare a principiilor morale în evaluarea istoriei literare române din perioada regimului comunist. În paralel cu critica
Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Science/299159_a_300488]
-
de mai multe tipuri: Romanele realiste Fac obiectul a ceea ce am putea numi un contract implicit cu cititorul: ceea ce se spune este adevărat și, totuși, este o operă ficțională și totul e inventat. Iată un aspect care poate să pară paradoxal, dar care cuprinde esența romanului realist: ceea ce citesc s-ar fi putut întâmpla. Acest lucru permite o identificare foarte puternică a lectorului cu personajul principal, pentru puținii care își regăsesc propriile emoții. din acest considerent romanul realist este foarte precis
Tipuri de romane () [Corola-website/Science/299179_a_300508]
-
absolut necesar. În același timp însă fiecare termen al disjuncției, luat în parte, este contingent. Nu știm însă sigur care dintre termenii disjuncției este contingent, ceea ce duce la un fel de regres la infinit aplicat fiecăruia dintre termeni. Este situația paradoxală în care avem forma unei cunoașteri necesare aplicată asupra unui conținut practic inexistent. Ea se poate exprima în felul următor: Necesar [contingent (contingent p)] și [contingent (contingent non-p)]. Acest lucru îl determină pe Boethius să exclame: „Ce fel de preștiință
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
jurnalistică: urgența evenimentelor, necesitatea conciziei îi vor ajuta să se debaraseze de adjectivele superflue, să păstreze « doar verbul ». Cu toate acestea, limbajul pe care Zola îl dorește nu este unul neutru, echivalent al obiectivității fotografice în domeniul literaturii . În mod paradoxal, în timp ce încurajează metoda științifică, în care subiectivitatea observatorului este eliminată, ca model pentru creația romanescă, Zola amintește mereu importanța personalității, a temperamentului creatorului. « Stilul măreț » este cel prin care se exprimă « expresia personală » a artistului. Din acest motiv, explică Zola
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
imensul lui talentul. Publică în 1890 ultima sa capodoperă, "Bestia umană" (""La Bête Humaine"), și termină ciclul "Les Rougon-Macquart" într-o notă optimistă, prin "Doctorul Pascal" în 1893. Spre finalul seriei "Les Rougon-Macquart", Émile Zola se află într-o situație paradoxală, între recunoașterea internațională inegalabilă și ostilitatea generală din Franța, exprimată prin atacuri continue și refuzul obstinat de a-l admite în Academia Franceză. Începe să filozofeze asupra activității sale literare: « Viitorul aparține celui sau celor care vor reuși să capteze
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
clarinetist în fanfara din Aix-en-Provence, scriitorul recunoaște mai târiu că nutrește o anumită ură împotriva muzicii precum și « cel mai mare dispreț față de arta șaisprezecimilor și treizecidoimilor ». Ajunge într-atât de departe încât contestă subvențiile acordate Operei din Paris. În mod paradoxal, Émile Zola cultivă o anume admirație pentru Richard Wagner. Scriitorul a fost, fără îndoială, atras de aspectul revoluționar al muzicianului german, care a dezlănțuit scandaluri comparabile în intensitate cu cele provocate de publicațiile naturalismului. Întâlnirea lui Zola din 1888 cu
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
Dinamo chiar pe Ștefan cel Mare, scor 1-0, cu un gol marcat de Ganea în minutul 90. Totuși, seria de înfrângeri consecutive a continuat pentru bancari. Declinul a continuat cu demisia lui Cârțu, interimatul lui Nae neameliorând situația. În mod paradoxal, echipa a obținut totuși un 4-0 cu Rapid în Cotroceni. Progresul nu a mai putut evita retrogradarea, clasându-se în final pe locul 16. În Cupa României, Progresul a fost eliminată în sferturile competiției de către Pandurii Târgu-Jiu, la loviturile de
AFC Progresul București () [Corola-website/Science/299847_a_301176]