7,466 matches
-
lucrurile. Și pentru a-l vedea pe Ariste revenind la superioritatea sa economică, cât și la superioritatea sa morală, este de ajuns să se înțeleagă această axiomă liniștitoare, care nu este nu este mai puțin adevărată, chiar dacă are o fizionomie paradoxală: a economisi înseamnă a cheltui. Care este scopul lui Ariste când economisește zece mii de franci? Este oare scopul său să îngroape zece mii de franci într-o ascunzătoare din grădina sa? Cu siguranță nu, el înțelege prin a economisi să își
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
acord cu gândirea poststructuralistă, va numi acest tip de palimpsest unul „intertextual”, pentru a-l delimita de o specie de palimpsest cu mult mai dificilă, aceea „intratextuală”, în care straturile nu se mai delimitează în profunzime, ci coexistă, în mod paradoxal, pe același nivel textual. Aceasta este ceea ce I. denumește „adâncimea suprafeței”, cea care mimează, în spirit postmodern - ludic și parodic -, „accidentele, hazardul și surprizele profunzimii”. Odată definit, palimpsestul critic abordează antinomiile-cheie ale esteticii și culturii universale - gândire logică/ intelect noetic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
existenței personajului se constituie însă nu prin ascunderi succesive, ci prin supradeterminare semantică, printr-un exces de transparență. Viața ca operă de artă se desfășoară conform unui sens/joc secund, sens care, supradeterminându-le în mod secret pe toate celelalte, „transpare”, paradoxal, în trăirea simplității și limpezimii naturale ca „artificiu”. Început ca analiză a unui text de doar câteva pagini (e vorba de proza Remember), palimpsestul critic urmărește proliferarea vertiginoasă a sensurilor în deschideri succesive din ce în ce mai vaste, care ajung inevitabil la fundamentele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
cu doar zece ani în urmă, se spulberase: se poate spune că URSS obținuse paritatea strategică. Aceasta era situația atunci cînd administrația Nixon a preluat puterea. Ea a propus o nouă strategie, care trebuia, într-un mod doar în aparență paradoxal, să transforme noul echilibru militar într-un avantaj diplomatic. Statele Unite erau gata să recunoască poziția egală a Uniunii Sovietice, în trecut izolată pe plan internațional, cu condiția moderării politicii externe sovietice. URSS putea deveni un membru legitim al clubului supraputerilor
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a limbajului, în egală măsură a celui realist și a celui structuralist. Metateoria hermeneutică a lui Jones se bate cap în cap cu teoria lui Buzan, care continuă în mod evident materialismul waltzian al puterii. Redundanța anarhiei Aspectul cel mai paradoxal și cu cele mai multe implicații al volumului Logic of Anarchy este faptul că, redefinind abil parametrii waltzieni ai structurii, autorii acestei lucrări sfîrșesc prin a face redundantă asumpția anarhiei. Acest lucru năruie cel de-al doilea scop al teoriei lui Waltz
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
pot fi deduse din acestea. Scepticismul luat în serios: critica sceptică a ontologiei realiste a statului Post-structuralismul este un cadru teoretic ce combină o metateorie a interpretivismului intersubiectiv (vezi capitolul 13) cu o teorie morală a scepticismului radical. Oricît de paradoxal ar putea părea, poststructura-lismul în disciplina relațiilor internaționale reprezintă o critică sceptică a unei teorii considerate prin excelență sceptică, anume realismul (pentru ceea ce urmează, vezi Guzzini 1997b). Mai important pentru această discuție este că critica normativă poststructuralistă implică o critică
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a obține îmbunătățiri la al doilea și al treilea nivel (relații economice și culturale, respectiv drepturile omului). Privind retrospectiv la Carta 77, la mișcările de dizidență și la revoluțiile din 1989, se pare că strategia a fost bună. Deși pare paradoxal la prima vedere, securitatea europeană s-a îmbunătățit prin desecurizarea cîtorva domenii. De aseme-nea, încercările recente ale Rusiei de a influența "vecinătatea apropiată", pe motivul minorităților ruse, pot fi contracarate printr-o strategie care să desecurizeze cetățenia, așa cum s-a
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
dar mai cu seamă proverbe, zicători, ce alcătuiesc așa-zisele lui "țărănii". Plăcerea stârnită de audiția scrierilor lui Creangă e de rafinament erudit și nicidecum de ordin folcloristic, și compararea cu Rabelais, Sterne și Anatole France, oricât ar părea de paradoxală, apare legitimă. Erudiția unui Rabelais încîntă prin veselia care o întreține, prin "joyeuseté", iar mecanismul e paralela continuă între actualitate și experiența acumulată. Prejudecata că autorul livresc trebuie să fie neapărat un umanist face ca Creangă să fie admis cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dulcegăria, sentimentalismele artificializează piesa, iar cadențele oratorice degenerează în goale scheme. IOAN AL. BRĂTESCU-VOINEȘTI Aparținând unui popor rural și vechi, individul român se simte stingher în târgul cel mai mizerabil, unde își pierde legăturile de familie. Așa se explică faptul paradoxal că orașul apare la noi ca locul solitudinii și al melancoliei. Cu Ioan Al. Brătescu-Voinești intră în literatura română o întreagă clasă de eroi suferind de răul noului veac, meditativi și mizantropi, purtîndu-și reveriile poetice prin orașele de provincie. Lipsa
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
bine pe câte o replică memorabilă. Psihologia e schematică, firește, cum se și cuvine în teatru. Sbilț e mefistofelul piesei și latura comică, un sarcastic parazit, filozof cinic și istoric al familiei. El înveselește pe spectatori prin aforismele lui moderat paradoxale. Tofana e mai puțin intelectuală cât femeia fascinată de prestigiul cuceritorului profesional și jignită de rezistența lui. Factorul ereditar, patima roșie, adică a vărsării de sânge (strămoșul a fost hingher) motivează exterior un gest de răzbunare, suficient în sine. Rudy
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
eliminarea evreilor creștini și refuzul botezului. "Biserica e deschisă tuturor." Deși nu se spune pe față, se subînțelege că un evreu botezat devine român, Nație și Religie fiind noțiuni corelative. Astfel se reeditează teoria "ralierii" a lui Ibrăileanu, cu acest paradoxal rezultat că un alogen ortodox "cu preocupări de Biserică" ajunge a fi mai specific decât un național fără asemenea preocupări. Gândirea a primit de altfel destui evrei raliați, adică ortodoxizanți. Nichifor Crainic și-a constituit și o estetică, curat platonică
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
După cum lesne se poate observa, medalia este o realizare cum rar se poate întâlni în medalistica românească, cu o individualitate aparte, data de simplitatea conceperii acesteia, dar și de valoarea gravurii medalistice a chipului. Contemplând o asemenea realizare, în mod paradoxal, te simți complice la o mare nedreptate. Cauza acestei trăiri stranii o constituie faptul că personalități stabile ale școlii medicale ieșene de talia lui Emanoil Riegler, Constantin Thiron, Aristide Peride, Gh. Rojniță, Nicolae Leon, Mihai Manicatide, Leon Balif, Vasile Răscanu
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
ar putea numi „direcția critică a revistei”. Exercițiul lui critic are ecou în presa vremii, între cei care l-au remarcat numărându-se Dan Petrașincu. În poezii, F. vădește un tip de sensibilitate apropiat de acela bacovian, dar versurile înregistrează, paradoxal, influențe argheziene și blagiene. Acordurile inițiale conțin tonuri care se vor dovedi constante peste decenii, când scriitorul, la deplina maturitate artistică, recuperându-și adevărata identitate lirică, le va recunoaște prezența statornică. Câteva poeme de la această primă vârstă sunt simptomatic intitulate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
Pe lîngă acestea, la acest nivel, partidele reprezintă actorii-cheie în stârnirea intereselor și acționează ca niște gardieni care apără coridoarele puterii. "Naționalizarea" politicii subnaționale franceze și creșterea influenței partidelor s-au intensificat în timpul celei de-a Cincea Republici datorită, probabil paradoxal, aversiunii fondatorului acesteia față de partidele politice. Acest lucru este adevărat în aceea că sistemul a generat o bipolaritate prin care țara s-a împărțit în două părți aproape egale: blocul de stânga și cel de dreapta. Politicile regionale și locale
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
punctul de plecare rămâne luarea la conștiință a coruptibilității. Și atunci aceasta să nu devină pentru noi o chestiune abstractă. După Zygmunt Bauman ea constituie probabil axa transversală a marilor mutări în care este implicat timpul nostru. Constă în asumarea paradoxală a corupției lucrurilor, a obiectelor dar și a legăturilor, ca pe un fapt pozitiv! Este vorba despre o răsturnare epocală. Pentru izvoarele din care își trage seva cultura noastră occidentală, corupția a reprezentat o caracteristică prepotentă a răului de a
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
pe Eminescu un autor depășit, care nu mai spune nimic noii generații (așa cum este exprimată ideea într-o serie de articole din revista Dilema, în primăvara anului 1998), nu poate decât să nedreptățească scrisul eminescian. Asistăm astfel la o situație paradoxală: pe măsură ce numărul exegezelor înregistrează creșteri considerabile de-a lungul timpului, căile de acces spre sensurile profunde ale operei eminesciene sunt obliterate de mulțimea clișeelor adulatorii și a atitudinilor encomiastice sau de judecățile denigratoare privind scrisul poetului. Credem că opțiunea pentru
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
se-mpartă./ Cine-mi cere prețul?/ Eu leg cărări...”. Se remarcă totodată o îndulcire a rostirii lirice, preferința pentru pastelurile anotimpurilor, dar se păstrează tonul confesiv tare, expresionist („Dați-mi cuvinte/ Să nu mă pot ucide/ Niciodată în ele!”), care, paradoxal, tinde să evite autobiograficul și să scoată din registrul sentimental ceea ce este specific feminității. Poate că o insuficientă exersare a formulelor prozodice tradiționale subminează această intenție și de aceea expresia, modernă, pare genuină. Roman al satului bănățean, Călina (1982) recompune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289610_a_290939]
-
vacuola determină creșterea celulei și morfogeneza peretelui. Pentru a-și mări suprafața, peretele trebuie să fie sub tensiune; or, tocmai vacuola, creând starea de turgescență, stă la originea forței de tracțiune necesară glisărilor și ajustărilor parietale. Vacuola este, În mod paradoxal, În același timp factor de ordin molecular (construcția unui perete coerent, susceptibil de a controla alungirea) și cauză a dezordinii (Întinderea și dispersia rețelei de microfibrile celulozice În prealabil asamblate). Acesta este ansamblul care permite o creștere celulară orientată. Vacuola
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
de comunitatea care-l practică sau, într-un fel sau în altul, îl frecventează. De aceea, delimitările pe care ni le propune Camelia Grădinaru "deschid" în mod necesar cartea. Întreprinderea nu este deloc ușoară, dificultățile decurgând mai ales din "caracterul paradoxal" al termenului, ceea ce exclude posibilitatea unei definiții cu valabilitate generală, cu atât mai puțin a unei teorii unitare. Situația favorizează apariția tot mai multor postmodernisme, "deteritorializarea accentuată, lipsa oricăror tentative de fixare, precum și fragmentarea însoțită de diseminare, care se aplică
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de unde și numărul mare de antologii, critici, lexicoane, studii în jurul acestui subiect) și care implică ironia colaborării dintre direcțiile postmoderne de dispersare, diseminare, fragmentare și impulsul de a-i "captura sinoptic" principalele înțelesuri. Termenul de postmodernism este, în sine, unul paradoxal, contopind numeroase contradicții și determinând multiple dificultăți de interpretare. Nu se poate așadar vorbi despre o definiție unică a postmodernismului, despre o teorie unitară sau despre un set clar și precis delimitat de postulate, principii sau poziționări critice, cu toate că există
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
prea diseminat, trăsăturile postmodernismului sunt mult prea diverse pentru a putea crede că le putem surprinde printr-o asemenea tehnică. Prin urmare, recuperarea semnificației sale nu poate avea loc decât contextual, în micrologii cât mai evocatoare, în "petites histoires", care, paradoxal, ne și salvează de la a transforma postmodernismul într-o metanarațiune. Partea I Cartografieri ale postmodernismului Capitolul 1 O posibilă "arheologie" a postmodernismului 1.1. Periodizare sau "postperiodizare"? 1.1.1. Pericolele periodizării Un punct ințial al analizei, dar care trebuie
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Hutcheon aceeași tendință de a include trecutul în prezent, dar, ca și la Eco, acest lucru nu se mai realizează ideologic sau inocent, ci prin revizuire și interpretare, înlocuindu-se astfel reducționismul și profetismul modernismului cu o atitudine postmodernistă hibridă, paradoxală, ambiguă, dar totuși implicată și conștientă. Aceste caracteristici ale includerii și interpretării trecutului în postmodernism sunt foarte ușor de desprins și din exponatele artei postmoderne, care recuperează din plin tradiția, transformând trecutul, dintr-un spațiu sobru, muzeal, depozitar al formelor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ale includerii și interpretării trecutului în postmodernism sunt foarte ușor de desprins și din exponatele artei postmoderne, care recuperează din plin tradiția, transformând trecutul, dintr-un spațiu sobru, muzeal, depozitar al formelor expresivității elitiste, într-unul al dialogului ironic și paradoxal. După cum a subliniat Harold Rosenberg, picturile contemporane realizează un act creator dublat de un act critic, revizitarea trecutului cel puțin a celui recent fiind încorporată într-un comentariu asupra istoriei artei. În arhitectură, de asemenea, puritatea geometrică și funcțională a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cădem de acord asupra unui concept. Deocamdată, "postmodernitate" este o denumire foarte bună"134. Astfel, importanța problematicii pe care o ridică postmodernitatea, funcția de catalizator al dezbaterii sociale prevalează în fața discuțiilor pur lingvistice. Prin discursivitatea sa, considerată de cele mai multe ori paradoxală și agresivă, postmodernitatea poate totuși să pună o gamă de întrebări pertinente referitoare la rolul mass-media, al societății, al reflecției în genere. Tocmai de aceea, ne atenționează Lyon, "socialul și culturalul trebuie luate împreună", cercetarea speculativă trebuind să se raporteze
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ce ar însemna "după nou", ceva care vine după nou, după prezent. Daniel Bell recunoaște de asemenea că dacă până într-un anumit punct a funcționat foarte bine particula "dincolo de" ("beyond"), acum aceasta este epuizată de sens, preferându-se determinantul paradoxal "post-": "în sociologie, acest sens al marcării timpului, al trăirii în interregnum nu este nicăieri simbolizat atât de intens ca în utilizarea extinsă a cuvântului post un paradox de vreme ce este un prefix care denotă posteritatea pentru a defini, ca o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]